2,248 matches
-
Sunt în noi, adânc, aceste forțe opuse”. Cu asemenea ochi atent nu atât la sinteză, cât la luptă și înfruntare, la personajele războiului interior și exterior, e văzută Italia Sfântului Francisc și a lui Mussolini, aflată sub atacul „lupilor Celui Viclean” asupra celor trei virtuți franciscane: „Sărăcie, ascultare de Dumnezeu, feciorie ... Dacă aceste trei mari virtuți ar fi biruit, dacă toți ar fi devenit franciscani, lumea ar fi pierit”. Modul de a vedea Italia ne lămurește asupra intențiilor romancierului: nu ne
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
ci și de mulțimea deținuților politici anticomuniști care s-au Învrednicit să ducă crucea unui neam obidit de aproape jumătate de veac. Este o certitudine pentru oamenii peste care a căzut piatra de moară a proceselor, pe cât de nedrepte și viclene, pe atât de numeroase și groaznice. Montate măiestrit de cei de altă lege au avut ca scop destrămarea a tot ce avea spiritualitatea românească mai reprezentativ.” „În toți anii mei de Închisoare n-am cunoscut vreun om mai politicos decât
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
o dată, că nu cred o iotă din toate acestea, cum nu-l cred capabil de activități revoluționare, fie și la 19 ani. Nu se supăra, dar nici nu renunța la speranța că mă va convinge. Țin minte că argumentul meu viclean era de a-l obliga să-mi mărturisească dacă avea cunoștință, când a ales comunismul și, mai ales, după 23 august, când a fost pus în practică, de gulag și de crimele lui Stalin. Avea cunoștință, mi-a spus, dar
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
Emil Brumaru Interpretează Mircea Rusu Cu o înverșunare demnă de ridicarea unei catedrale, curios, viclean, dedat la descompus eternitatea, bruftuluiam, dezmembram, aneantizam orice orologiu. Ajuns la un monumental aparat cu pendulă (deja săltasem în copilărie), suit pe un taburet vopsit lilial în alb, înălțîndu-mă în vîrful picioarelor pirpirii, am spart mai întîi sticla groasă, șlefuită
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
aparținea, eu îi decideam soarta, era complet la dispoziția mea, sub steaua mea, în mâinile mele, mai mult chiar decât în mâinile lui Dumnezeu, în care ea credea și eu nu credeam. Am început cu dăruire, cu obstinație, cu dibăcie vicleană să țes în jurul ei, ca un păianjen în jurul gâzei, o pânză a seducției, a persuasiunii, a înrobirii controlate, mătăsoase. Eram inspirat, ea mă inspira și aveam mutări de-a dreptul geniale pe această tablă de șah a transformării ei în
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
a îndrepta discuția în această direcție. (Poza 5 & 6) " Am fost primul care să mă arunc în joc, dacă-ți mai aduci aminte, îmi spuse el cînd ne-am întîlnit, întîmplător, în Grecia, unde se stabilise. Atunci am ales, cu vicleană bunăștiință, exact parti pris-ul doamnei S.; adică am afirmat, punct cu punct, acele lucruri pe care mi le predicase ea de atîtea ori, avînd surpriza să constat că, deși ridicole, nu erau mai puțin convingătoare! Ia te uită, mi-am
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
în stare să biruiască în bătălia aproape pierdută de clasa ei. Cînd află însă că bărbatul acesta ce întruchipa idealul ei de virtute este amantul mamei sale (Sofia), fata se transformă, dintr-o ființă sublimă și nobilă, într-o fiară vicleană, purtată doar de vîntul răzbunării și distrugerii. Prefăcîndu-se îndrăgostită de tînărul Anghel Popescu (pe care în realitate îl disprețuiește), îl determină pe acesta să-l ucidă pe Vogoride, idealul aspirațiilor sale. Cînd fapta e împlinită și însuși simbolul clasei nu
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Vieții. În timp ce bătrânețea, complice a morții, Fierăstruiește încet, în tăcere, gratiile, Ronțăit de dinții mărunți ai orologiului cosmic, trupul meu de carne se fărâmă în pulbere de stele. Ne-om despărți, fragil trup al meu, pătruns pe ascuns de rele viclene, Dar mereu alinat cu degete blânde de Zeița Fortuna, Având parte de miracolul dezmierdărilor adorabilei mele soții Și al devotamentului din privirea minunaților mei fii. Îți sunt nesfârșit de recunoscător fiindcă ai acceptat darul divin de a da naștere vieții
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
intră în identitate cu fenomenul. Dacă se întâmplă uneori ca un astfel de discurs ironic să nu fie înțeles, nu e vina oratorului, decât numai în măsura în care s-a pretat la a avea de-a face cu un ipochimen atât de viclean cum e ironia, căreia îi place să-i ia peste picior atât pe prieteni, cât și pe dușmani. Despre o astfel de întorsătură ironică a discursului se spune deseori: seriozitatea asta nu-i serioasă. Expresia e atât de serioasă, că
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
puțin decît se cade să auzi, și mai crud, și mai banal, de parcă întreaga lume-a prozei s-ar tot spori, ca o ferigă, pe-o litotă. Firește, generalizez nepermis, nu tot romanul ascultă de jocul ăsta de durități molcomite viclean, ca să se-arate cu-atît mai perfide, dar unul, foarte recent, o face sigur: Un an în Paradis, de Liliana Corobca, apărut la Cartea Românească. Așadar, tema sau stilul? (ca și cum brațul de balanță nu le-ar ține pe-amîndouă...). Să zicem că
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
de a face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile de sine, proprii și ale ființei. Rămâne, prin urmare, si artei și poeziei câmp larg
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
unei perfecțiuni transcendente care te detașa de orice realitate? Trăiai ascuns, tu ce căutai o răscumpărare de către un microfon inventat în fața unei mulțimi abstracte, imateriale ca secunda vocea ta, identitate disociată, dar unica care percepea uzura ta lăuntrică, acea boală vicleană și suferință care purta chiar și mâinile tale să-ți fie inamice, ca și cum n-ar fi ale tale. îngropat de viu, a ruga pe un egumen cu trăsături de înger ca să sune atacul cu lovituri de toacă, acum lumea pe-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mi-e ciudă./ Miha m-a trimis să votez pentru că,/ zicea ea,/ primarul s-ar putea să-mi numere ștampilele/ de pe buletin/ la următoarea audiență./ Frica de ziua de mâine - și de poimâine,/ și de restul vieții - ne face stupizi,/ vicleni, bizantini.// Diseară, când ea îmi va spăla pantalonii,/ primul lor proprietar/ se va îndopa cu energizante,/ va coborî pe străzile Berlinului/ și/ va dansa." (În timp ce mă cert cu o proastă de funcționară.) Titlul poeziei este parte integrantă din ea, iar
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
a Luceafărului blând o determină pe frumoasa fată visătoare de aștri să renunțe la acea relație imposibilă. Resemnată, își recunoaște propria fatalitate biologică de muritoare și acceptă curtea pe care i-o face aproapele ei muritor, nu altul decât Cătălin, viclean copil de casă. Fata de care întâmplător se îndrăgostise Hyperion reprezintă cercul strâmt, complotul uman, istoric și ontologic, de-a dreptul comic și meschin în comparație cu destinul astrului nocturn îndrăgostit de terestra Cătălina. Încrezător în conștiința care se constituie prin sine
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
care face uz de tertipuri menite a arăta foloasele credinței (credința e un calmant împotriva stresului, un placebo alinindu-ne tensiunea, atît și nimic altceva), iar Anselm de Canterbury, cu al său argument ontologic privind perfecțiunea ființei divine, e un cleric viclean mînuitor de calambururi terne. Nici Hume sau Kant nu ies mai bine la judecata cărții, drept care, pustiind terenul gîndirii speculative de pînă la el, Dawkins nu se simte bine decît în prezența fizicienilor atei: Carl Sagan, Steven Weinberg, Stephen Jay
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
domnule?”, face vizibilă înrudirea cu ecranizarea lui Stere Gulea a celebrului roman al lui Marin Preda, Moromeții, relevându-se într-un recognoscibil aer de familie care probează afinități profunde. Ca și originalul Moromete, Costache este un reflexiv, un sucit, un viclean, temperamental, mirosind capcana întinsă de autoritățile locale pentru a-i cumpăra cu un preț foarte ieftin pământul pe care-l păstrează la o adică pentru fiul rătăcitor. Numai că aici intervin și diferențele majore. Acest alter ego moromețian nu este
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
semiponcife, mai mult sau mai puțin elaborate. E riscul ei. Un risc pe deplin asumat. Suntem alături de ea, când, așa cum ne așteptăm, „încercarea”, eseul ei va fi ocultat sau răstălmăcit în atâtea și atâtea moduri, mai mult sau mai puțin viclene, cu care ne-a obișnuit publicistica literară. În afară de riscul unei alte interpretări a structurii și mecanismelor celor două personaje dostoievskiene, Raskolnikov și prințul Mîșkin, se adaugă ceea ce am numit supratema cărții - problema încă nouă și ne- sau prost elucidată a
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
inventează întruna,ca să se fofileze,cine știe ce portița de scăpare subtilă sau bizară și impertinenta. Nimic nu îi poate clatină decizia;îl faci în sinea ta imbecil,dar ești derutat de ingeniozitatea sa.Il acuzi de CANDOARE dar simți că e VICLEAN. Nu îi mai trebuie decît să înțeleagă, dar nu consimte la așa ceva. Îi incriminezi reaua credință, dar-vai!-cum să-i negi sinceritatea cînd tocmai ea e cea care crează enigmă? Mulți o contesta: în acest fel,ei simplifica problemă pt
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
Marina Dumitrescu "...Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene are în inimă, în inimă grăit-a ce e rău..." Astăzi... ca-ntotdeauna: de dragoste Nu-ți voi lăsa nicînd mîna întinsă singură. Te voi înveseli cînd ai să mă strigi pe nume de clown, te voi înduioșa cînd mă
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
mai tura-vura, pixul deține deliciile lui, m-aș hazarda chiar să spun: desfrîul lui... * Omidă fluierînd pe-o frunză mov. Va fi o dimineață cu mari țăndări de cristal înfipte în pieptul plăpînd al aerului.Vei citi, vei scrie, alintat viclean la corcodușă de muzele necesității, ale hazardului năbădăios și fistichiu, de farmecul necruțătoarelor coperți tehnicolore, lucioase, violente... în ultimă înțelegere cu îngerii, vei rezista plin de aplomb pe meterezele brumate dibaci. Drumul se lungește, oricum, dincolo de unde ai fi dorit
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
Plecat demult de lângă voi n-am mai avut milă și drag, nimeni nu m-a mai mângâiat și rămâneam să plâng pe prag. A trebuit să plec în lume și să vă las cu doru-n piept, străini aveam pe lângă mine vicleni, fățarnici...ce s-astept? Mi-ar place să mă strângi în brațe tu mama, tată, frați, surori, doar gândul când la voi ajunge îmi trec prin inima fiori. Eu prin străini îmi petrec viața dar orice-as face si-orice-as spune
PRINTRE STRAINI de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373677_a_375006]
-
vreo divergență. Toată lumea părea mulțumită. La plecare, Florica se aștepta s-o însoțească Constantin, dar acesta dispăruse. ― Te conduc acasă, Florica, îi spuse Petrică. Era o seară de primăvară nespus de plăcută. Parfumul teiului îmbăta aerul. Pe cer, o lună vicleană făcea cu ochiul spunându-și parcă: lasă că vă fac eu o farsă! Cei doi au plecat spre locuința Floricăi. ― Hai să ne oprim și să ne așezăm pe banca asta, îi zise Petrică lui Florica. S-au așezat pe
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
vei ști niciodată unde mă voi afla, speranța va muri odată cu ea, de supărare, vântul lacrimi va sufla... Drumețule, prea repede trec clipele, ești vis feeric pe ale mele gene, leg sfori și împletesc nuiele, să uit dorințe și pofte viclene.... Drumețule, mai treci prin gara noastră să vezi Expresul fugind prin pacea sihastră, mă duce departe, stau la fereastră, flutur în vânt o eșarfa albastră.... Drumețule, aprinde flacăra iubirii să ardem pe altarul nemuririi să răsădim în suflet trandafirii, să
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
femeia Sculptând-o dintr-o coastă-a lui Adam, Din întâmplare i-a venit ideea, Să-i dea mai multă minte, cu un dram. Aș zice însă, tocmai de aceea, Cu mintea ce i-a pus-o ei în plus, Vicleană a fost iată, tot femeia, Să muște mărul interzis, l-a pus. Deci, primul păcătos a fost bărbatul Deși, el crede că e cruce-ntreagă Și spune că la-mpins încornoratul S-arunce frunza, Evei lui, cea dragă. Abia apoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
zămislit femeiaSculptând-o dintr-o coastă-a lui Adam,Din întâmplare i-a venit ideea,Să-i dea mai multă minte, cu un dram.Aș zice însă, tocmai de aceea,Cu mintea ce i-a pus-o ei în plus,Vicleană a fost iată, tot femeia,Să muște mărul interzis, l-a pus.Deci, primul păcătos a fost bărbatulDeși, el crede că e cruce-ntreagăși spune că la-mpins încornoratulS-arunce frunza, Evei lui, cea dragă.Abia apoi, când fapta cea comisăN-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]