1,115 matches
-
nici nu observă că întregul echipaj se adunase lângă mașină. Fiecare om în parte salutase la sosire, dar nu răspunsese niciunuia dintre ei. Cam așa procedase și în sală, înainte de instructaj. Parcă era „plecat cu sorcova”, după cum se exprimase plutonierul Vijelie, după ce a tras ușa după el. Studentul Bolnavu Ion îl auzise, dar nu și-a permis să scape nici un zâmbet. De altfel, nici jandarmul nu clipise și nu zâmbise, de parcă ar fi vorbit în gând, precum se obișnuise de ceva
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
fost sorcovit și nu i-a căzut bine, că abia ne apropiem de Crăciun, iar cu sorcova se vine de Anul Nou. O mai fi dat și ceva bănuți acolo!” Nimeni nu a comentat imediat. După vreo două minute, plutonierul Vijelie se apropie de agentul Brumă, îl privi cu seriozitate, chiar încruntat ușor, se uită grijuliu în jur și îi vorbi aproape de urechea dreaptă : - Băi, băiatule! Nu uita că un om supărat poate reacționa neașteptat de surprinzător. Adică..., poate fi violent
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
un compromis, deși vocea sublinia un început de nemulțumire și chiar de furie neputincioasă. Hai! În ordinea gradelor, vă rog! - Dacă veți fi mai clar..., să înțelegem și noi cam ce doriți..., raportăm îndată, domnule agent principal-șef, răspunse plutonierul Vijelie cu voce egală, liniștitoare. - Chiar așa, șefu'! Ce doriți să... - Băi, agent Brumă! Băi, băiatule! Răspunde regulamentar, omule! - Am înțeles, să trăiți! Ce doriți să facem pentru copiii noștri, pentru prietenii noștri și pentru noi, domnule... agent principal-șef? - Păi
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
alea... de agățat pe crengi, niște becuri, băi! Apoi... și alte chestii... de agățat printre crengi pe acolo, să facem bradu’ frumos... - Adică, să mă scuzați, vă rog, să procurăm din banii noștri..., că altfel nu se poate..., îndrăzni plutonierul Vijelie, cu glas pierdut undeva pe canapeaua mașinii... Noi vom fi în misiune și alții se vor bucura de darul nostru... - Ptiu, drace! Nu așa am gândit eu, îl întrerupse Furtună, total nemulțumit, fremătând de mânie și de neputință. Poate vă
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
lumii în voce. Ia spune, băi, băiatule, care-i planul tău! - Domnu’ șef, nu-l spun, dar mă voi ține de cuvânt și... - Adică..., iar cu domnu’ șef? îl întrerupse Furtună, înfuriat. - Ce mai contează, șefu’, dacă rezolv? Liniște deplină. Vijelie și studentul Bolnavu își ascundeau în întuneric zâmbetele pline de satisfacție și veselie. Nu intenționau să intervină, dar se amuzau copios, ca de fiecare dată când agentul Brumă încălca regulile de adresare față de superiorii în grad sau funcție. Ei nici
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
atât plăcerile trecute cât și cele viitoare. Plăcerea particulară o dorim pentru ea însăși, în timp ce fericirea este dorită nu pentru ea, ci pentru plăcerile particulare". Asemenea elemente găsim în poezia "Decembrie": "Și mână fotoliul spre sobă,/ La horn să ascult vijelia,/ Sau zilele mele - tot una/ Aș vrea să le-nvăț simfonia". Modurile verbale folosite exprimă diversele nivele ale situării eului față de plăcerea prezentă în contextul unei fericiri conjuncturale: "Eu nu mă mai duc azi acasă.../ Potop e-napoi și-nainte
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
dinspre casa lu’ Breazu. Măiculiță, nu s‑o fi întors băiatu’ cela? Da’ de ce a lăsat alarma să meargă, că doar nu face vâlvă niciodată! Aoleu, Doamne, să nu aibă iar vreun necaz! S‑a întors în casă ca o vijelie și s‑a echipat ca pe vremea în care se dădea alarma la Școala de subofițeri, când era elev. A plecat cu aceeași grabă. Se mergea greu pe zăpadă. Nu a putut alerga, deși ar fi dorit. Când a ajuns
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
deslănțuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluției naționale. Știm că ne așteaptă o existență precară și poate pe mulți dintre noi o moarte violentă. Știm că intrăm în toiul unei lupte, care va scutură țara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile și ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda." Și astăzi unde ne aflăm? Vrei să se schimbe ceva? Dacă vrei
N-A VĂZUT BRUXELLESUL CE POATE ROMÂNIA! de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354735_a_356064]
-
la Mitropolie. Binențeles că n-au fost primiți de Alteța Sa Păstorul. Creștinii s-au așezat atunci liniștiți pe treptele Catedralei și au început să se roage. După ore de așteptare și impertinență a venit un interimar focos și plin de vijelie, apostrofându-i: „Nu vă e rușine! Nu vă e frică! Cum îndrăzniți să-l deranjați pe Înaltul Arhiepiscop... și Mitropolit al...?” Toți credincioșii sosiți cu autocarul și alții care se aflau prin preajmă au rămas consternați. Din rândul celor osteniți
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
COLOANA FĂRĂ SFÂRȘIT, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Coloana fără sfârșit Cam nesupuși și aprigi domnitorii, Asemenea cu domnitorii Țara Ca să alunge grindina și norii Când vijelia-și mână-aici fanfara. Albește câmpul luptelor de oase, Iubirea de moșie este mare, Și amintind de zile viforoase Spre neuitare înfloresc altare. Pe trupul țării sunt adânc înscrise Să le “citim” aievea ca-ntr-o carte Tumult de idealuri
COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356965_a_358294]
-
Velea. „Ce-o mai face? De mult nu mai știu nimic de el...”. Nu cu mult timp înainte de a incepe vecernia la biserică de peste drum, chiar când se întorsese Țină de la nepoțica a sosit și Constantin. A venit ca o vijelie, grăbit cum nu fusese în cele opt zile de până acum. -Dragi mei, în după amiază aceasta nu o să stau mai mult de o jumătate de oră. -De ce?! Am intrebat uimit. -Precis și-a găsit... una! a continuat Țină
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
atât plăcerile trecute cât și cele viitoare. Plăcerea particulară o dorim pentru ea însăși, în timp ce fericirea este dorită nu pentru ea, ci pentru plăcerile particulare". Asemenea elemente găsim în poezia "Decembrie": "Și mână fotoliul spre sobă,/ La horn să ascult vijelia,/ Sau zilele mele - tot una/ Aș vrea să le-nvăț simfonia". Modurile verbale folosite exprimă diversele nivele ale situării eului față de plăcerea prezentă în contextul unei fericiri conjuncturale: "Eu nu mă mai duc azi acasă.../ Potop e-napoi și-nainte
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
-ngropăm, firesc, unii pe alții Și-apoi... dansăm voioși pe la distracții. Prin cimitire plângem la morminte Pe cei ce ne-au crescut și-s oseminte, Apoi... plimbăm prin parcuri nepoței Și, inocenti, mai gângurim cu ei. Prin suflete ne suflă vijelii Și ne pândesc, pe după colt, primejdii, Dar... mai găsim puterea să zâmbim Și-n noi seninătate găzduim. Când prin noroi ne-a terfelit furtuna Și cu nimicul ne-a făcut totuna, Din mâl... am încoltit și am crescut Și-angoasele
DUALITATE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369820_a_371149]
-
NECRUȚĂTOR la Klaus Iohannis” (A3), „Răsturnare de situație în PSD” (Realitatea Tv), „LOVITURĂ DURĂ pentru IOHANNIS!” (RTv), „Mișcarea de care se temea FMI” (A3), „BULUCEALĂ pe scaunul lui Ponta.” (A3), la care revin, periodic vechile teme-sperietori „meteoritul, vine meteoritul!”, „canicula/ vijelia - cod galben, roșu”, „violul” (acum în grup organizat), nu mânca, nu bea, ia aia și ailaltă că te vindecă ... și uite așa nici nu știi când trece ziua! Medicii constată, zilnic, alte sute de atacuri de panică, indivizi care o
TABLETA DE WEEKEND (124): TRĂIASCĂ ISTERIA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369756_a_371085]
-
că scăpase zdravănă! Își supusese mintea și sufletul interdicției într-atât, încât, în timpul bolii, nu recunoștea nici către mamă-sa cât îi era de rău, cum o dureau ochii, nesuferind nici zare de lumină, cum capul îi era greu de vijelii, amplificate de imense ghiocuri atașate urechilor, cum pendula între leșin și revenire, în fine, între pierderi succesive de cunoștință. Șoptea abia auzit că-i este... mai bine. Doctorul Mayer, care îi pusese diagnosticul, denumise meningita drept gripă, ca să nu o
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
-i țuică de-a noastră, de la mama butucului. Trăsnet! Ia și matale o gură, să-ți trosnească urechile. Hai! Să trăiască mirii și măritul împărat! Căpitanul Zefir duse plosca la gură și sorbi o înghițitură din lăudata licoare. Simți o vijelie în creier, flăcări în gură, ceață în ochi și astupătură în gât. Începu să tușească în spasme, spre satisfacția flăcăilor care râdeau cu hohote. După ce se liniștiră, căpitanul Zefir îi întrebă: - Cine sunteți, măi flăcăi? Și ce vreți voi? - Noi
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SEMĂNÂND IUBIREA... Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Semănând iubirea... Nu vreau iubirea mea să fie, O simplă trecătoare vijelie. Buzele numele să ți-l rostească, Iar sufletul să te primească. Săruturile tale să fie ploi de stele, Ocrotiți să fim de toate cele rele. Să intrăm în a iubirii horă, Timpul condensat în oră. Să ardem în cratere de
SEMĂNÂND IUBIREA... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352800_a_354129]
-
încet, de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări, unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia, dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri. Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă, În jurul nostru este o vijelie grozavă, Iubito, hai să ne ascundem Sub blana uriașului urs ucis de atlanții pe care nu i-a văzut încă nimeni. Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte? Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți, Apele se întunecă
ESTE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352911_a_354240]
-
naștere și moarte, un fel de pendulare ... și atunci spirala aia atît de savant invocată nici măcar nu există, a fost numai o presupunere, o supoziție, pe care s-a încercat explicarea ... Cîinele lătra din ce în ce mai tare. Mancuse a aprins lumina afară. Vijelia se întețise iar. O fi cineva la poartă, a presupus Estera. O fi Caiafa, a zis, trist, Mancuse ... N-am fost eu prieten cu el, dar îl regret ... Și Ignațio? a zis Estera. Cu el ce-o mai fi? Nimic
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
idei, de trăiri și de sentimente, un mesaj de reîntoarcere la puritate, la ingenuitatea vârstei de aur, o revenire cu ochii minții și ai sufletului, la Părinți, la moși și strămoși, poate de mult apuși sub glie și uitați sub vijelia timpului care se scurge inexorabil și care nu ne dă răgazul să medităm o clipă asupra efemerității vieții. „Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi/ ca să învăț din nou la lumânare/ să mai privesc lumina clară/ a cerului cu stelele-n spinare
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
au alunecat șerpuind către întunecatul sol pentru a-l corupe. Vântul a biciuit necontenit și a scuturat inocentele frunze, prinzându-le într-un dans satanic al morții. Eu, stăteam la biroul vechi și rece din propriul dormitor, și ascultam urgia vijeliei paranormale. Bibelourile îmi ascultau scrijelitul stiloului și-mi priveau hieroglifele albăstrui de pe caietul studențesc, ca niște sculpturi grecești. Mestecam în gol o gumă ce acum era fără gust, și mai aruncam, din când în când, o privire pe fereastra de pe
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
în ziua de Crăciun. Uneori se întâmpla ca și în acele zile să se organizeze instruiri și era necesară deplasarea la județ. În sobe, focul ardea vesel, mirosea a mâncare și a casă locuită. Mișu intră pe ușă ca o vijelie și se repede la aparatul de radio cu baterii. Începe să caute postul „Vocea Americii”. -Mamă, se întâmplă ceva, a strigat la mine. Aparatul de radio era adus de la Odessa, pe vremea când lucram în fabrică și făceam dese ieșiri
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
fapte petrecute cu mii de ani înainte, autoarea se exprimă parcimonios, folosind cuvinte atent alese în favoarea ideeilor, învăluindu-se într-o mantie de mister. Este un poem care urmărește cititorul, din paginile cărții, arătând, atemporal, pilda datoriei. ... ... ... ... ... „Cine a stârnit vijelia aceea/ nimeni nu știe./ Bătrânii caiși și-au clătinat/ cu-nfricoșare/ pletele albe,/ și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ Argintul din lacrima lor/ a sporit curcubeul/ pe care, orbi/ și bezmetici,/ nu apucaseră măcar să-l zărească./ Pentru că erau muți
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
cu bețele alea-n țambal, mai cu viață! Rupe, bă corzile țambalului! Și clarinetul mușca notele care zburau ca niște fluturi speriați, iar bețele alergau înnebunite pe țambal, parcă biciuite de strigăturile înfocaților dansatori. Atunci jocul nu mai era joc. Vijelia se transforma în taifun, iar corpurile jucătorilor zburau cu viteze amețitoare. Strigăturile direcționau taifunul după reguli numai de ei știute. Cu tot ritmul uluitor, pașii lor erau surprinzător de uniformi, într-o execuție desăvârșită în vijelioasa descătușare. Câte un jucător
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Bugeacul cu note arzătoare, care făceau să sfârâie călcâiele jucătorilor. Probabil, din această cauză jucau numai pe vârfuri cu pași rapizi, săltați, fulgerători. După ce înțepeneau fălcile clarinetistului și amorțeau degetele țambalagiului, melodia se întrerupea, ca ruptă dintr-un buton, stopând vijelia de pași. Iar auzeai strigăte: -Mușcă, mă, o Baltă! sau: -Rupe, bă, un Litaidoi! Zi-i, bă, Căzăcelele! Arde, bă, un Rustem! Bieții lăutari!..Ziceau , ardeau, rupeau, mușcau...Ce puteau să facă?..Erau și ei electrizați de tensiunea jucătorilor, pe
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]