746 matches
-
și, așezat paralel cu planul format între două coarde vecine, le poate pune simultan în vibrație. Pornind de la etimologia numelui dat instrumentului (preluat ca atare din limba italiană), se obțin câteva date semnificative cu privire la istoria violei. În Baroc, denumirea de "viola" reprezenta un număr mare de instrumente distincte, constituite în mai multe familii, dar toate având în comun posibilitatea tehnică de a se cânta cu arcuș. Trei instrumente remarcabile, ieșite astăzi din uz (și folosite doar de formațiile de muzică veche
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
de instrumente distincte, constituite în mai multe familii, dar toate având în comun posibilitatea tehnică de a se cânta cu arcuș. Trei instrumente remarcabile, ieșite astăzi din uz (și folosite doar de formațiile de muzică veche), au purtat denumirea de "viola": În ziua de astăzi, pentru echivalarea partiturilor cu "viola da braccio" se va folosi viola modernă (deși sunt niște diferențe semnificative între instrumente). Un exemplu în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6, BWV 1051 de Johann Sebastian Bach. Viola
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
toate având în comun posibilitatea tehnică de a se cânta cu arcuș. Trei instrumente remarcabile, ieșite astăzi din uz (și folosite doar de formațiile de muzică veche), au purtat denumirea de "viola": În ziua de astăzi, pentru echivalarea partiturilor cu "viola da braccio" se va folosi viola modernă (deși sunt niște diferențe semnificative între instrumente). Un exemplu în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6, BWV 1051 de Johann Sebastian Bach. Viola modernă este acordată cu o cvintă perfectă mai jos
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
de a se cânta cu arcuș. Trei instrumente remarcabile, ieșite astăzi din uz (și folosite doar de formațiile de muzică veche), au purtat denumirea de "viola": În ziua de astăzi, pentru echivalarea partiturilor cu "viola da braccio" se va folosi viola modernă (deși sunt niște diferențe semnificative între instrumente). Un exemplu în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6, BWV 1051 de Johann Sebastian Bach. Viola modernă este acordată cu o cvintă perfectă mai jos decât vioara, astfel: Do-Sol-re-la, unde „Do
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
viola": În ziua de astăzi, pentru echivalarea partiturilor cu "viola da braccio" se va folosi viola modernă (deși sunt niște diferențe semnificative între instrumente). Un exemplu în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6, BWV 1051 de Johann Sebastian Bach. Viola modernă este acordată cu o cvintă perfectă mai jos decât vioara, astfel: Do-Sol-re-la, unde „Do” reprezintă sunetul mai grav cu o octavă față de do central. Viola este folosită uneori în "scordatura" (acordaje alternative); totuși, prezența lor e mai rară decât
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6, BWV 1051 de Johann Sebastian Bach. Viola modernă este acordată cu o cvintă perfectă mai jos decât vioara, astfel: Do-Sol-re-la, unde „Do” reprezintă sunetul mai grav cu o octavă față de do central. Viola este folosită uneori în "scordatura" (acordaje alternative); totuși, prezența lor e mai rară decât în cazul viorii (în parte, faptul se explică și prin popularitatea mai scăzută a violei). Folclorul muzical maghiar și cel din Transilvania atestă folosirea violei (singură
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
Do” reprezintă sunetul mai grav cu o octavă față de do central. Viola este folosită uneori în "scordatura" (acordaje alternative); totuși, prezența lor e mai rară decât în cazul viorii (în parte, faptul se explică și prin popularitatea mai scăzută a violei). Folclorul muzical maghiar și cel din Transilvania atestă folosirea violei (singură, în combinație cu o vioară de acompaniament - în Banat și zona Aradului - sau chiar înlocuită de una sau două viori de acompaniament) ca instrument de acompaniament (și denumită braci
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
central. Viola este folosită uneori în "scordatura" (acordaje alternative); totuși, prezența lor e mai rară decât în cazul viorii (în parte, faptul se explică și prin popularitatea mai scăzută a violei). Folclorul muzical maghiar și cel din Transilvania atestă folosirea violei (singură, în combinație cu o vioară de acompaniament - în Banat și zona Aradului - sau chiar înlocuită de una sau două viori de acompaniament) ca instrument de acompaniament (și denumită braci, brace, contralăucă, așa cum s-a văzut mai sus), corelat cu
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
instrument de acompaniament (și denumită braci, brace, contralăucă, așa cum s-a văzut mai sus), corelat cu „gorduna” (violoncelul), împreună cu care acompaniamentul se constituie în formule fixe. Cel mai adesea, violoncelul va marca timpii (de regulă, notați convențional cu pătrime), iar viola poate merge pe formule cu valori mai scurte sau sincopate. Folosită astfel, viola devine instrument aproape exclusiv armonic. Călușul instrumentului se retează, parțial sau total, permițând arcușului punerea în vibrație simultană a trei sau patru corzi. De multe ori, a
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
sus), corelat cu „gorduna” (violoncelul), împreună cu care acompaniamentul se constituie în formule fixe. Cel mai adesea, violoncelul va marca timpii (de regulă, notați convențional cu pătrime), iar viola poate merge pe formule cu valori mai scurte sau sincopate. Folosită astfel, viola devine instrument aproape exclusiv armonic. Călușul instrumentului se retează, parțial sau total, permițând arcușului punerea în vibrație simultană a trei sau patru corzi. De multe ori, a patra coardă va fi scoasă (Do sau la); restul de trei vor fi
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
patru corzi. De multe ori, a patra coardă va fi scoasă (Do sau la); restul de trei vor fi acordate diferit. Spre exemplu, în estul Transilvaniei au fost remarcate următoarele acordaje: Urmând calea unei tradiții din perioada barocului, muzica pentru violă se notează cel mai adesea într-o cheie de do, numită și „cheia alto”. Folosită arareori pentru alte instrumente sau notații, cheia alto reprezintă a treia cheie folosită astăzi ca răspândire. Un alt beneficiu al cheii este notarea convenabilă a
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
notează cel mai adesea într-o cheie de do, numită și „cheia alto”. Folosită arareori pentru alte instrumente sau notații, cheia alto reprezintă a treia cheie folosită astăzi ca răspândire. Un alt beneficiu al cheii este notarea convenabilă a registrului violei, astfel încât do central cade pe linia centrală a portativului. Edițiile mai noi ale unor aranjamente pentru cvartet de coarde conțin și o știmă pentru „vioara a treia”, unde partitura violei este scrisă în cheia sol, transpusă la octavă. Scopul este
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
Un alt beneficiu al cheii este notarea convenabilă a registrului violei, astfel încât do central cade pe linia centrală a portativului. Edițiile mai noi ale unor aranjamente pentru cvartet de coarde conțin și o știmă pentru „vioara a treia”, unde partitura violei este scrisă în cheia sol, transpusă la octavă. Scopul este de a înlocui viola cu o vioară, acolo unde instrumentul original nu este disponibil. Totuși, pentru pasajele care depășesc ambitusul și capacitățile dinamice ale viorii (în registrul grav), trebuie aduse
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
transpusă la octavă. Scopul este de a înlocui viola cu o vioară, acolo unde instrumentul original nu este disponibil. Totuși, pentru pasajele care depășesc ambitusul și capacitățile dinamice ale viorii (în registrul grav), trebuie aduse anumite adaptări partiturii. Execuția la violă permite, în linii mari, desfășurarea aceleiași palete tehnice ca în cazul viorii. Poziția este aceeași cu cea folosită pentru execuția la vioară. Mâna stângă (cu care se cântă pe tastieră) are posibilitatea să cânte cu patru degete (nu se folosește
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
său „"pizzicato" Bartók”. Prin construcție și acordaj, timbrul instrumentului va fi mai „plin” decât cel al viorii, mai bogat în zona primelor armonice. Deși sunetul instrumentului are suficiente calități pentru a fi îndrăgit, numărul violiștilor și al elevilor care studiază viola este relativ redus; o primă explicație ar fi popularitatea mică în cazul multor părinți care aleg un instrument pentru copilul lor. Apoi, viola este mai mare și mai dificil de controlat de către un copil; pentru ambele probleme, cel mai probabil
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
Deși sunetul instrumentului are suficiente calități pentru a fi îndrăgit, numărul violiștilor și al elevilor care studiază viola este relativ redus; o primă explicație ar fi popularitatea mică în cazul multor părinți care aleg un instrument pentru copilul lor. Apoi, viola este mai mare și mai dificil de controlat de către un copil; pentru ambele probleme, cel mai probabil se va opta pentru „rivalul” apropiat al violei - vioara. Totuși, dincolo de cei care studiază de la bun început viola, există un număr de instrumentiști
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
fi popularitatea mică în cazul multor părinți care aleg un instrument pentru copilul lor. Apoi, viola este mai mare și mai dificil de controlat de către un copil; pentru ambele probleme, cel mai probabil se va opta pentru „rivalul” apropiat al violei - vioara. Totuși, dincolo de cei care studiază de la bun început viola, există un număr de instrumentiști care s-au axat mai întâi pe vioară, după care aleg viola și i se dedică sau cântă în paralel la ambele instrumente. Ușurința de
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
pentru ambele probleme, cel mai probabil se va opta pentru „rivalul” apropiat al violei - vioara. Totuși, dincolo de cei care studiază de la bun început viola, există un număr de instrumentiști care s-au axat mai întâi pe vioară, după care aleg viola și i se dedică sau cântă în paralel la ambele instrumente. Ușurința de a comuta între cele două este acordajul asemănător: cele mai grave trei corzi ale viorii sunt identic acordate cu cele mai acute (subțiri) trei ale violei. Diferența
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
aleg viola și i se dedică sau cântă în paralel la ambele instrumente. Ușurința de a comuta între cele două este acordajul asemănător: cele mai grave trei corzi ale viorii sunt identic acordate cu cele mai acute (subțiri) trei ale violei. Diferența mai importantă este notația, în două chei aflate la intervalul minim, de secundă, fapt din care se pot naște dificultăți la citire. În prima jumătate a secolului XVIII, când vioara se nota încă în cheia de violină (numită și
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
a secolului XVIII, când vioara se nota încă în cheia de violină (numită și „mica cheie franceză” - o versiune a cheii de sol, scrisă cu mai jos cu o linie a portativului, deci o terță), diferența de notație cu cheia violei era mai mare - o cvartă - și permitea mai puține confuzii. Unul dintre cei mai apreciați violiști ai perioadei (baroc târziu) a fost Johann Sebastian Bach, de asemenea foarte bun cunoscător al viorii și al altor instrumente. Bach prefera să interpreteze
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
permitea mai puține confuzii. Unul dintre cei mai apreciați violiști ai perioadei (baroc târziu) a fost Johann Sebastian Bach, de asemenea foarte bun cunoscător al viorii și al altor instrumente. Bach prefera să interpreteze în cvartetul de coarde (două viori, violă și violoncel) la violă, pentru a fi poziționat în centru, de unde putea „dirija” către ceilalți instrumentiști, indicând mișcarea prin ridicarea sau coborârea gâtului instrumentului său în timp ce cânta. În continuare, iată câteva nume ale unor instrumentiști interpreți dedicați violei, și ale
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
Unul dintre cei mai apreciați violiști ai perioadei (baroc târziu) a fost Johann Sebastian Bach, de asemenea foarte bun cunoscător al viorii și al altor instrumente. Bach prefera să interpreteze în cvartetul de coarde (două viori, violă și violoncel) la violă, pentru a fi poziționat în centru, de unde putea „dirija” către ceilalți instrumentiști, indicând mișcarea prin ridicarea sau coborârea gâtului instrumentului său în timp ce cânta. În continuare, iată câteva nume ale unor instrumentiști interpreți dedicați violei, și ale unora care cântă la
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
două viori, violă și violoncel) la violă, pentru a fi poziționat în centru, de unde putea „dirija” către ceilalți instrumentiști, indicând mișcarea prin ridicarea sau coborârea gâtului instrumentului său în timp ce cânta. În continuare, iată câteva nume ale unor instrumentiști interpreți dedicați violei, și ale unora care cântă la violă în paralel cu alte instrumente:
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
pentru a fi poziționat în centru, de unde putea „dirija” către ceilalți instrumentiști, indicând mișcarea prin ridicarea sau coborârea gâtului instrumentului său în timp ce cânta. În continuare, iată câteva nume ale unor instrumentiști interpreți dedicați violei, și ale unora care cântă la violă în paralel cu alte instrumente:
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
de D. E. Conomos. București, Edit. Muzicală, 1985 (ediție bilingvă) "Dinu Lipatti -" "Cinq chansons de Verlaine". București, Edit. Muzicală, 1985 G. Breazul - N. Saxu - Carte de cântece pentru copii. București, Edit. Muzicală, 1985 "George Enescu - „Manuscriptum”: Cvartetul II pentru două violine, violă și violoncel, în Sol major, op,22", "nr. 2" (partitura), Edit. Muzicală, 1985 "George Enescu - Cvartetul pentru două violine, violă și violoncel în Do major (partitura primei părți)". București, Edit. Muzicală, 1985 "Manuscrisul nr. 12/Leipzig - Antologhion". Colecția „Izvoare ale
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]