623 matches
-
secretul fericirii” (cum îl învață Ibrahim pe micul Moise, devenit Mohamed, să trăiască). Nu va găsi nimic de mirare în sfaturile turcului și nici în substituirea Moise-Mohamed, dar se va simți acasă citind această nuvelă mai ales datorită stilului teatral. Vioiciunea dialogală dă viață cărții și îi explică succesul: în prim plan se află comunicarea, nu concluzia, relația între doi oameni care se transformă, cunoscându-se, gândind împreună. Dialogul constituie o structură strălucitoare (într-o sferă mai amplă decât a dialogului
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
că un Icar deasupra Varșoviei, privind lumea de sus, cu detașarea pe care ți-o da distanță. Eu cred ca pe Dabija l-au fermecat deopotrivă povestea manuscrisului de la Saragosa și creatorul ei, un personaj în sine în a cărui vioiciune a spiritului probabil s-a recunoscut și regizorul. O poveste naște o altă, o istorioara o cheamă pe alta, personajele se prezintă cu ajutorul unei povești, fiecare zi și fiecare noapte populează acțiunea cu întîmplări miraculoase, senzaționale, se sare de pe mare
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
cît va ține acest spectacol, deghizat de regizoare într-un costum mai comercial, dar cu un fond, repet, elitist. Este o experiență care aduce publicului un stil greu de regăsit astăzi, o minte strălucitoare, un farmec al versificației și o vioiciune a ideilor. Faptul că mulți spectatori vor pleca rostind numele poetului Cărtărescu mi se pare un cîștig enorm. Într-un decor simplu, pînze pictate foarte suav cromatic, realizat de scenografa Velică Panduru, cu o muzică impregnata de sonuri ciudate, o
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
Orele de curs și recreațiile Marele Voievod Mihai era la acea vreme un copil cu chipul senin, de o rară frumusețe, crescuse, la vârsta de 12 ani, înalt, zvelt, cu trupul dezvoltat armonios și privirea ageră, degajând eleganță, dar și vioiciune în același timp. „Făcea sport, îi plăceau schiul și muntele”, își amintește colegul său Ioan Jurchescu. Avea să devină un elev sârguincios, excela în cunoștințe de geografie universală, chimie și fizică. Îl pasionau motoarele, mecanica, mașinile, avioanele; cunoștea de atunci
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
formele în -ciune cu o poziție solidă în limbă: la cele considerate moștenite (rugăciune, înțelepciune, mortăciune) se adaugă derivate, în general de la verbe, în unele cazuri și pornind de la adjective: amărăciune, deșertăciune, goliciune, înșelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune. S-a întîmplat ca multe dintre acestea să aibă sensuri negative, fapt care s-a reflectat asupra sufixului, adăugînd la nuanța sa învechită și o conotație peiorativă. În ultima vreme, circulă tot mai mult un derivat care pare de dată
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
opun „bunelor maniere". Răspunzând întrebărilor lui Andrei Manolescu (în DILEMA VECHE, numărul 320 din 1 aprilie 2010), Ioana Pârvulescu respinge țâfna celor dintâi în numele firescului intelectual al celor din urmă: „Nu mă deranjează cele care țin de preaplinul comunicării, de vioiciune, de vitalitate. Decât niște ipocriți care tac și-apoi îți fac mizerii, parcă-i prefer pe cei care spun ce au pe suflet. Decât niște oameni mortăcioși, care vorbesc numai când sunt întrebați, fără ton, adică fără implicare afectivă, prefer
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
plictiseală, de îndurare, de răbdare excesivă, care ne împiedică de a fi occidentali. Pe de altă parte, găsim în noi inițiative, o anumită hărnicie în a pricepe ce e bun în altă parte și în a ni-l apropia, o vioiciune în a pricepe imediat mecanismul unei noutăți, o agerime în a nu fi dezorientați și nici intimidați în fața neprevăzutului, care ne îndepărtează cu mult de apatia indolentă a Orientului." " Această adaptabilitate am perfecționat-o făcând din ea arma noastră de
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
revista pe care o conducea, ba chiar la un moment dat și-a intitulat un articol, jenant de laudativ, pur și simplu Cărtărescu. La rîndul meu, i-am admirat întotdeauna cărțile, cea despre Eminescu mai ales, ca și verva și vioiciunea de foiletonist. Dar după ce-am publicat Postmodernismul, cu sau fără legătură cu asta, vechiul meu prieten și-a schimbat complet atitudinea, și ca om, și ca critic, față de mine. Întîlnindu-l pe stradă, de mai multe ori, am rămas cu
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
iritare: Nu așa! Temperamental se apropie mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu îi admiră "gustul diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții", numindu-l "voltairian, în sensul larg al cuvîntului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată." Déjà vu, déjà connu! Nu? De altfel, tot o afinitate temperamentală îi unește pe Caragiale (Ion Luca) și pe Arghezi de neobositul lor exeget. Se produce în mod firesc fenomenul de reflexie intelectuală, criticul regăsindu-și
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
spună buna gazdă, pălind. Avea inima slabă: a apucat-o tremuriciul și i s-au tăiat picioarele, lăsând-o pe Pata-Mata - disperată, fiindcă avea în grijă copilul altora - să mă strige c-un firicel de voce. Le-am răspuns cu vioiciune și m-au găsit tolănit între labele câinelui-urs, cu capul pe spinarea lui, amândoi odihnindu-ne după o joacă nebună. Așa-zisa fiară era un câine bun, iar câinii buni nu fac nici un rău copiilor, niciodată. Și Ionică? Ei bine
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
am prezentat, de aceea, îndată drept coleg. Faptul că doream să asist la examene l-a bucurat vizibil, și m-a lămurit, pe larg, asupra întregii activități școlare. Era, în toate privințele, un bun învățător; examenele au decurs cu multă vioiciune, iar băieții erau bine pregătiți. Orgoliul meu național a fost, cu această ocazie, flatat într-un mod cu totul neobișnuit. Uitându-mă la lucrările de caligrafie ale băieților, am constatat că unul din ei găsise cu cale să scrie numele
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
tare. E o mică piesă într-un act, plină de viață și scrisă sprinten, iar autorul are parte de suficiente aplauze; dar tot mai găsesc câte unii ceva de obiectat în privința evoluției personajelor, și se stârnește o dispută plină de vioiciune și haz, la care Maiorescu și fiica sa Livia 4) participă cu înflăcărare. Aceasta din urmă, deși tânără, abia trecută de 20 de ani, e deosebit de cultivată, având, în plus, o gândire ageră, fină, pe care a moștenit-o de la
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
feream de sălile cu vizitatori în ele și mă intersectez cu o persoană care părea de-a casei: o femeie pe care parcă o cunoșteam, parcă mă cunoștea și ea. Scundă, grăsuță, voce plăcută și cu niște ochi de o vioiciune jucăușă. Ne știam, fără nume, din Piața Universității, o mai văzusem, cînd și cînd la televizor, fără să fiu sigur că era ea. Există cameramani de televiziune care aleg unghiuri de filmare "artistice", încît și oameni pe care îi cunoști
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
de a-și asculta, ca într-un ritual perfect al inactivității, analizele ce le însoțesc. Eu am carnete, el, benzi de magnetofon. Vocea sună ciudat. Puternic, major. Scrisul meu pare bizar. Acolo, pe bandă, cuvintele sînt rostite cu siguranță, cu vioiciune în glas, cu aplomb. Acelui Krapp, mai tînăr, mai viril, mai important, îi place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări și să facă portrete, să descrie, absurd, chipuri, senzații, situații, iubiri. Îi place să se imprime pe
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
am amintit de ea în clipa în care o telegramă, trimisă de la București, îmi anunța sosirea domnului Lovinescu. Stăpînită de un sentiment catastrofic am alergat la gară. Maestrul coborî din vagon cu un salt tineresc și mă salută cu o vioiciune care îmi cuprinse ființa. - La ce oră pleacă trenul spre faimoasa stațiune?, m-a întrebat. Au fost primele cuvinte, cu care mă salută. Am răspuns îngăimînd cuvintele, încercînd să-i abat ideea pe care eu o împlîntasem în percepția lui
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
că sensul exact al parodiilor lui Topîrceanu după Arghezi n-a fost perceput, acestea fiind date ca parodii cu intenție satirică. Ele au apărut însă în Bilete de papagal, însoțite de rînduri omagiale la adresa lui Arghezi. Lucrarea este bine scrisă, cu vioiciune și personalitate. Propun notarea ei cu foarte bine. Conf. univ. (ss) Ov. S. Crohmălniceanu" Clasificarea, menționată în referat, a tipurilor de parodie este ilustrativă pentru spiritul metodic al autorului. Prima disociere întreprinsă de el vizează termenii de "pastișă" și "parodie
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
nu scade în cursul lecturii, numărul revistei Tomis din august 2007 cuprinde cîteva articole, mai cu seamă cele scrise pe marginea vestimentației actuale, al căror conținut l-au umplut de nedumerire pe Cronicar. E în ele un amestec de falsă vioiciune și de vervă literară frizînd oralitatea care nu poate face casă bună cu paginile unei reviste culturale. Bunăoară, articolul Luminiței Mihai - absolventă a Universității de Arte București, secția Pictură a profesorului Marin Gherasim - intitulat " Visul unei nopți de vară", al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
Viața ca o corectură este o comedie de limbaj de un haz incredibil pe care fosta ziaristă o trăiește în 1989 într-un birou-vizuină de la întreprinderea Poligrafică. Tabloul de familie îi reușește Tiei Șerbănescu tot ca spectacol lingvistic, plin de vioiciune, împănat cu greșeli, confuzii, formule specific regățene. Limbajul umple de viață personajele, mai mult decît viața însăși cu întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama (adoptivă, mai adevărată decît cea biologică) asupra epocii cu
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
a lui Alceu Urechia", pentru motive ce vor reieși în continuare. Cei care l-au cunoscut pe Vasile A. Urechia în anii din urmă ai vieții lui păstrează amintirea unui bătrînel firav și cu auzul deficient, totuși de o nealterată vioiciune spirituală și dispus a face haz pe seama propriei infirmități, declarînd că e o culme a ironiei să te cheme Urechia și să fii surd... Născut în 1897, Vasilică Urechia - cum îi spuneau cei apropiați - a publicat, la 72 de ani
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
de comunism. Prima impresie după lectura acestui roman excepțional (să nu ne ferim de cuvinte) este aceea de covârșitoare noutate. Tipul de abordare al scriiturii, unghiurile din care este privită realitatea, suflul epic neobișnuit (ritmul frazei își păstrează prospețime și vioiciunea inițiale de-a lungul celor 450 de pagini ale cărții), referințele culturale mai puțin uzitate în literatura română (cele mai multe provenite din vechiul spațiu cultural austro-ungar), multilingvismul și particularitățile de limbaj, mica melancolie fin de l'Empire strecurată abil în textura
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
principiile ei - el însuși fiind marcat de naționalism egiptean) a folosit diferitele voci din roman pentru a-și contura nemulțumirile anti-nasseriste. Totuși, cititorul care caută doar acțiune sau conflicte politice nu va găsi dominanța unor asemenea ritmuri occidentale. Plin de vioiciune dialogală, romanul are mai degrabă, sub sonorități sugerate de citarea unor versete-cheie din Coran („totul de pe pământ este pieritor, rămâne doar chipul Domnului tău...”), o curgere de poveste din totdeauna, cu imaginile Egiptului încă păstrând împietriri faraonice (de la Miramar se
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
să nu refuzi. Din cauza ei personajele nu vin și, mai ales, nu pleacă la timp, întrețin "lanțul slăbiciunilor" și sclipesc de îngăduință defulată în manevre de culise. Altminteri, "țara oamenilor atenuați", vorba lui Cioran, care sînt, cu toată aparenta lor vioiciune, clienții lui Caragiale, e un paradis al non-kombat-ului. Fiecare, locuind într-o casă de sticlă, se ferește să arunce cu pietre. Uzanțele impun, de pildă, să nu recunoști, în Cadou..., briliantul recent dispărut al soției în acul de cravată al
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
cetățuiei, și coboram pe drumul bolovănos și îngust care-și schimbase din nou traseul. Frânturi de amintiri, de fraze sau de cuvinte, ecouri ale unor întâmplări banale se întretăiau, se urmăreau, se prindeau de urechi sau de nas cu o vioiciune care sporea cu cât pășeam mai repede. Iată și casa Suzanei. Îndată ce va afla că am venit, va ieși în fugă și se va învârti în jurul casei lui tata-mare până când ne vom întâlni. În mișcări avea ceva de fluture și
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
ieșit? îl întreabă Harry delicat. - Da, tati, și știi și tu. - Billy Fosnacht? - Mai ai dreptul la o încercare. Gândește-te la cineva mai în vârstă. {i care-i grec. - Dumnezeule! Glumești! Escrocul ăla bătrân? Nelson îl privește cu o vioiciune și-un calm răutăcios. Nu râde, deși i s-a oferit prilejul. Îi explică: - A sunat la Crêpe House și i-a lansat o invitație, iar ea și-a zis „De ce nu?”. Pe-aici e plictiseală mare, trebuie să recunoști
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
depășească ora, vorbea pe dimensiunea lui". Surprinzător, Tudor Vianu are însă parte de un portret foarte rezervat. "Uscat, didactic", autorului Esteticii i se aducea un reproș formulat printr-o comparație cu exemplarul Nae Ionescu: "Îi lipsește însă acea febră, acea vioiciune și prospețime care face din vorbirea lui N. un magnet. Ascultîndu-l pe Vianu, sunt tentat să filosofez asupra insuficienței efortului atîtor generații în jurul acelorași probleme, peisaje de gîndire". Reacție tipică a unui tînăr literat al anilor '30, cînd portdrapelul entuziasmului
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]