22,492 matches
-
Toți reprezintă împreună o micro-lume fragilă, marginală, cu insubordonări de oameni în fond pudici și timizi față de convenții (“sam e un anarh moderat / preferă să spargă geamul / dar cu atât nu se intră în istorie”, “din când în când (îl) vizita gloria”, “trandafirul îi moțăie în mână”...), visători cu măsură (“sâmbăta și duminica / toți își lasă reacția sub pat / ca pe-o pereche de ghete / și explorează ținuturi necunoscute”), poeți cu imaginația între romantism și suprarealism, purtând, precum sam, masca “inspiratului
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
față să demonstreze contrariul acesteia. „...pentru cei mai mulți dintre noi," scria Nathalie Sarraute în 1956, „operele lui Joyce și Proust se înalță deja în depărtare asemenea unei epoci revolute. Timpul nu e departe când aceste monumente istorice nu vor mai fi vizitate decât... într-o tăcere respectuoasă și cu o admirație puțin mohorâtă." Pornind de la aceste cuvinte, autorul se va „trudi" pe parcursul cărții să arate „cât de actuali și de prezenți sunt Proust și Joyce în acest început de mileniu," cu alte
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
lui cu el. Soța curelarului, în casa căruia locuiește, deschide câteodată ușa spre camera băiețlor ca să se mai ducă și la ei puțnă căldură și miros de mâncare de fasole. Momentul acesta, punct-limită, este asociat cu inspirația de a-l vizita pe tânărul redactor al revistei "Albatros", Geo Dumitrescu. Geo Dumitrescu însuși nu se afla într-o situație cu mult mai bună decât a lui, totuși întâlnirea dintre cei doi aspiranți la glorie literară este hotărâtoare pentru soarta nesigură a băiatului
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
și nu vrea să servească nici o cauză. În realitate servește burghezia care tocmai asta dorește, ca el să nu servească nici o cauză". Preda vede cum trăiau scriitorii care nu se înregimentau politic, pomenește cazul Hortensiei Papadat-Bengescu. Călinescu, pe care îl vizitează, îi vorbește în lozinci; criticul nu-și deconspiră opiniile în prezența unui scriitor considerat al vremurilor noi, din prudență probabil. Ce-i rămâne unui scriitor încă neafirmat de făcut? De altfel Preda nu avea simpatii politice. "Carol al II-lea
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
omenească, un moșneag, totul devine mai straniu în loc să se limpezească; doi flăcăi cu oile la păscut coc porumb, mănâncă pepeni, violează o fată aflată și ea pe câmp cu oile; unui flăcău îi place o fată și, cum fata era vizitată de altul, îl provoacă pe acela la o bătaie cu măciucile, fata urmând să rămână învingătorului; un tânăr își dă seama că vecinul său este supărat pentru că iată tocmai vecinul i-a făcut un rău; un țăran își ucide calul
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
care, răstălmăcind romanul omonim, "picura otrava șideologiei fascisteț"), motivînd că era bine realizat și jucat, în fapt pentru că "prin relațiile sale a înlesnit aducerea lui". Mai elocventă e relația prietenei scriitoare cu ministrul antonescian al Sănătății, Dănulescu, pe care îl vizitează, la minister, însoțită de memorialistă, "ca să ia o rețetă pentru un medicament". La reacția autoarei Pînzei de păianjen � "Am înghețat"), prietena i-a precizat că ministrul în cauză "nu e ca ceilați [...] e un sfînt", că "și printre ei
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
specializat în 1954 la Moscova. Interviurile datând din perioada sovietică sunt abil cosmetizate, eliminând vocabularul caracteristic perioadei, dar păstrând un parfum de optimism muncitoresc și rudimente ale limbii de lemn. Am deschis cartea febril la paginile despre Amado. Brazilianul a vizitat România și i-a plăcut mămăliga cu sarmale. Militantismul politic e transparent din frazele tunătoare despre propășirea poporului brazilian (interviu din 1963). Arghezi povestește despre seducția socialismului pe la vremea tinereților: În loc să fim întâmpinați cu obișnuitul limbaj academic al profesorilor, ca
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
ediție impresionantă, (Residenz Verlag Salzburg und Wien, 1993), pe care a îngrijit-o și prefațat-o. Pe urmele lui Paracelsus, care, se pare, ar fi ajuns și prin părțile noastre de lume, Katharina Biegger, stabilită între timp la Berlin, a vizitat România. Se poate spune fără exagerare că este una dintre cele mai bune cunoscătoare străine ale "bunelor și relelor" românești și rămîi întotdeauna uimit, cînd vorbești cu ea, cît de la zi este cu evenimentele mari și mici din toată lumea. Curiozitatea
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
atît de densă care umplea strada principală. Acesta era Bucureștiul anilor în care am poposit, după așezarea mea definitivă în capitala țării. De atunci Calea Victoriei își păstrase același caracter monden. Într-o zi însorită E. Lovinescu mi-a propus să vizităm faimoasa tipografie Socec unde se tipăreau cărțile scriitorilor care erau editate sub sigla proprietarului său pe nume Ocneanu. Am coborît trotuarul înclinat ce cobora pe lîngă imensa clădire în care se afla magazinul Lafayette străjuit de tipografia în care apăreau
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
precum "Berăria cooperativă", care a funcționat în clădirea ce adăpostea și cafeneaua Fialkowski. Trebuie să fi fost un bun cunoscător al Bucureștilor, devreme ce în cele peste trei decenii cît i-a fost cetățean, a locuit la destule adrese, a vizitat rude, prieteni, cunoștințe, colaboratori, autorități rezidînd în alte multe locuri, a schimbat o serie de locuri de muncă. În tinerețe, a avut locuință în zona Obor și în Strada Armenească, în estul urbei; copiii își aminteau de casa părintească vîndută
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
dintre unchi, era în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada Boteanu, celebra Momuloaie deținea cîteva perechi de case la intrarea în Strada Batiștei în timp ce pe Maria Constantinescu, mama lui Mateiu Caragiale, o vizita în Strada Frumoasă din mahalaua Sf. Vasile. Într-o perioadă a descoperirilor retrospective și a curiozității interdisciplinare, opera lui Caragiale conține informații inedite pentru o posibilă monografie a Bucureștilor. Chiar dacă preocuparea pentru topografie nu are legătură cu mulțimea de ghiduri
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
Villon și de lirica medievală franceză, ca unul care, elev în cursul inferior de liceu, mă delectam cu lectura volumului Nu, unde tatăl meu era ironizat, dar cu respect - ceea ce nu se întâmpla cu alții -, ca unul care l-am vizitat la Paris pe dramaturg, prin 1969, sunt bucuros să-i relev dlui Mihai Sorin Rădulescu un indiciu suplimentar la cercetările sale atât de amănunțite în chestiunea familiei Ipcar. În primul număr al publicației - bimensuală - Lumea vechie, semnat Urechie, Ortens, Aur
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
nevoit să-i dicteze fiicei sale atât scrisorile, cât și articolele la care lucra. (Din 1926 avea să fie, de altfel, membru onorific al Academiei Române.) Dintre toți cei pe care i-a cunoscut în România (cu Ion Bianu avea să viziteze Argeșul, cu Iacob Negruzzi, să poarte discuții pe tema statutului evreilor și a, pe atunci, atât de actualei chestiuni a revizuirii Constituției), cea mai puternică impresie avea să i-o stârnească tot mentorul Junimii, care, cu obișnuita sa solicitudine față de
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Miorița, Miu Cobiu și o serie de doine (cu considerații asupra rolului unor invocații de tipul „Frunză verde"). Evident, junimiștii Negruzzi, Slavici și Gane nu lipsesc; nici Vlahuță, pe care l-a întâlnit la Maiorescu, și care avea să îl viziteze în 1913. între pasajele selectate pentru traducere - texte pentru prima oară în limba română - am ales episodul de deschidere al cărții, cu sosirea lui Nyrop la București (la 23 aprilie 1884), care, în afară de tema Bucureștiului ca „oraș al contrastelor", comună
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
de prezența mea. Ascultam sunetul pe care îl făceau roțile trăsurii pe asfaltul străzii, îndreptîndu-ne spre Drumul Dumbravei, al faimoasei păduri de stejar care se întindea pînă la Rășinari, unde se născuse poetul Octavian Goga, localitate pe care nu o vizitasem niciodată în copilăria mea, pînă atunci. Am descoperit locul în care se organiza vara, sărbătoarea cîmpenească numită Maialul, la care lua parte întregul oraș, sărbătorind venirea primăverii. Pădurea ținea drumul, pe care aluneca trăsura, învelindu-ne cu foșnetul frunzelor bătrînilor
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
scurtă dintre toate? numai că n-am mai mers la momfa așa de des ca anul trecut - biletele sunt mult prea scumpe iar momfa se îndepărtează pe zi ce trece, deși tot mai mulți turiști se arată gata s-o viziteze. ministrul turismului spune că momfa e deja pregătită să primească în raiul ei zece mii de turiști, dar tot ministrul turismului se vede nevoit să recunoască franc că el nu a fost în momfa niciodată și că nici nu știe unde
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
al său, Ion Marin Sadoveanu, căci cumințenia lui ancestrală ținea în frâu plăsmuirile arzătoare ale propriei sale simțiri și imaginații fantastice, având astfel puterea să-i înfrâneze pe alții. În iarna aceea mohorâtă, Dr. V. Voiculescu venea adesea să-și viziteze prietenul bolnav. Pășea ușor prin hol intrând în odaia acestuia ca o chilie, dar care avea o bibliotecă cu geam burdușită cu cărți, căptușind un perete. De cealaltă parte se afla patul îngust pe care se odihnea Ion Pillat. Doctorul
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
cunoscut între turiști, în ciuda peisajului său helvetic, cu păduri dese, lacuri solitare împrejmuite de munți bătrîni și nuferi plutind pe suprafața lacurilor ca într-un tablou de Monet. Deși stăteam într-o cabană rudimentară, am suit sus în sat să vizităm o familie de oameni în vîrstă ce ne fusese vag recomandată de niște cunoștințe întîmplătoare de prin partea locului. Oameni de omenie, bucuroși de oaspeți, bătrînii (nu chiar așa bătrîni, judecînd după optica mea de astăzi) n-au mai știut
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
eroică de a se stabili în țară, după o absență de 56 de ani. 56 de ani: o viață de om, în care Neagu Djuvara a întîlnit chipuri și nume pe care le știm doar din cărți și manuale, a vizitat locuri despre care mulți dintre noi nici nu știam că există, a trăit experiențe de viață extrase parcă din paginile unui roman de aventuri. Publicarea "memoriilor" lui Neagu Djuvara reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai așteptate evenimente editoriale ale
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
Simona Tache Pentru toți cetățenii care ne-au îndemnat să vizităm Parcul Guell, de la mine, fără număr, dovada că ne-am conformat:
Barcelona – încă un pic de Gaudi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21217_a_22542]
-
mai am prin cap și niște endorfine rezultate dintr-o excursie prin diverse magazine de haine), doresc să declar cu toată responsabilitatea că Gaudi nu e un geniu. E mai mult decât un geniu! E un zeu! Și n-am vizitat încă nici Sagrada Familia, nici La Pedrera. Doar Casa Batllo, cea mai puțin celebră dintre lucrările lui. Cine a văzut-o știe despre ce vorbesc, cine n-a văzut-o încă poate să vadă fotografii aici. Mie aproape că mi-
Gaudi e un zeu! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21220_a_22545]
-
Simona Tache Tot o relatare din vacanță: Am vizitat Grasse, unul dintre cele mai cunoscute orășele din Provence, supranumit și “capitala mondială a parfumurilor”. Mai comercial el, așa, ca toate orașele celebre, dar frumos. Mirosea, pe stradă, a parfumuri de toate felurile. Din păcate, am ajuns destul de târziu și
Orașul în care a trăit și a ucis Grenouille by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21226_a_22551]
-
mai cunoscute orășele din Provence, supranumit și “capitala mondială a parfumurilor”. Mai comercial el, așa, ca toate orașele celebre, dar frumos. Mirosea, pe stradă, a parfumuri de toate felurile. Din păcate, am ajuns destul de târziu și n-am apucat să vizitez nici vreo fabrică tradițională de parfumuri, nici Muzeul Parfumurilor. Până m-am învârtit nițel încolo și-ncoace, se închiseseră toate. M-am plimbat doar pe străzi și mi-am amintit de Parfumul lui Patrick Suskind, unul dintre cele mai frumoase
Orașul în care a trăit și a ucis Grenouille by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21226_a_22551]
-
fete stridente sau niște băieți oxigenați. Acum cativa ani mi se părea că e lipsit de pioșenie că Primăria să dea aviz pentru așa ceva. Astăzi sunt mai îngăduitor: fraierii au murit și pentru asta. Când îi spun unui străin care vizitează centrul Bucureștiului că “aici s-a murit pentru libertate”, mi-aduc aminte de lumânările aprinse și de ochii stinși de la Piata Română și mi se face pielea de găină. Șmecherilor cred că li se face doar frig. Lăsați SPP-iștii
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
ani și jumătate, m-am îndrăgostit, însă, iremediabil. În locul meu s-a mutat unul dintre prietenii mei cei mai buni și, desi mi-ar fi părut mai rău dacă ar fi ajuns să locuiască acolo un străin, când l-am vizitat astă-toamnă, am avut o senzație stranie, ca și cum l-aș fi văzut pe strada la braț cu o fosta iubită. Când călătorești, înainte să o iei la drum spre casă, între lucrurile pe care verifici dacă le ai cu tine se
Melancolie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82421_a_83746]