619 matches
-
Române... Nu, nu era frumoasă, unii o găseau chiar urâtă, dar izbutea să galvanizeze oriunde s-ar fi aflat ― într-o sală de recepție ori la un restaurant. Nici o femeie nu se mai vedea." Își închipuiau că asta e din cauza vioiciunii mele. Nu, a fost cu totul altceva. Lumina, spunea bunica. Noi două avem lumină. Nu și biata maică-ta! Cu așa ceva te naști, nu se deprinde nicăieri, prețuiește mai mult decât orice: castele, geniu de gospodină, ori frumusețea Polei Negri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ea că-i stă bine, ca o fetiță cu privirea aburită de timiditate, neîndrăznind să se uite în ochii celuilalt. Înăuntru zâmbetul se șterse. Închise ușa împingînd-o cu piciorul apoi începu să se dezbrace. Avea mișcări mașinale din care dispăruse vioiciunea, nu mai fredona cu ochii în oglindă și nu mai dansa ținând în vârful degetelor poalele rochiei. Mirciulică ocoli de două ori camera circumspect. Se instală în fotoliu adormind aproape imediat. Melania scoase lucrurile din poșetă zăbovind lung cu fiecare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la Consignația. Am să cer despăgubiri. Mi se cuvin ca parte civilă. ― Evident, surâse maiorul, trebuie să consultați un avocat. Doamna Miga, apatică, trase un scaun pentru Cristescu, apoi se așeză și ea, greoaie, cu mâinile în poală. Își pierduse vioiciunea obișnuită, iar privirea îi devenise sumbră. Nu mai semăna cu Florence de ieri sau de alaltăieri, amuzantă, cu replică acidulată, plină de viață și de vervă, de-o cochetărie subtilă cum puține femei știu să o aibă după ce au împlinit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cei de față au devenit conștienți în mod acut de personalitatea domnului Hedrock. E interesant de observat exact cum această manifestare fățișă a unei puteri pînă acum ascunse, verifică ceea ce am descoperit noi. Trebuie să-mi mărturisesc propria uimire față de vioiciunea acestei forțe. ― Asta mi se aplică și mie, întrerupse Deam Lealy, bărbatul cu fața greoaie. Pînă acum un minut l-am crezut pe Hedrock un tip rezervat și cu vorba blîndă. Dar acum deodată se vede strîns cu ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la cincizeci de ani că muncise destul. Se culcase și de atunci nu se mai sculase. Astmul lui se împăcase totuși cu statul în picioare. O mică rentă îl dusese până la cei șaptezeci și cinci de ani pe care îi purta cu vioiciune. Nu putea suferi să vadă un ceas și într-adevăr nu era nici unul în casa lui. "Un ceas, spunea el, e scump și e ceva prostesc". Evalua timpul, și mai ales ora meselor, singura care îl interesa, prin cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
MIC BAR ÎN CARE SE VINDEAU SARDELE PRĂJITE, SE SIMȚEA MIROSUL PÂNĂ AICI. ― Oricum, a încheiat Garcia, asta nu mă privește pe mine, ci pe Raoul. Și trebuie să-l găsesc. Și o să fie cam greu. \ A! întreabă Cottard cu vioiciune, se ascunde? Garcia nu răspunde. Lângă bar s-a oprit și pentru întâia oară s-a întors spre Rambert. \ Poimâine la ora unsprezece, în colț la cazarma vămii, sus pe deal. Avea aerul că vrea să plece, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era întors cu spatele la ușă: Tal nu îi vedea decât aura argintie din jurul capului. Se întrebă, așa cum mai făcuse până atunci, dacă bătrânul nu trăgea un pui de somn. —Rosh Ha’memshalah? Scaunul se întoarse imediat, dezvăluind ochii larg deschiși și vioiciunea premierului. Dar, observa Tal, nu avea nici un pix în mână, nici un document de completat pe masă. Nu exista nici un indiciu, de fapt, că nu dormise. Un truc pe care șeful îl învățase în armată, cu siguranță. — Domnule, am niște vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
piscină pătrată, cu apă puțin adâncă. Avea o formă extraordinară, cea a unui sân senzual, cu sfârcul chiar în centru, îndreptat către cer. Suprafața, vedea Maggie acum, era formată din mii de cărămizi albe, minuscule. —Altarul Cărții, spuse Uri cu vioiciune. Unde țin Pergamentele de la Marea Moartă. Știți că au fost găsite într-o, cum îi spuneți în engleză? O urnă? Așa că asta a dat forma vasului. — Deci nu e un sân atunci, zise Maggie fără să se adreseze cuiva anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ghicit acest lucru, ei Îl știu“. Semne de exclamare, semne de exclamare! Ce anume Îi dăruiam noi? Elanul celor douăzeci de ani? Era Într-adevăr un cadou frumos, dar care nu era pentru el. De ce să-i fi dat veselia, vioiciunea mea? Ar mai fi trebuit să accepte ca dar elanul care mă lansa spre spectacolele de strip-tease permanent din Pigalle și strada Berri. Dacă, Împreună cu Tina, Îi dăruiam ceva tatei, era un simulacru al ortodoxiei lui. El hotăra că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înrămat de lîna de angora; vîrful limbii Îi atîrnă din gură. — Eu cred că pentru un „futu-te“ bine plasat merită să Încasezi un șoc din ăsta, replică Susan. Milena nu le bagă În seamă și Îi răspunde băiatului cu vioiciune: — Tehnologia Încorporată În haine, asta o să fie, dacă vrei să știi, marea găselniță a viitorului. Și ATM-urile cu identificare prin amprente. În timp ce Milena Îl Înveselește pe băiatul cu sondajul, Susan Îi povestește surorii sale despre situația de acasă. — Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
al doilea weekend i-a mărturisit că, deși fusese căsătorită de două ori, Anton era primul bărbat care i-a oferit un orgasm. Wakefield Își permite o pufnitură pe nas a neîncredere. — Nu, pe bune, afirmă Anton, cu eterna lui vioiciune, i-am localizat punctul G. La asta Wakefield rîde În hohote. — Chiar mă Întrebam ce s-a ales de punctul G. Nu am mai auzit de el În ultimul timp. Cred că și-a concediat agentul. Nu, pe bune, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
înă — Mulțumim, Sophie, o întrerupse ferm maică-sa, arătând spre cealaltă cameră, și să nu te culci cu cercelul ăla în nas. O să agațe plapuma. În sfârșit, erau toți așezați la masă, cu farfuriile dinainte. — Așadar, Laurence, îl invită cu vioiciune Henrietta, poate că ai vrea să ne spui câte ceva despre activitatea secției tale? Laurence lăsă jos furculița privind doar cu o umbră de regret spre apetisantele fructe de mare din farfurie. Era clar că era obișnuit să-și câștige pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era de preferat în comparație cu drumul lung și semiconștient către dezintegrare pe care știa că îl reprezintă boala Alzheimer. Avea să fie o tragedie îndoită pentru o persoană cu capacitatea intelectuală a lui Ralph. Își imagină chipul încă tânăr, plin de vioiciune al lui Ralph, darul pe care încă îl mai avea de a-și face prieteni chiar și la această vârstă, așa cum se întâmplase cu Ben, entuziasmul lucid care era o parte integrantă a personalității lui. Pentru o clipă lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la masa din fund, oarecum separat de ceilalți, ieșind în evidență nu numai prin izolarea fizică, ci și prin figura lui încă tânără. Știa că era în parte o ironie a vârstei faptul că Ralph își păstrase un aer de vioiciune copilărească, chiar și la bătrânețe, dar în acest context îți dădea impresia că aparținea unei alte generații. Cât timp avea să-și păstreze vioiciunea în acest loc? — Pot să intru? — Nu în timpul mesei, mă tem. Puteți aștepta în dormitorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că era în parte o ironie a vârstei faptul că Ralph își păstrase un aer de vioiciune copilărească, chiar și la bătrânețe, dar în acest context îți dădea impresia că aparținea unei alte generații. Cât timp avea să-și păstreze vioiciunea în acest loc? — Pot să intru? — Nu în timpul mesei, mă tem. Puteți aștepta în dormitorul lui, dacă doriți. O să fac o excepție, doar acum. În mod normal încurajăm activitățile de grup după prânz. Un joc de whist sau de bingo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un bețișor câteva litere în cenușă. Când l-am întrebat ce făcea acolo, a roșit și a dat să fugă. L-am prins de mânecă, în timp ce observasem precizia cu care scrisese literele A și Q. În ochii lui se citeau vioiciunea și inteligența, dar oasele lui erau într-adevăr mici, aproape fragile. Învățase toate literele alfabetului, uitându-se pe furiș la lecțiile mele, de la fereastră, dar încă nu știa să le pună împreună pentru a forma cuvinte. L-am întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chingile sînt obligatorii? - Are perioade de agitație, s-ar putea răni. Lucas Își Întoarse capul, În mod hotărît nu suporta s-o vadă pe Marie inertă. Îi plăcea prea mult cînd o vedea că se Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea ei. Nu avea nimic comun cu ea refugiul ăsta În inconștient, modul ăsta de a-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite cu Christian Bréhat, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre mica punte care lega farul de faleză. Gesturile Îi erau ușoare și sigure, pletele Îi străluceau ca flacăra. Desluși, În felul de a-și restabili echilibrul pe drumeag și În modul În care-i făcea semn cu mîna, o vioiciune, o bucurie pe care nu i le cunoștea. RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor inexplicabile, se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o enigmă, pentru el totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că mai bine am merge să bem un pahar undeva..., propuse Desplechin, rezumând cu pertinență atmosfera momentului. Trecură pe lângă muzeul Orsay, se așezară la o masă pe terasa de la Secolul XIX. La masa vecină, vreo șase turiste italiene cotcodăceau cu vioiciune, ca niște orătănii nevinovate. Djerzinski ceru o bere, Desplechin un whisky sec. — Ce-o să faceți acum? Nu știu... Desplechin părea că, Într-adevăr, nu știe. — O să călătoresc... Un pic de turism sexual, poate. Surâse; când surâdea, chipul lui avea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
simt degetul mare atingându-mi-l pe-al meu, așa cum a făcut în prima seară petrecută împreună. Ca un fel de limbaj numai al nostru ; ca și cum am comunica la nivel epidermic. — Nu mă prezinți, Samantha? spune Guy apropiindu-se cu vioiciune forțată. — El e Guy, spun fără prea mare tragere de inimă. Colegul meu de la Carter Spink. Guy... Nathaniel. — Încântat de cunoștință ! Guy întinde mâna și Nathaniel e obligat să-mi dea drumul ca să i-o strângă pe a lui. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spate ca s-o admire mai bine. Purta pantaloni pană, o cămașă albă și o eșarfă de mătase înnodată la spate și arăta ca Diana Quick 1 în Brideshead Revisited 2, dacă nu chiar mai bine. Cu toată frumusețea și vioiciunea lui, Paul era eclipsat în prezența ei. — Mi-am dat seama că puneți ceva la cale, zise ea apropiindu-se, așa că n-am îndrăznit să vă întrerup. Totuși, am venit mai devreme, adăugă ea cu mândrie. Paul o urmă. —Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care stătea deja dreaptă și nu se mai sprijinea decât un pic de Janey, părea că nu-i lipsise decât apariția Tabithei pentru a-și reveni în plină formă. Îi revenise culoarea în obraji și se mișca cu mai multă vioiciune. —Violet, continuă Tabitha, îmi pare atât, atât de rău. Nici nu-ți dai seama cât de rău! Mă întrebam dacă era într-adevăr o coincidență faptul că modul în care vorbea Tabitha semăna atât de mult cu cel al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în care tu ieși din camera copiilor. Nu face decât să încerce să te manipuleze. Asta fac toți copiii. Da? — Păi, când te duci să-l iei, cum e? Plânge? Hugo a clătinat din cap. —Vezi, a zis Alice cu vioiciune. Eu pun pariu că atunci când tu nu ești de față e perfect în regulă. Chiar crezi asta? Hugo s-a simțit teribil de ușurat. Alice a observat, înfiorată, că ochii îi străluceau din cauza emoției. — De ce nu-i întrebi pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a repetat el către Rottweiler. Vreți să-l dați afară, nu? Sigur că asta vreți. Nimeni nu vrea un copil care mușcă... Vocea i s-a stins pe acest ultim cuvânt. —Din contră, domnule Fine, i-a replicat Rottweilerul cu vioiciune, ne-ar părea foarte rău să-l pierdem pe Theo. E un băiețel fericit și iubitor. Ceea ce vrem noi este să găsim o soluție. Să-l ajutăm să depășească acest moment. Hugo s-a întrebat dacă, în toată amărăciunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
timpul mai ușor. De altfel, se spune că pe vremuri copiii eschimoși Învățau mai Întâi să cânte și apoi să vorbească și mai Întâi să danseze și apoi să meargă. mi-a plăcut atât de mult acea privire plină de vioiciune și de spirit, Încât i-am cerut lui manu să-mi dea mie poza. S-a lăsat greu, dar până la urmă mi-a dat-o, după ce i-am promis că-l invit În bucătĂrie la o ciorbă românească. manu Ăsta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]