474 matches
-
la ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui Chirică, lung ca un castravete și bolîu, moțăia de-a-n picioarele. Al cârciumarului sufla cu limba scoasă. Corciturile oltenilor lipăiau lângă șef, că șef era câinele lui Matei! Nu mișca unul. 207 Vinețiul fochistului bătea aerul cu coada ridicată. Era lacom. El scormonea pământul. Mirosise osul, pentru că os se afla sub laba sa. Toți priveau pieziș. Îl rupea așchii-așchii și scotea dintr-o dată măduva galbenă și putredă. Din când în când, ridica ochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se strecura apoi dedesubt, ținînd-o răstignită între gheare. Se amestecau zvâcnind și stropșindu-se. La urmă, o ducea moale ca pe-o treanță până la marginea streșinii și o zvârlea în curte. Dulăii atâta așteptau. O forfecau în colți, măturând zăpada vineție cu ea. Săptămână brânzei numai săptămână nu era. Bairamul nu se isprăvea până în martie. Pe la nouă, când stelele pluteau într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu ochii aprinși și se zvârlea spre ceilalți. Trupurile se încolăceau, se înnodau, zvâcnind scurt, și măturau pământul. Își căutau beregățile, aprigi. Tot al lui Gogu era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu pantalonii sumeși, începu să rîdă: - Parcă ești de la pompieri, când e inundație! Trecură balta, călcând încet, cu fereală. Ea înainte, încercînd adâncimea, tot pe margini, unde nu se putea să se scufunde, el chicotind, nedumerit. Câmpul plin de buruiană vineție începea de la marginea apei și se sfârșea sub un mal drept. Au cules câte un braț sănătos și Veta 1-a întrebat, deodată, fără să clipească: - Dacă-ți arăt locul ăla al meu, juri că nu spui la nimeni? Studentul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
morții“. „Zgomotele trasează frontiere. Poți spune, de pildă, că tăcerea înseamnă absența oricărui zgomot. Dar nu poți spune că zgomotul înseamnă absența oricărei tăceri. Să zicem că smârcurile acoperă smocurile de iarbă. Înseamnă asta absența ierbii ? Ori cerul se îngroașă, vinețiu și noros. Înseamnă asta oare absența soarelui ? Într-un fel, viața e un fel de a amesteca tencuielile, încât adesea frescele rămân dedesubt și tencuielile crăpate se arată deasupra. Uneori, tăcerea străpunge prin smârcurile zgomotoase. Așa cum, în închisoare, ți se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se reîntoarcă nu știu unde. Bolnavul își umezi ochii, închizând pleoapele, dar, când le redeschise, privirile îi rămaseră ațintite tot spre Cosmina. Cât o înțelege din ce vorbim ?... se întrebă ea, fără să-și mute privirea de la ochii aceia nefirești pe masca vineție, osoasă. — Ceva-ceva pare să înțeleagă, pentru că, stai să vezi, ce crezi că a făcut ? A început să lăcrimeze ! Am crezut că mi se pare, știi, ca pe frescele cu sfinți alungiți, când lumina te înșală și ai impresia că icoana
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e. Din tot ce se întâmplă în afara pântecului care te poartă, poți doar să auzi... Chestiunea însă e că omul nostru aude, dar nu le potrivește. Cosmina muie prosopul în apă și îi șterse obrajii, parcă încercând să îndepărteze umbrele vineții care îi împresurau ochii. Apoi coborî spre tâmple. — Exact acolo e problema, spuse Pantelimon. Între tâmplă și urechea internă e o distanță mică, nici cât o unghie. E însă ceva ce nu se leagă. Știi, ca la un dislexic. Vede
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și uscați. Când găsi puterea de a se uita la ce lăsase în urmă, se găsi într-un spectru știrb al luminii, căruia i se vedeau mai ales marginile, roșu și violet. Sub veșmintele sfâșiate, loviturile lăsaseră carnea umflată și vineție. Pielea se îngroșase ca o crustă întunecată și hainele, de uscătura sângelui, deveniseră scorțoase. Se trase îndărăt, de parcă trăia un coșmar și ar fi vrut să se ferească, stând cu fața la perete. Numai că, dacă ar fi existat vreun perete s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de dus. Lumea, în întregul ei, e mai ușor de înfruntat decât unul sau altul dintre locuitorii ei. Înjurătura pătrunde în miez, apără lucrul în sine. Înserarea se înstăpânea, treaptă cu treaptă. Mai departe, la lizieră, dincolo de cimitire, apusul întârzia, vinețiu, peste întreaga linie a orizontului, încât credeai că n-o să se mai facă noapte niciodată. În oraș, apusurile sunt mai scurte. Din clipa în care începuseră să construiască blocuri, oamenii au înțeles că lumea îmbătrânea. Își dădea seama că pasiunea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e un om curat Afară un om poticnit Ogorul meu a părăsit cocina porcilor Trebuie să fi dat înghețul cu cercul lui alb de brumă ca o mortăciune Și eu trebuie să rămân acasă până când ciotul meu de la picior devine vinețiu închis Pielea strigă după dogoare până când ajunge să ia foc Dar gerul îngeruit arde cu un cuțit care-i priceput la oameni. Era.. În vremea războiului rece erau toți egali Eram prieteni ai pădurii roșii Toți își spuneau prieteni împotriva
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dădură pe spate glugile șiroind de apă și atunci se văzu că primul era un bătrân butucănos cu o figură comună, iar cel de-al doilea, era o femeie micuță la statură, de vreo treizeci de ani, cu cearcăne mari vineții sub ochii stinși parcă de o suferință atroce. Vru să mulțumească, dar gura îi rămase încleștată și două lacrimi mari se rostogoliră repede pefața-i încă tânără, unindu-se sub bărbie cu bobițele de apă care se scurgeau de pe de pe gluga
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
auziră învăluitoare glasuri de clopote, plutind victorioase pe deasupra volburii apelor, împrăștiind noaptea, spărgând-o în țăndări. Dealul fără nume A utobuzul mare și hodorogit, înotând în fum negru și gros, cu miros de motorină arsă, îl lăsă, hăt, în valea vineție, străjuită de sălcii găunoase, fără vârstă, care-și scuturau spre firul sărac de apă a unui pârâu, mai mult imaginar, crengile subțiri ca o plângere continuă prin strigătul aspru al anotimpurilor. Cineva din autobuz îi arătase cu un gest temător
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Există relativ numeroase credințe privind aceste spirite. Primul om redat în folclor "cu trupul de lut, / cu sângele de rouă, / cu cumpătul de iuțime îngerească, / cu sufletul din vânt" poate fi victimă a ielelor. "Zburătorul", altă făptură imaginară, lasă "pete vineții" pe trupurile femeilor și văduvelor tinere, precum și o melancolie tip "mal d'amour". Mulți bolnavi psihici, mai ales cei cu stări așa-zise "pasionale", erau considerați ca victime ale unor astfel de acțiuni. În Moldova sunt încă recunoscute "faptul" sau
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un "frunziș de-aramă"amintitor de Eminescu: "Eu m-am desprins din munții vineții, / Cascade vuitoare port în mine (...) / Pădurea care mi-i a doua mamă (...) / Fremătător mereu la ea mă cheamă". Regretul nostalgicului din Frământare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas "împleticit", descinde din fondul abisal, dinspre înaintași: "Pădure
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
I se făcu milă, învelind-o cu o boare și strecurându-i în ureche șoapte de alint. De sub pala de vânt, Europa privea spre soarele stacojiu care dădea să apună, grăbindu-se să coboare peste zidurile fortificației. Nori purpurii și vineții își făceau hatârul, mușcând din seninul de altădată al Antichității. În cealaltă parte a bolții, dădea să răsară palid luna. Urca, dosită după un văl auriu care plutea pe deasupra orașului, pentru a se împlânta într-unul dintre vârfurile castelului. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rom. la o aruncătură de băț, engl. at a stone’s throw; rom. a fi în pielea altuia, engl. to be in one’s shoes. Cuvinte corespondente pot desemna realități diferite: rom. purpuriu („roșu, de culoarea purpurei”), engl. purple („vânăt, vinețiu”); rom. (om) inteligent poate însemna într-o cultură „(om) care gândește repede și are abilitatea de a se exprima bine” sau „(om) care vorbește numai după ce a cumpănit cu grijă răspunsul și este sigur de competența sa în domeniu”. Asociațiile
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
opta Hiperboreeana" urcă în zonele reci, propice creației. Trimiteri se pot face la Eminescu, la poezia lui G. Călinescu și la Camil Petrescu: "Aș vrea să fugim în/ Hiperboreea/ și să te nasc viu,/ urlând, alergând, zdrobită de zimții/ cerului vinețiu". Prin invocație și contextul creat, poemul amintește și de "Riga Crypto și Lapona Enigel" ale lui I. Barbu. Poetul rămâne însă bolnav de cunoaștere, de salt în cunoaștere: "Sunt bolnav nu de cântece,/ ci de ferestre sparte,/ de numărul unu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și brutal, detestabil și iubit, care, ca un monstru înspăimântător, se tăia de norii imenși care veneau dinspre vest. Soarele apunea și se schimbă la fiecare secundă culoarea norilor înspre apus. Se puteau vedea niște găuri imense de un gri vinețiu în norii din depărtare: cenușii, mov, întunecați. Ce păcat pentru rozul acela, și-a spus, ca și cum s-ar fi aflat la o expoziție de pictură. Începtul cu încetul, rozul s-a dus și mai mult, înghițind tot. Până când a început
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din care nu lipsește oniricul de coșmar, și nici cromatica expresionistă: pământul e "roșu ca ploaia și păsările de vară", căci ‚fântânile sufletelor noastre picături de sânge" curg, poetul stă "întins ca mortul sub cerul negru, întins peste coastele câmpului vinețiu" adunându-și sângele de un roșu greu până aude o trompetă roșie, soarele e nebun "ca tigrul albastru ce cutreieră pădurile sufletului meu" etc. etc. Iar pe acest fundalul sumbru, o serie de apariții spectrale, născute din fuziunea formelor și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suplinește eroic numeroasele deficiențe de caracter ale sarcasticului său tată. Împacă enoriașii jigniți de condescendența irepresibilă a parohului, vizitează bordeiele săracilor, pentru a le aduce o rază de speranță (episodul în care masează, plină de repulsie, picioarele murdare, umflate și vineții ale doamnei Pither ramîne antologic!) și duce povara facturilor neplătite la timp de harpagonicul ei tată (îl ocolește, de pildă, pe măcelar cu dibăcie șireată, deprinsă pe parcursul unor ani îndelungați de persecuții). Frecvent, se autoflagelează, întrucît are impresia că gîndul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că asociem roșul cu furia. De exemplu, un experiment realizat de psihologul japonez T. Ariyoshi și echipa sa a arătat că voluntarii recunosc mai ușor emoțiile exprimate de un chip care se colorează puțin în funcție de emoția exprimată. O slabă colorare vineție îi ajuta pe voluntari să identifice tristețea și culoarea roșie le evoca imediat mânia. Concluzie Când vedem prezentatorul „Lanțului slăbiciunilor” într-o lumină roșie, fenomenul contribuie la o ușoară (și involuntară) intimidare, care se adaugă la calitățile naturale ale vocii
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
au obosit mâinile tot răsucind în vis o țigară scuturându-i scrumul feeric incandescent Ai mizat constant pe (aceeași) pulbere: pulberea unui drum (fără capăt) pulberea arzându-ți tălpile mici de copil derbedeu pulberea de-a aduna în nări secrete vinețiul sau albul liliacului revărsat peste garduri (la sfârșit de aprilie) pulberea unei îmbrățișări (ultime) pulberea de-a scrie versuri Apoi Am căutat toată noaptea până mi s-au împăienjenit privirile o hârtie fără nici o importanță Pereții mă priveau cu ochi
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
lemn, cărămizi, cioburi de sticlă spartă, balamalele scoase de la vreo fereastră, un sac gol din doc, mototolit, o sticlă răsturnată goală, de culoare verde, pe care se-așezase un praf alb, pe dinăuntru zărindu-se, pe-o parte, o crustă vineție de tanin uscat și crăpat etc.). De tavan stă atîrnat un bec cu o lumină slabă (nu te orbește dacă te uiți la el), prins într-o dulie din cupru înegrit 3. Cl. Simon, Leçon de choses, Minuit, 1975, pp.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
paralel, între Giton și Phédon, în Caractères: (29) Giton are tenul proaspăt, e plinuț la față și cu obraji rotunzi, privire fixă și sigură, umeri lați, burta înainte, pasul ferm și hotărît (...). (30) Phédon are ochii trași în orbite, este vinețiu la ten, slab la trup și uscățiv la față (...). Asistăm, în manieră clasică, la o enumerare de proprietăți și de părți ale corpului, plecînd de la o temă-titlu, un simplu nume propriu la început lipsit de semnificație. Cele două personaje au
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descriptive elementare: argumente non-ierarhizate la care se adaugă predicate calificative succesive (schema 7). Același procedeu guvernează și construirea portretului lui Phédon: Schema 8 PHÉDON Tema-titlu avea ASPECTE ochii tenul trupul (și) fața Propoziții descriptive PRq PRq PRq PRq în orbite vinețiu slab uscățivă De fapt, întregul text se bazează pe un procedeu simplu: aspectele întregului sînt luate drept teme pentru a se adăuga predicate ce opun în mod sistematic cele două personaje. Astfel, aceeași sub-temă "ten" apare "proaspăt" pentru unul, în timp ce
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]