478 matches
-
Chișinău (1955-1960), la clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte "Gavriil Muzicescu" din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel. A fost membru al PCUS. Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică "Ștefan Neaga" din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
contrabasul clasic: "pizzicato" și varianta „Bartók” (plesnirea corzii de tastiera instrumentului, cu mâna care ciupește - de aici, denumirea englezească "slap-bass"). Mai târziu se vor face experimente de jazz cu arcuș la contrabas - unul dintre promotori este Oscar Pettiford (contrabasist și violoncelist), dar încercarea nu are succes. O dată cu evoluția noilor curente ale muzicii de consum după Al Doilea Război Mondial, contrabasul însoțește pentru câțiva ani și formațiile de muzică ușoară, de jazz comercial sau de rock (Elvis Presley în primii ani, de
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
lui Borodin dar a fost ulterior terminată de Rimski-Korsakov și Glazunov. Niciun alt membru din cercul lui Balakirev nu s-a identificat mai mult în "muzica absolută" decât Borodin în cele două cvartete de coarde ale sale. El însuși un violoncelist, a fost un interpret de cameră entuziast, un interes care s-a adâncit în timpul studiilor sale din chimie de la Heidelberg dintre 1859 și 1861. Din această au rezultat, printre alte lucrări de cameră, un sextet de coarde și un cvintet
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
simțită prezența tânărul pictor bănățean Ștefan Szőnyi. Elev al lui Virgil Simionescu cu care deprinsese tehnica uleiurilor și taina peisajelor plein air-iste, deja în perioada de început a îmbrățișat stilul expresionist. Culorile puternice de roșu-albastru-alb conturate cu negru (Sfântul Sebastian, Violoncelistul) îl apropiau mai degrabă de influențele expresioniste decât de post-impresioniștii școlii franceze. Portretele sale tematice, deosebit de elegante, de inspirație istorică le-a așternut pe pânză întro manieră simbolistă sugerându adesea o atmosferă mistică-legendară. Seria de „Profeți”, „Apocalipsa” iar mai târziu
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
mai multe școli, printre care și Croydon High School, o instiutuție particulară de învățământ pentru fete, situată în South Croydon. Tânăra a început să se facă remarcată câștigând diferite concursuri locale de muzică alături de sora ei, flautista Hilary du Pré. Violoncelistul William Pleeth i-a fost profesor lui du Pré între anii 1955 și 1961, atât pentru studiul particular, cât și la Guildhall School of Music din Londra. În 1960, du Pré a participat la un masterclass condus de violoncelistul Pablo
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
Pré. Violoncelistul William Pleeth i-a fost profesor lui du Pré între anii 1955 și 1961, atât pentru studiul particular, cât și la Guildhall School of Music din Londra. În 1960, du Pré a participat la un masterclass condus de violoncelistul Pablo Casals în Zermatt (Elveția) și studiat pentru scurtă vreme cu Paul Tortelier (în 1962, la Paris) și Mstislav Rostropovici (în Uniunea Sovietică, 1966). Violoncelistul sovietic a fost atât de impresionat de ea încât a declarat la încheierea cursurilor că
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
of Music din Londra. În 1960, du Pré a participat la un masterclass condus de violoncelistul Pablo Casals în Zermatt (Elveția) și studiat pentru scurtă vreme cu Paul Tortelier (în 1962, la Paris) și Mstislav Rostropovici (în Uniunea Sovietică, 1966). Violoncelistul sovietic a fost atât de impresionat de ea încât a declarat la încheierea cursurilor că este „"singura violoncelistă din tânăra generație ce ar putea cândva să-l egaleze"”. Du Pré a debutat oficial în martie 1961, la vârsta de 16
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
Londra pe 19 octombrie 1987, în vârstă de 42 de ani și este înmormântată în Cimitirul Evreiesc Golders Green. Fundația Vuitton a achiziționat violoncelul "Davidov Stradivarius" pentru suma de 1 milion de lire sterline lăsându-l apoi în folosință celebrului violoncelist Yo-Yo Ma. Violoncelista Nina Kotova deține în prezent violoncelul "1673 Stradivarius", numit de violoncelistul Lynn Harrell " Du Pré Stradivarius" în amintirea lui Jacqueline. Violoncelul Peresson din 1970 este în prezent dat spre folosință violoncelistului Kyril Zlotnikov din Cvartetului Ierusalim . Controversata
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
în Cimitirul Evreiesc Golders Green. Fundația Vuitton a achiziționat violoncelul "Davidov Stradivarius" pentru suma de 1 milion de lire sterline lăsându-l apoi în folosință celebrului violoncelist Yo-Yo Ma. Violoncelista Nina Kotova deține în prezent violoncelul "1673 Stradivarius", numit de violoncelistul Lynn Harrell " Du Pré Stradivarius" în amintirea lui Jacqueline. Violoncelul Peresson din 1970 este în prezent dat spre folosință violoncelistului Kyril Zlotnikov din Cvartetului Ierusalim . Controversata peliculă "Hilary și Jackie" semnată de Anand Tucker în 1998 are la bază volumul
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
lăsându-l apoi în folosință celebrului violoncelist Yo-Yo Ma. Violoncelista Nina Kotova deține în prezent violoncelul "1673 Stradivarius", numit de violoncelistul Lynn Harrell " Du Pré Stradivarius" în amintirea lui Jacqueline. Violoncelul Peresson din 1970 este în prezent dat spre folosință violoncelistului Kyril Zlotnikov din Cvartetului Ierusalim . Controversata peliculă "Hilary și Jackie" semnată de Anand Tucker în 1998 are la bază volumul " Un geniu în familie", și este interpretată de Emily Watson în rolul "Jacqueline" și Rachel Griffiths în rolul "Hilary". Deși
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
de critică și-box-office și a primit mai multe nominalizări la premiile Oscar, a stârnit o o serie de proteste, în special în Londra, sediul central al lui du Pre. Un grup de colegi apropiați, printre care s-au numărat și violonceliștii Rostropovich și Julian Lloyd Webber, a trimis o scrisoare de protest publicației "The Times". Clare Finzi, fiica lui Hilary, a considerat filmul "O deformnar grosolană a realității ce nu poate fi lăsată fără urmări". Studeții de la Colegiul Regal de Muzică
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
au deschis o școală de muzică,au pus bazele unui cor mixt și a unei orchestre simfonice. Culturalizarea muzicală a locuitorilor Brăilei prin intermediul concertelor simfonice și camerale a început chiar din anul înființării. Directorul școlii de muzică a fost numit violoncelistul Petrică Jean, care a preluat catedrele de vioară și violoncel și a pus bazele primului cvartet de coarde. La numai trei luni de la înființare, Societatea Filarmonică Lyra și-a urcat pe scenă mica ei orchestră condusă de Petrică Jean. Joi
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
Nu mă uita de George Cavadia). În 1891, cu ocazia aniversării a 8 ani de la înființarea Societății Filarmonice Lyra, a avut loc un concert simfonic la care și-au dat concursul în calitate de soliști, flautistul, Emilio Mayer, pianistul Em. Drossino și violoncelistul Petrică Jean. În 1894, este invitată să susțină un concert brăileanca P. Georgescu, cântăreață perfecționată la Paris, pe care brăilenii o cunoșteau și ca profesoară de filozofie (Lupta națională, 20 noiembrie 1894). În 1895 vine Trupa de comedii și operete
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
ca dimensiuni și ambitus între violă și contrabas). În mediul folcloric românesc, violoncelul este numit broancă sau gordună; în perioada interbelică, instrumentul era cunoscut în România și sub denumirea de cello (împrumut din limba engleză). Interpretul la violoncel se numește violoncelist. Dimensiunile instrumentului sunt comparabile cu cele ale unei chitare. El are patru coarde acordate în cvinte perfecte, cea mai gravă având sunetul do din octava mare (celelalte sunt: sol, re și la) - de altfel, acordajul violoncelului este identic cu cel
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
efect, puteți obține sunete mai înalte prin apăsarea acesteia împotriva gâtului violoncelului și efiectiv scurtând zona vibrantă. Pentru violoncel, rezonanta lemnului principal, în general, pare foarte aproape de nota F#2, de multe ori cu consecințe grave. În cazul în care violoncelist produce nota F#2, rezonanța lemnului principal vibrează la frecvența sa, în timp ce sunetele produse de violoncel sună la frecvența notei F#2. Din această cauză rezultă un sunet puternic între aceste două frecvențe; acest lucru este cunoscut sub numele de
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
ani, a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București (din 1949 până în 1970). Toată familia sa s-a născut în Ploiești (atât tatăl cât și bunicul). Ambii lăutari au cântat în vestitul taraf al lui Dobrică Marinescu. A avut mai mulți frați: violoncelistul Alexandru Stănescu, pianistul Ion Stănescu, și cel mai mare, Gheorghe Stănescu, care a murit de tânăr. Într-o formulă "Trio-Stănescu" (Alexandru, Ion și Nicu) au concertat la Radio București în perioada interbelică, abandonând drumul început în Conservator. S-a născut
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
Salzburger Festspiele", festivalul "styriarte", "Wiener Festwochen" și "Zürcher Theaterspektakel". Ca interpretă de muzică de cameră Patricia Kopacinskaia a apărut alături de numeroși artiști proeminenți: pianiștii Konstantin Lifschitz, Alexei Lubimow, Fazil Say, Henri Sigfridsson, Mihaela Ursuleasa, violonistul Hansheinz Schneeberger, violistul Vladimir Mendelssohn, violonceliștii Thomas Demenga, Sol Gabetta, Quirine Viersen, Pieter Wispelwey, cântărețele Angela Gheorghiu și Anna Maria Pammer. În repertoiriul Patriciei Kopacinskaia se găseesc numeroase piese de muzică contemporană. În timpul studiului de la Viena s-a preocupat intensiv cu reprezentanții Școlii a II-a
Patricia Kopacinskaia () [Corola-website/Science/318000_a_319329]
-
Chină și India. Perlman a interpretat că solist muzică la mai multe filme artistice - de pildă muzică compusă și adaptată de John Williams la Lista lui Schindler (1993) și care a fost premiată cu premiul Oscar, și recent, în compania violoncelistului Yo-Yo Mă, muzica tot a lui John Williams la filmul „Amintirile unei gheișe” (2005). Perlman a cântat împreună cu numeroși alți muzicieni, între care Yo-Yo Mă, Jessye Norman, Isaac Stern, Iuri Temirkanov (de pildă, la festivitățile aniversării în decembrie 1990 în
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
150 ani de la nașterea lui Ceaikovski), Frederika von Stade, Rudolf Firkušny, John Williams, Daniel Barenboim, Pinchas Zukerman, Eugene Ormandy, James Levine, Martha Argerich,etc. În anul 2009 cu ocazia aniversării a 200 ani de la nașterea lui Felix Mendelssohn Bartholdy împreună cu violoncelistul Yo Yo Mă și cu pianistul Emanuel Ax a înregistrat și a interpretat în concerte publice triourile acestui compozitor. În afară de muzică culta, Perlman a interpretat și a înregistrat și muzica de jazz (de exemplu albumul împreună cu pianistul Oscar Peterson "Side
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
a desfășurat la 7 mai 2007 în camera de răsărit a Casei Albe și de asemenea, ceremonia publică de instalare a președintelui SUA, Barack Obama la 20 ianuarie 2009, dar la care ,din cauza gerului, a trebuit împreună cu ceilalți instrumentiști invitați, violoncelistul Yo-Yo Mă, pianista Gabriela Montero și clarinetistul Anthony McGill, să înregistreze dinainte și să execute în playback lucrarea lui John Williams „Arie și daruri simple”. La începutul carierei sale Perlman a cântat la o vioară făurita de Carlo Bergonzi și
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
căsătorit în anul 1966, când el avea vârstă de 21 ani. Cuplul are cinci copii - 4 fete și un băiat: Noah, Nava - care are o cariera muzicală că pianista ( inclusiv în formație de trio împreună cu violonistul Giora Schmidt și cu violoncelistul Zuill Bailey), Leora, Râmi (membru al formației rock Something for Rockets) și Ariella. Itzhak Perlman a luptat din tinerețe pentru asigurarea accesului la instituțiile publice, sălile de spectacole și mijloacele de transport pentru toate persoanele handicapate. 15 premii Grammy: 3
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
dirijoral clasic caracteristic școlii germane. George Georgescu și-a început cariera artistică studiind vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, elev al lui Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, face parte ca violoncelist din cvartetul de coarde de sub conducerea violonistului Henri Marteau. În 1916 suferă un accident și este nevoit să abandoneze cariera de violoncelist. La sugestia cunoscutului dirijor Arthur Nikisch, care îi recunoaște calitățile muzicale neobișnuite, George Georgescu începe să studieze arta
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
de Muzică din Berlin, elev al lui Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, face parte ca violoncelist din cvartetul de coarde de sub conducerea violonistului Henri Marteau. În 1916 suferă un accident și este nevoit să abandoneze cariera de violoncelist. La sugestia cunoscutului dirijor Arthur Nikisch, care îi recunoaște calitățile muzicale neobișnuite, George Georgescu începe să studieze arta dirijorală și, în 1918, înregistrează un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin. Întors în țară preia direcția tinerei orchestre
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
Decemvrie 1898 se anunța „libretul unei opere comice în trei acte intitulată „Notarul Furtună” făcută în colaborare cu amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu”; libretul este scris în colaborare cu Liviu Macedonescu, pe muzica compozitorului, violoncelistului, dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate, lucrarea a dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
revista „Lumea nouă”, 18 febr. 1895. PETICĂ 1898: "Notarul Furtună "(1897), operă comică în 3 acte, libretul de Liviu Macedonescu și Ștefan Petică (dispărută), pe muzica lui Constantin Dimitrescu (7 martie 1847, Blejoi, comuna Prahova - 9 mai 1928, București) - compozitor, violoncelist, dirijor și profesor, cfr. „Lumea nouă”, 21 decembrie 1897. PETICĂ 1898: „Lumea Nouă” mai anunța la 3 Martie 1898, apropiata „punere sub tipar a unui frumos roman psichologic datorit d-lui Ștefan Petică, roman care se numește: "Vis primăvăratec"” (apud
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]