433 matches
-
câteva lagune de mici dimensiuni (Veneția) și marine reușite, realizate în zona porturilor române (Mișcare în port) se prezenta cu mai puțin noroc în peisajele surprinse pe riviera italiană sau în Balcic, atunci când tindea să imite stilul expresionist-fauv al marilor virtuozi ai penelului. Puținele sale portrete (Neica Iacob din Rusova, Portret de bătrână) dovedesc posibilități neexploatate din cauza nesiguranței izvorâte din pregătirea artistică precară a autorului. Timișoara a atras talentele dornice să se afirme, iar latura mai prozaică a marelui oraș a
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
Piața Libertății s-au păstrat o serie de clădiri din secolul al XVIII-lea, însă de multe ori doar interiorul s-a păstrat în forma originală, iar fațadele au fost modificate de-a lungul timpului. La 1 noiembrie 1846, pianistul virtuoz Franz Liszt a poposit în Timișoara, în cadrul turneului despre care dorea să fie ultimul din cariera sa. Primirea care i s-a făcut a fost deosebită, în Piața Domului ridicându-i-se un arc de triumf, pe care erau înscrise
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Vladimir Ashkenazy sau Vladimir Davidovici Așkenazi (; n. 6 iulie 1937, Nijni Novgorod, URSS) este un dirijor și pianist virtuoz rus, de origine evreiască și rusă, stabilit în Regatul Unit, iar apoi în Islanda. Din 1978 locuiește în Elveția. Vladimir Ashkenazy s-a născut la Nijni Novgorod, pe atunci Gorki, ca fiu al Evstoliei Grigorievna, născută Plotnova, actriță originară dintr-
Vladimir Așkenazi () [Corola-website/Science/313000_a_314329]
-
Berlin. În 1997, Uniunea Criticilor Muzicali îl numește "Dirijorul anului". A primit Ordinul Național "Pentru Merit" în grad de Mare Cruce (2006). Este laureat al Premiului Comitetului Național UNESCO Pentru Dezvoltare Culturală (2002). Este fondatorul și dirijorul Orchestrei de Cameră "Virtuozii" din București. A colaborat și dirijat cu mari orchestre din Europa, printre care London Symphony Orchestra, Wiener Symphoniker, Royal Philarmonic Orchestra, orchestrele simfonice din Ierusalim, BBC Scottish si multe altele.
Horia Andreescu () [Corola-website/Science/314257_a_315586]
-
(n. 20 mai 1903, Ploiești - d. 17 aprilie 1971, București) a fost un reputat dirijor, compozitor, aranjor și violonist virtuoz român, important pentru formarea Orchestrei „Ciocârlia” a Sindicatul Artiștilor Instrumentiști (în 1946), și pentru conducerea (în paralel cu Ionel Budișteanu), timp de 20 de ani, a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București (din 1949 până în 1970). Toată familia sa s-a
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
de muzică populară Radio și "Barbu Lăutaru" fiind formații de nivel național. Talentul său componistic înnăscut a permis prelucrări de anvergură orchestrală necunoscute în trecut. Având la dispoziție formații ample de 50-70 de instrumentiști, dar mai ales bazându-se pe virtuozi cu experiență, adunați de pe toate meleagurile, Nicu Stănescu a încercat să împrumute lucrărilor populare clasice o statură „simfonică” nouă. Modifică mai multe melodii pentru a suna altfel jocul timbrelor, dialogurile între partidele orchestrale, momentele de solo-uri alternate cu cele
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
Bebe Serban (n. 25 septembrie 1939, Petrăchioaia, județul Ilfov - d. 1990, București) a fost un lăutar și acordeonist virtuoz român. S-a născut în 1939 în comună Petrăchioaia, jud. Ilfov. Din 1954 începe să cânte la nunți în comuna sa cu frații (Costică și Zotu, amândoi acordeoniști) și tatăl său (violonist). În 1961, cu ocazia cununiei fratelui său Costică
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
(n. 6 aprilie 1941, Găești, Județul Dâmbovița) este un naist virtuoz și compozitor român. Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit și fluierul lui Pan), reușește să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma, construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. Introduce naiul în toate stilurile
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938). Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanță considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual. În anul 1932 devine membru titular al Academiei Române. În anii 1921-1931 lucra la opera "Oedip", monumentală creație dramatică și
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Paris, unde s-a stins din viață în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68. Deși este cunoscut în principal ca un virtuoz al viorii, George Enescu era și un pianist rafinat, apreciind posibilitățile polifonice pe care i le dădea pianul, în comparație cu vioara. Într-un articol prilejuit de debutul recent al sezonului muzical bucureștean din 1936, în care George Enescu avea programate 10
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
decide totuși în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului. Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul de a fi un virtuoz fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera "Răpirea din serai", fiind felicitat de însuși împăratul Iosif al II-lea cu cuvintele: "o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre". Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu și al lui Antonio Salieri. În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reușește să câștige favorurile aristocrației vieneze prin concerte private, cu această ocazie căpătând faima de virtuoz pianist și de compozitor. Grație acestor relații și a contactelor cu casele de editură, care îi publică unele compoziții, Beethoven reușește să dobândească o independență, pe care și-a dorit-o cândva și Mozart. În martie 1795 apare pentru prima
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
Isaac Manuel Francisco Albéniz (n. 29 mai 1860, Camprodón, Gerona, Spania - d. 18 mai 1909, Cambô-les Bains, Pyrénées-Atlantiques, Franța) a fost un compozitor și pianist spaniol. a compus în maniera națională spaniolă și, în același timp, a fost un virtuoz pianist. Acesta este motivul pentru care piesele sale pentru pian au cel puțin două elemente distincte: virtuozitate, dublată de poezie romanțata spaniolă. Lucrările lui sunt pregnante tablouri sonore. Dintre acestea, amintim: Suita spaniolă, Amintiri din călătorii, Suita Spania, Cântece spaniole
Isaac Albéniz () [Corola-website/Science/298335_a_299664]
-
Brunetière că o "încercare laborioasa și oarecum sterilă de a rezuma în versuri "Critică rațiunii pure"". În "Le Zénith", preocupările lui (care sunt și cele ale epocii sale) de a uni știință cu poezia în numele progresului devin și mai evidente. Virtuoz al sonetului, al formelor de versificație dificile, poetul practică tot mai mult o poezie persuasiva, în care "pledează" pentru idealul sau scientist. În 1881 este ales membru al Academiei franceze. Sully Prudhomme este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]
-
alte percuții: toba mare, triunghiul, talgerele. La alămuri se adaugă trombonul (Simf. 5, 6, 9). Alămurile sunt mai bine valorificate. Alte inovații: cornul englez, contrafagotul, flautul piccolo. În secolul XIX orchestra simfonică ajunge la dimensiuni gigantice. Hector BERLIOZ - un adevărat virtuoz al orchestrei - renovează orchestrația. În Requiem el folosește 16 tromboane și 18 contrabași; în general orchestra lui BERLIOZ numără în jur de 150 de instrumentiști, sau chiar mai mulți. Richard WAGNER dezvoltă orchestra din muzica de operă (orchestrație foarte densă
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
ansamblului de muzică și divertisment al comandamentului de nord, după care a hotărât să urmeze carieră de solista vocală. În anul 1990 a început studiile la Școala de muzică Rimon, unde l-a cunoscut pe unul din fondatorii acesteia, chitaristul virtuoz, compozitorul și aranjorul Gil Dor. De atunci ei lucrează aproape douăzeci de ani împreună. O lungă colaborare ei au întreținut cu percuționistul israelian Zohar Fresco. Stilul cuplului artistic Nini-Dor cuprinde elemente pop, folk, rock, country country western, populare yemenite, italiene
Ahinoam Nini () [Corola-website/Science/315503_a_316832]
-
membru al cvintetului de muzică de cameră a renumitei formații "MUZICA NOVA" cu care a susținut 30 concerte în București și a realizat 300 minute de înregistrări Radio-București. Din anul 1986 este membru fondator, clarinetist solo al orchestrei de cameră "Virtuozii din București" - dirijor Horia Andreescu. Intre anii 1981-1988 este membru al cvintetului de suflători "CONCORDIA", cu care realizează 62 concerte, 700 minute înregistrări Radio-România, Zürich, Heildelberg, Baden-Baden, 35 prime audiții de muzică românească, concerte în țară și străinătate. În 1984
Valeriu Bărbuceanu () [Corola-website/Science/315861_a_317190]
-
Théodore François Joseph Labarre (n. 5 martie 1805, lângă Paris - d. 9 martie 1870, Paris) a fost un virtuoz la harpă și compozitor francez. Labarre a fost elev la Conservatorul din Paris și a fost distins în 1823 cu Prix de Rome. A trăit la Paris și la Londra, însă turneele de concerte pe care le-a interprins l-
Théodore Labarre () [Corola-website/Science/315234_a_316563]
-
vine vorba de Gruner el este prezentat ca o autoritate în domeniul porțelanurilor chinezești, fiind și autorul unei cărți. Holmes afirmă că toți marii criminali au o minte mai complexă, dând exemplul unui criminal real, Charles Peace, care era un virtuoz al viorii. Tot aici se face referire la defunctul profesor Moriarty și la colonelul Sebastian Moran, încă în viață. Se poate face astfel o comparație între Moriarty (descris de Holmes în "Ultima problemă" ca un "Napoleon al crimei") și baronul
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
(n. 1913, București - d. 1996, București), pe numele său real Dumitru Marinescu, a fost un țambalist virtuoz din România. Născut în 1913 în București, țambalist vestit în a doua jumătate a secolului XX, a fost un interpret de excepție al instrumentului său, posedând o tehnică și o expresivitate deosebită. Din 1920 începe să învețe să cânte la
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
educația profesională (elev al lui Carl Flesh la Conservatorul din București), contactul cu repertoriul clasic de concert și cu viața muzicală din străinătate, încă din ținerețe și dorința de a ridica muzica populară românească pe o nouă treaptă artistică. „Faimosul virtuoz român”, cum a fost numit de către presa germană, a depășit stadiul cunoscut de muzică lăutărească românească în sec. XIX. S-a născut la data de 11 noiembrie 1855 la Slatina, în județul Olt, într-o veche dinastie de lăutari, fiind
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
la restaurantele „Cișmigiu”, „Enescu”, „Gradina Otetelișeanu” și „Iordache”. La ultimul dintre acestea cântă în taraful celui mai tehnic țambalist al Bucureștiului perioadei, Lică Ștefănescu. În perioada 1916 - 1918 își câștigă și supranumele, în Germania, de „Weltberuhmte rumanische Violinvirtuose” (faimosul violonist virtuoz român). În 1918 participă la un recital alături de George Enescu la Teatrul Național din Iași, iar în 1921 pleacă în Turcia. Aici organizează o orchestră simfonică pe care o dirijează la „Petit Champs-Theatre”. În perioada 1922 - 1930, își diversifică repertoriul
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
și e ucis de câinele Kav-gerului. La finalul cărții, Halg devine patronul unei pescării și se căsătorește cu Graziella. Talentatul violonist alcoolic, germanul Fritz Gross: nu e bun la nimic altceva decât la băutură, care îl ajută să devină un virtuoz. Moare sărac lipit, iar vioara lui îi este oferită de Kav-ger marelui admirator al violonistului, Sand... Socialistul Ferdinand Beauval trage sforile pentru a fi ales președinte. Indolent, incapabil să ia o decizie, este victima unei revolte populare, în urma căreia Kav-gerul
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]
-
2 februarie 1897, București — d. 8 octombrie 1946, București) a fost un violonist român din galeria lăutarilor din prima jumătate a sec. XX, așezat între violoniștii și șefii de orchestră valoroși, a căror moștenire artistică a intrat în anonimatul specific virtuozilor de muzică populară și lăutărească. Deși rar menționat (pe mai puțin de 10 discuri), arcușul său rămâne o patină inconfundabilă ce a influențat școala bucureșteană de vioară de la începutul anilor `30 până astăzi. Născut la 2 februarie 1897, în București
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
de către pianista Elena Sălceanu, la Ateneul Român. În același an, George Ochialbi își alcătuiește o orchestră proprie de 35 de persoane. Printre instrumentiștii adunați din toate țările Europei (în special germani, cehi și austrieci), se aflau și o serie de virtuozi români: Dimitrie Crăciunescu (vioară), Mitică Rădulescu (vioară), Ion Goleac (contrabas). Ochialbi cântă din acest moment al carierei numai la vioară, pianist intrând celebrul virtuoz german Koban. În 1899 primește în semn de prețuire, de la compozitorul rus Alexandr Glazunov, o tabacheră
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]