413 matches
-
de: Flota de 10 portavioane americane purta la bord 600-1000 avioane. La 25 octombrie orele 02:40 Halsey a ordonat formarea unității TF34 formată în jurul a 6 cuirasate al Flotei a 3-a și alte nave de însoțire comandată de viceamiralul Willis A. Lee și a dat ordin să se apropie de flota lui Ozawa. Celelalte unități ale lui Halsey activau în continuare sub numele de grupul de luptă nr. 38 sub comanda tactică a amiralului Marc Mitscher. Halsey intenționa să
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
curent literar care face trecerea între clasicism și romantism. S-a născut la Setúbal la data de 15 septembrie 1765. Tatăl său, José Luís Soares Barbosa, era avocat iar mama sa, de origine franceză pe linia paternă (tatăl ei era viceamiral in marina portugheză, pe numele de Gillet Le Dous (sau Hedois) du Bocage), i-a lăsat numele de familie care coincidea cu cel al unei poete franceze, cu care de altfel se și înrudea. De mic copil a manifestat interes
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
de cinci zile. Dacă Insulele Amiralității fuseseră într-adevăr evacuate, ele aveau să fie ocupate și avea să se construiască o bază militară. Dacă inamicul ar fi fost neașteptat de puternic, atunci forța avea să fie retrasă. Generalul MacArthur și viceamiralul Thomas C. Kinkaid, comandantul Forțelor Navale Aliate din Zona Pacificul de Sud-Vest, aveau să fie pregătiți să ia o decizie, dar ei au delegat comanda contraamiralului William Fechteler, comandantul Grupului 8 Amfibii din cadrul Forței VII Amfibii a contraamiralului Daniel E.
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
David Glasgow Farragut (n. 5 iulie 1801 - d. 14 august 1870) a fost ofițer al Marinei SUA în timpul Războiului Civil American. A fost primul contraamiral, viceamiral și amiral al Marinei americane. El a rămas celebru pentru ordinul pe care l-a dat în Bătălia din Golful Mobile, ordin parafrazat de obicei: "Damn the torpedoes, full speed ahead!" („Dați-le-ncolo de torpile, cu toată viteza înainte
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
reușit să pătrundă în golf. Farragut a ieșit apoi victorios împotriva bateriilor din Fort Morgan și Fort Gaines și a învins escadrila condusă de amiralul Franklin Buchanan. La 21 decembrie 1864, Lincoln l-a înaintat pe Farragut la gradul de viceamiral. După război, el a fost promovat apoi la gradul de amiral la 25 iulie 1866. Ultima sa misiune activă a fost la comanda Escadrilei Europene între 1867 și 1868, a cărei navă-amiral era fregata cu aburi USS "Franklin". Farragut nu
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
jumătate din trupe sunt demne de încredere. Cramahé a cerut de numeroase ori întăriri militare de la cartierul general din Boston, dar toate au fost în zadar. Mai multe vase cu soldați au fost deturnate și au ajuns în New York, iar viceamiralul Samuel Graves, comandantul flotei din Boston, a refuzat să aloce vase pentru transportul trupelor până la Quebec deoarece iarna care se apropia avea să închidă râul Sfântul Laurențiu. Când la Quebec au ajuns la 3 noiembrie informații sigure că marșul lui
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
înființarea unei politici de autonomie și independență economică.” Pentru susținerea acestor obiective, în primele luni ale lui 1942, forțele japoneze au atacat și au cucerit Filipinele, Tailanda, Malaya, Singapore, Indiile Orientale Olandeze, Insula Wake, New Britain, Insulele Gilbert și Guamul. Viceamiralul Shigeyoshi Inoue, comandantul Flotei 4 japoneze (denumită și „Forța Mărilor Sudului”) formată din mare parte din unitățile naval din zona Pacificului de Sud, susținea că trebuie cucerite Lae, Salamaua și Port Moresby din New Guinea și Tulagi din Insulele Solomon. Inoue
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Hawaii. Pe baza acestor informații, la 22 aprilie, amiralul american Chester Nimitz, aflat la Pearl Harbor, a îndreptat forțele aliate către Marea Coralilor pentru a opri operațiunea japoneză "Mo". La 27 aprilie, Task Force 17 de pe portavionul american , sub comanda viceamiralului Frank Jack Fletcher, a plecat de pe Tonga și i s-a alăturat Task Force 11 (TF11) de pe portavionul , la nord-vest de Noua Caledonie la 1 mai. În aceeași zi, Fletcher a detașat TF11 pentru realimentare, așteptându-se să se alăture lui
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
bază japoneză de la Rabaul, susținând în același timp campania din Noua Guinee, cu scopul final de a deschide calea recuceririi Filipinelor de către americani. Amiralul Chester Nimitz, comandantul forțelor aliate din Pacific, a înființat teatrul de operațiuni Pacificul de Sud, cu viceamiralul Robert L. Ghormley la comandă, pentru coordonarea ofensivei aliate din Insulele Solomon. Eșecul japonezilor în tentativa de a ocupa Port Moresby și înfrângerea lor la Midway au avut efectul de a lăsa baza de la Tulagi fără protecția altor baze japoneze. Tulagi
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
împiedica folosirea acesteia ca bază pentru periclitarea apărării Japoniei din sudul Pacificului. Armata imperială japoneză a refuzat să accepte propunerea susținând că nu are forța necesară și nici capacitatea navală corespunzătoare pentru a efectua o asemenea operațiune. În același timp, viceamiralul Shigeyoshi Inoue, comandantul Flotei a 4-a (numită și Forța din Mările de Sud), care cuprindea cele mai multe nave din zona Pacificului de Sud, a susținut ocuparea Insulei Tulagi și a orașului Port Moresby din Noua Guinee care ar fi pus
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pe 27 aprilie din spre Marea Coralilor. "Task Force 11", care consta din portavionul cu două crucișătoare și cinci distrugătoare, comandat de contraamiralul se afla între Fiji și Noua Caledonie. "Task Force 16", care includea portavioanele "Enterprise" și "Hornet", comandat de viceamiralul William F. Halsey, doar se întorsese la Pearl Harbour după Raidul Doolittle care avusese loc în zona centrală a oceanului și nu putea să mai ajungă în sudul Pacificului la timp pentru a participa la bătălie. Nimitz l-a numit
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
susținerea atacului asupra Insulei Tulagi. "Armata de Invazie din Tulagi" a plecat din Rabaul pe 30 aprilie. Portavioanele "Zuikaku" și "Shōkaku", însoțite de două crucișătoare și șase distrugătoare, au plecat din Truk pe 1 mai. Convoiul a fost comandat de viceamiralul , nava amiral fiind crucișătorul "Myōkō" avându-l pe contraamiralul de pe "Zuikaku" la comanda tactică a forțelor aeriene de pe portavioane. Convoiul s-a deplasat spre sud spre partea de est a Insulelor Solomon și a intrat în Marea Coralilor la sud
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
aliate. Ambele părți s-au așteptat să se găsească una pe alta a doua zi de dimineață și au petrecut noaptea pregătind atacul aerian pentru bătălia așteptată, în timp ce ehipajele avioanelor, obosite, nu încercau decât să doarmă câteva ore. În 1972, viceamiralul H. S. Duckworth, după ce a citit rapoartele japoneze despre bătălie, a comentat: „Fără îndoială, la 7 mai 1942, în apropiere de Marea Coralilor, a fost cea mai confuză zonă de bătălie din istorie.” Hara i-a spus șefului Statului major
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
judecați de o curte marțială pentru pierderea vasului (procedură declanșată automat conform legislației maritime britanice, și care nu indică vreo anume suspiciune de vinovăție). Ambii au fost achitați. Bligh și-a reluat cariera navală și a ajuns până la rangul de viceamiral. Cariera sa a fost marcată de o altă contestare a autorității sale ca guvernator al provinciei New South Wales. În 1808, soldații din New South Wales l-au arestat pe Bligh într-un incident cunoscut astăzi sub numele de Revolta
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
alegerea comandantului flotei, în persoana lui Guzman, duce de Medina-Sidonia (1550-1619), care pe toată perioada desfașurării campaniei s-a comportat mediocru, fără curaj, ca un marinar fără valoare, lipsit de experiența conducerii unei campanii pe mare. Șansa a făcut ca viceamiral să fie numit un bun marinar, Diego Flores de Valdes. Planul spaniolilor era măreț și destul de complicat. Ducele de Parma urma să pregătească în Țările de Jos de soldați și șalupe pentru debarcarea acestora. Joncțiunea cu flota urma să se
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
fost numit lordul mare-amiral Charles Howard of Effingham, 50 de ani, fiul mai mic al ducelui de Norfolk. Avea avantajul de a fi asistat de niște veritabili lupi de mare, cu o bogată experiență în luptele navale, cum ar fi viceamiralul Francis Drake și contraamiralul John Hawkins. Pavilioanele lor erau arborate pe navele "Ark Royal", 800 de tone, 38 de tunuri, "Revenge", 500 de tone, 36 de tunuri și "Victory", 800 de tone, 44 de tunuri. Dacă așa cum s-a arătat
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
Viceamiralul (志摩 清英)Shima Kiyohide (25 februarie 1890 - 7 noiembrie 1973) a fost un viceamiral japonez în cel de-al doilea Război Mondial. A devenit contraamiral în 1939 și viceamiral în 1943, în 15 februarie 1944 devenind șeful Flotei a 5
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
Viceamiralul (志摩 清英)Shima Kiyohide (25 februarie 1890 - 7 noiembrie 1973) a fost un viceamiral japonez în cel de-al doilea Război Mondial. A devenit contraamiral în 1939 și viceamiral în 1943, în 15 februarie 1944 devenind șeful Flotei a 5-a a Marinei Imperiale Japoneze. În timpul Bătăliei din Golful Leyte, 23-26 octombrie 1944, Shima
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
Viceamiralul (志摩 清英)Shima Kiyohide (25 februarie 1890 - 7 noiembrie 1973) a fost un viceamiral japonez în cel de-al doilea Război Mondial. A devenit contraamiral în 1939 și viceamiral în 1943, în 15 februarie 1944 devenind șeful Flotei a 5-a a Marinei Imperiale Japoneze. În timpul Bătăliei din Golful Leyte, 23-26 octombrie 1944, Shima a condus "Cea de a Doua Forță" formată din trei crucișătoare și șapte distrugătoare în
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
1944 devenind șeful Flotei a 5-a a Marinei Imperiale Japoneze. În timpul Bătăliei din Golful Leyte, 23-26 octombrie 1944, Shima a condus "Cea de a Doua Forță" formată din trei crucișătoare și șapte distrugătoare în Bătălia din strâmtoarea Surigao. Flotele Viceamiralului Shōji Nishimura și al lui Shima se numeau împreună "Forța de Sud". Deoarece forțelor japoneze li s-a impus liniște radio, Shima a fost incapabil să sincronizeze mișcarea navelor sale cu flota lui Nishimura′s. Forța lui Shima - două crucișătoare
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
Viceamiralul Clifton Albert Frederick ("Ziggy") Sprague (n. 8 ianuarie 1896 - d. 11 aprilie 1955) a fost un viceamiral al Forțele Navale ale Statelor Unite, care a participat în cele două războaie mondiale. În 1914 Sprague s-a înscrie la Academia Navală a
Clifton Sprague () [Corola-website/Science/325458_a_326787]
-
Viceamiralul Clifton Albert Frederick ("Ziggy") Sprague (n. 8 ianuarie 1896 - d. 11 aprilie 1955) a fost un viceamiral al Forțele Navale ale Statelor Unite, care a participat în cele două războaie mondiale. În 1914 Sprague s-a înscrie la Academia Navală a SUA. Între timp, SUA s-a implicat în Primul Război Mondial. Sprague a terminat Academia pe locul
Clifton Sprague () [Corola-website/Science/325458_a_326787]
-
două fântâni mai vechi din granit de tip Peterhead, care în prezent se află în Canada. În jurul columnei se află statuile a patru lei de bronz sculptate de pictorul și sculptorul Edwin Landseer. Pe columnă se află statuia lui Nelson, viceamiralul care a comandat flota britanică în Bătălia de la Trafalgar. Pe latura de nord a pieței se află National Gallery, iar pe latura de est se află biserica St Martin-in-the-Fields. Se învecinează cu bulevardul The Mall care trece prin Admiralty Arch
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
echipat cu catapulte pentru lansarea hidroavioanelor. Fiind suficient de rapid pentru a însoți flota japoneză de portavioane, "Hiei" a fost reclasificat drept cuirasat rapid. În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, "Hiei" făcea parte din Flota Combinată comandată de viceamiralul Chuichi Nagumo, fiind desemnat în escorta celor șase portavioane care au atacat Pearl Harbour pe 7 decembrie 1941. Ca parte a Diviziei a 3-a Cuirasate, "Hiei" a participat la multe din acțiunile Marinei Imperiale Japoneze din anul 1942, ajutând
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
85.000 de copaci și au luat în sclavie un mare număr de greci. Aceasta însemna că Poarta a încălcat prevederile tratatului de la Londra, iar marile puteri erau îndreptățite să intervină. Pe 20 august 1827, comandantul suprem britanic din Mediterana, viceamiralul Edward Codrington, un veteran al bătăliei de la Trafalgar, a primit instrucțiunile de la Londra cu privire la modul în care trebuia asigurată impunerea tratatului. Codrington nu era deloc potrivit Edward Codrington pentru o sarcină care cerea mult tact. El intrase în rândurile personalului
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]