466 matches
-
al peisajului se pictează el însuși pe pânza transparentă a luminii care îl învăluie. Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă Dus-întors. Adorare și contemplare Dacă icoana este chip al invizibilului care ne privește, imaginea ascunsă întipărită în pânza vizibilului, înseamnă că ea se arată în lume (și în lumea poemului) drept fața epifanică a supranaturalului care însuflețește natura. Natura însăși dobândește chip, întemeietor și rostitor, fiind astfel "slujitoarea unei destinații de slavă", căci ea "se adeverește purtătoarea posibilităților infinite
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în lumina preagolului iradiant, vede limpede, înțelege mai presus de vedere, se abandonează acestei stări de cumpănă sărbătorească, "o stare de răpire, de pierdere de sine după acel ceva devenit realitate"3. Ceea ce devine real inundă vederea până la orbire, saturează vizibilul cu semnele manifestării sale inaparente. Este adevărata stare poetică, a vederii care intuiește mai degrabă decât întrezărește, se lasă pătrunsă de lumină primind la sine chipul noii realități care i se dăruiește: "starea autentică poetică este una universală, a ființei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginile celor ce rămân", "imagini de foc și de împăcare"15, "ca o oglindire a aceleiași imagini în mii și mii de unde, într-un izvor uriaș"16. Iar ceea ce rămâne, după trecerea în netrecător, este "vedere și clarviziune", răscruce a vizibilului adus la Unul, "mai mult decât a fost inițial pentru că a intervenit frângerea"17, răsfrângerea prototipului pe chipul imaginii. Nu este aceasta tocmai "icoana transparentă" a lucrurilor, "o nouă față a Logosului nouă necunoscută ca imagine până acum", noua imagine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O poezie ascetică și kerygmatică: trecută prin proba de foc a pustiei, ea urcă pe culmea vederii chipului de dincolo de lume, întorcându-se la originea invizibilă a vizibilului, reîntorcându-se apoi spre lumea cuvântată, reînvestită cu darul luminii ce-i strălucește pe față. "O poezie templu" sub cupola căreia răsună "limba unui clopot invizibil" - aceasta este casa rostirii "unde graiul este una cu Logosul"44, răscrucea în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se frânge epuizată, golită de ceea ce vede și cere dreptul la rostire: "Pe drum, suntem în nodul răscrucilor,/ Suntem în veșnica răscruce mișcătoare", "răstigniți pe răscruce"45. Răscrucea este refracția în care orizontul vederii se frânge, deviază și fisurează natura vizibilului. Jertfit pe crucea apariției mundane, vizibilul nu mai dă seama decât de manifestarea în bernă a dispariției. Vederea e transportată spre ceea ce se arată în nemanifestarea posibilului, golită și limpezită în spațiul nimănui, suspendată între ceea ce coboară sub orizontul apariției
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vede și cere dreptul la rostire: "Pe drum, suntem în nodul răscrucilor,/ Suntem în veșnica răscruce mișcătoare", "răstigniți pe răscruce"45. Răscrucea este refracția în care orizontul vederii se frânge, deviază și fisurează natura vizibilului. Jertfit pe crucea apariției mundane, vizibilul nu mai dă seama decât de manifestarea în bernă a dispariției. Vederea e transportată spre ceea ce se arată în nemanifestarea posibilului, golită și limpezită în spațiul nimănui, suspendată între ceea ce coboară sub orizontul apariției și ceea ce urcă fără orizont, pare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființă, nu face recurs la vreun lucru existent. Nu ia ființă întrucât nimic nu îi dă ființă; stă "pe loc fără de stare", stă să vină, în prevenirea trecerii, în prevederea transformării: "mișcare, trecere, pururi nevăzutul"48. Răscrucea nu doar strivește vizibilul; îl risipește, îl împinge departe, "până departe-ntunecime", în "marele Departe" unde domnește nevăzutul 49. În depărtare vizibilul dispare împreună cu orice imagine care l-ar pune în vedere; se topește nu în bezna neființei absolute, ci în vederea invizibilului, în slujba
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe loc fără de stare", stă să vină, în prevenirea trecerii, în prevederea transformării: "mișcare, trecere, pururi nevăzutul"48. Răscrucea nu doar strivește vizibilul; îl risipește, îl împinge departe, "până departe-ntunecime", în "marele Departe" unde domnește nevăzutul 49. În depărtare vizibilul dispare împreună cu orice imagine care l-ar pune în vedere; se topește nu în bezna neființei absolute, ci în vederea invizibilului, în slujba lucrurilor care nu se văd, slăvind întru "slava celor de departe"50. Și atunci perspectiva se deschide înapoi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spre țărm"53. Vederea trebuie să se întoarcă spre sine, să coboare în adâncul nevederii pentru a putea lua totul de la capăt. Ea se afundă în departele neființării unde nu mai e de văzut decât dispariția, stingerea oricărei urme de vizibil care ar mai invoca imaginea. Și totuși acolo - dincolo - ceva strălucește, se arată fără să fie văzut. Mai mult: strălucește fără să fie, în pustiul determinațiilor ființării. "În zarea drumului" totul se îndreaptă către această zare: "Roțile curg îndărăt", "pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din care pornește un alt drum, pustiu, drumul celuilalt. Drumul într-acolo - atunci - este întoarcerea care se deschide, singura deschidere spre posibilul care semnifică în început, de la bun început. Această întoarcere (reditus) este ieșirea (exitus), precum un exod din bineînțelesul vizibilului, înălțarea spre început 56. "Spre Răsărit e drumul", spre ceea ce orientează și originează, "ieșirea din firea locului", "Metanoia se cheamă. Întors și ieșit" pe "puntea de aur", "Întoarcerea, întoarcerea spre Copilărie", "Cosmosul întors/ La matca lui originară/ De aripă fierbinte
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce le dă începutul, le reîncepe creator. Dacă "la început a fost pustia"65, ea nu se pune ca începere decât în virtutea celor ce urmează să fie, ca origine a urmării și a ființării. Ceea ce iese la vedere este pustiul vizibilului în care transpare chipul invizibilului. Vizibil și invizibil sunt atât de legate încât descalificarea unuia implică, invers proporțional, atestarea celuilalt. "Văzutul nu se poate vedea,/ Căci nevăzutul mă adeverește"66, vederea nemaifiind calificată de un orizont în care lucrurile se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ea exclude exuberanța, juisarea, plăcerea de a obține. E luciditatea - luminarea -, desfătarea adoratoare a celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria de nespus a golirii, evacuarea care o lasă pustiită, smerită în "umila neființă". Ce se poate vedea, ce se arată pe pragul cel mai de jos al drumului care apleacă vederea, al unui peisaj care pleacă din vedere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bucurie./ Cad scorburi mari de aur peste noi", "Izvorul pururi însă pur/ Și neîncepută pururi bucurie/ Acestea ochiul meu vedea"70. Ceea ce se prefigura discret în Vămile pustiei se dezlănțuie acum drept adorare nemărginită a nevăzutului, vedere extaziată de penuria vizibilului, de sărăcia ființei redusă la limita subzistenței ontologice. "Văd liniștea luminilor dintâi/ Și liniștea luminii de pe urmă", " Văd miezul cum e veșnic miez" - spune ochiul; e însă doar un fel de a spune că vederii îi e dat să vadă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apariției? În toate aceste situații nu cu o apariție gratuită avem de a face, cu o arătare mută care apare pentru că apare, nici cu determinarea cauzală a manifestării. Ceea ce apare este un sens care semnifică în posibilul apariției, un semnificabil vizibil în trupul poetal al imaginii. Nu semnifică nici mai mult nici mai puțin decât arată, iar ceea ce semnifică se spune, vorbește și dă de înțeles în chiar măsura în care dă de văzut. Arată mai mult nespus decât spus, iar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecerea curând nu are viitor, nu este viitorul, ci deja prezentul ca lucrare a posibilului 2. Tot ce trece vine într-un acum care rămâne, devine distanța rămânerii în suspensie. Deși pusă în distanța care i-ar da obiecte ale vizibilului, vederea nu vede, e suspendată în prezentul unei treceri încremenite, se resoarbe în stingerea perspectivei. Ce e de văzut în această distanță stăpânită de noapte, în deschiderea oarbă a departelui prin care se trece? Nimic decât trecerea care stă să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care le reflectă în lumină 5. Dacă urma este fără formă, ea pune totuși în vederea unei urmări; este imaginea încă neformată a unei surveniri, nu informul ca atare drept inevident al începutului absolut, ci apariția fără contur, neînchisă în rama vizibilului. O apariție deschisă, a Deschisului prin care vederea poate trece, in-forma ascunsă a unei imagini, așa cum ea se arată în poemul Mereu așa6: Și dacă vine larg ocolind peste arbori și spume/ Daimonul serii este pentru ca timpul vechi să devină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Timpul vechi se înnoiește, noul fiind însă posibil abia în deschisul vechiului, în ștergerea semnelor vizibile. Căci tot ce se vede trece, e trecut cu vederea, e deja trecutul care iese din vedere. Trece și face loc, dă loc noului vizibil, ieșit din neființă la ființă, precum durata pustie și albă se pierde pentru a se regăsi în lumea fenomenală, trece pragul manifestării și durează în urma lăsată la vedere. Daimonul apare și dispare, înnoiește lumea și se retrage în urma pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imediate ale percepției sensibile, le dă distanță; spațiul lor de prezență și de vizibilitate este exterioritatea, distanța "obiectivă" la care vederea (și) le pune pentru a le putea identifica. Întunericul este însă fără repere, absență pură, reducție nu numai a vizibilului, ci și a manifestării ca exterioritate: "și cu mâinile întinse, beznă./ adică nimic. mergând cu mâinile întinse/ într-un gol, unde nu există mișcare". În absența luminii - a imaginii -, exteriorul se reduce la ceea ce nu se poate manifesta, la nimicul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau întoarcerea pe dos, a interiorului în exterior, a lumii noastre în lumea poemului. Mai mult decât o deturnare, mișcarea răstoarnă planurile, le inversează. Ceea ce se vede nu e exteriorul fără adâncime; e interiorul expus, scos afară, invizibil iconic al vizibilului. Din această perspectivă putem să-i privim o clipă și ființa reală, căci inaparentul își oferă imaginea care nu depinde de o privire pentru a fi14. Fiind, imaginea naște privirea, o cheamă în lumina în care se poate vorbi: "despre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de reînceput. Ceea ce se țese acum și iese la lumină nu mai stă în păcatul aducător de moarte, în răul mai bătrân decât moartea. E nimicul nimicit, developat - fără expunere - în propriul negativ. Reducție a fenomenalității până la imposibila manifestare, a vizibilului întors pe dos, trecut prin dezafirmarea orizontului său, până la manifestarea imposibilului. Și aceasta e posibilă, atât timp cât "partea din mine, care Te iubește și va cunoaște nimicirea"18, partea însorită din noi e dată iubirii, pre- dată altuia, cade în darul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pus în deșertul manifestării, care transpare - fâșie de lumină - în mai josul invers al apariției, în mai puținul negativului care îl pune în vedere. Doar atât în urma roditoare a nimicitorului: nimic mai mult decât nimicul. Dar și, prin recul, hipertrofia vizibilului, mai-mult-ca-nimicul posibilului, căci "ajunge un măr înflorit, în legea înfierată/ și inima se întoarce de pe un drum/ înghețat"21. Partea a II-a Chipul de sub imagine Microanalize Realitatea irealului (Camil Baltazar) Care este chipul realității irealului într-un poem precum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apelor ce își deschid adâncul, ci și sub nivelul vederii, căci "Ochiul știind cascadele pământești,/ Clipele ce se frâng și orizonturile ce se îneacă,/ Deschide sub gene lunare ferești/ Și fețele turburi s-au aplecat să treacă". Ochiul părăsește imediat- vizibilul, orizontul eclipsat în clipa în care totul se frânge, ajunge la un moment de răscruce, până și timpul pe care orice ochi îl știe și-l suferă. Ceea ce se deschide în vedere apare sub orizontul de vizibilitate, perspectivă fără orizont
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
miezul orb prin care lumina trece răsfrântă în sine12. Dincolo de antinomia de recuzită (demonic - angelic), ceea ce strălucește în miezul dispariției și ceea ce tocmai dispariția dă de văzut e lumina inaparentă în registrul mundan, de nevăzut și de neînțeles în dimensiunea vizibilului, care face însă imagine, arată ceea ce poate fi (văzut și înțeles) doar din perspectiva inversă a trupului poetal: "Asemene glorie/ îngerii nu visează,/ asemene aripi/ n-au fulgerele Lui,/ ce răsar din neguri,/ din nouri sâlhui". Aici imaginea nu depinde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
peisaj adumbrit, descompus până la invizibil, așa cum întâlnim în poemul Lângă râu13 de Dan Laurențiu? Pentru a putea vorbi de proiecție imaginală, e nevoie de o sursă luminoasă care, învăluind lucrurile, să le profileze imaginea, conturându-le cu pregnanță în spațiul vizibilului. Dar în poem ceea ce apare și se manifestă vederii sunt imagini developate în negativ, sclipind discret pe un fond evacuat de lumină: "Ce-a mai rămas oare din lumina/ căzută-n genunchi lângă râu/ ochii bat liniștit din pleoape/ slavă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce rămâne în urma deprezentificării strălucește ca urmă a ceea ce a fost, dâră luminoasă a trecerii spre neființă. Lumina e fiică a timpului; apare și dispare în voia curgerii temporale. Apare și dispare în timp, înaintează și se retrage, măsurând ritmul vizibilului. Aici retragerea ei e o celebrare paradoxală. Căzută-n genunchi lângă râu, pregătită de jertfă, ea se autorevelează în propria dispariție. Ceea ce înseamnă că vacuitatea se pune în vedere pe măsură ce lumina dispare. Totuși, ochii mai au ce vedea, căci în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]