374 matches
-
Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă de rasă, îl ridică, îl scutură, strigând: Cee?!?!... Turcii?!?!... Nu mai vin?!?!... Vorbește căpitane!!!... Vorbește!!!... Călugărul-căpitan gâfâie și râde, mucalit: Trei... trei cai de olac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după un avort spontan. Toate acestea se topeau în Frica în sens generic. Partidul ne norma tot mai „științific” nevoile și „drepturile”. „Factorul conștient” nu ne mai lăsa de capul nostru. Deveneam populație tot mai infantilizată, tot mai castrată, mai vlăguită. 3.1. Partidul are grijă de noi Fiul meu a venit pe lume în „epoca de aur” a nevoilor normate științific. S-a născut normal, după un travaliu de șaisprezece ore care mă costă și acum sănătatea. La dimensiunile și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ore în capitala sîrbă, la Legația noastră, mi-a permis să văd exasperarea populară împotriva vecinului bulgar și m-am convins că națiunea era deja în stare de alarmă, pregătită pentru ce putea fi mai rău. La Sofia, cabinetul Gheșov, vlăguit și dezbinat, nu aștepta decît vestea arbitrajului rusesc pentru a trece ștafeta. O atmosferă de isterie belicoasă apăsa asupra orașului, iar anunțul privind arbitrajul păru să dezamăgească o mulțime care nu visa decît noi răni și dureri. Danev, pe care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nota de plată. Anglia se reîntorcea pe făgașul tradițional pe care astăzi îl deplînse în mod unanim, considerînd că a pregătit drumul lui Hitler și ultima catastrofă...174, străduindu-se să-l ridice pe învins în detrimentul învingătorului, Franța, atît de vlăguită încît abia se ținea pe picioare. După Versailles, fiecare conferință internațională marca un nou punct în favoarea Germaniei și în detrimentul Franței mai întîi. Cea de la Spa, special consacrată repartizării între aliați, prin calcul savant de procente, a cotelor respective de reparații
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
toate aspectele, atmosfera a fost caldă, plăcută. Ieri, la 12, am mers la mitingul de doliu pentru profesorul Dumitru Alistar, ținut în clădirea din spate a Institutului. Din locul în care eram, i-am văzut bine doar mîinile: slăbite, uscate, vlăguite. Au vorbit Victor Enășoae, Ioan Popovici, un student (Simion și nu mai știu cum), profesorul Alexandrescu. Toți au evocat o (mare) personalitate locală, didactică și culturală. Dar singur studentul a surprins o notă distinctă a adevăratului Alistar, amintind de ironia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
instaurează sterilitatea. *M-am trezit pe la 5-5½, sub emoția unui vis agitat. Nemaireușind să adorm, am compus, mintal, vreo cinci articole. Excitația intelectuală a acelei ore era cu totul neobișnuită. Acum, în plină zi, la masa de lucru, mă simt vlăguit. Păstrez doar ideile „mari” ale articolelor proiectate. Frazele, atunci clare și strîns înlănțuite, s-au împrăștiat. Dacă aș încerca să le pun pe hîrtie, ar ieși desigur altceva. Din păcate, întîmplarea de azi nu-i o excepție. Cînd sacrific „primul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorbă i s-ar potrivi lui Păunescu. *În presa literară se întîlnesc destule false probleme, „teoreole” și „confruntări” care, adesea, nu-s decît întreceri în elogii. *Sînt zile în care mă simt „la pămînt”, cu resursele fizice și psihice epuizate. Vlăguit, stors, amețit, alunec în apatie și scepticism. În asemenea momente mi se pare că toți mi au luat-o înainte, iar eu nu mai găsesc puterea de a recupera. Sentimentul acesta apare, de regulă, cînd sînt foarte obosit, adică tot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și viață îndelungată, împreună cu întreaga familie, pentru unirea tuturor românilor în patria mamă, în cel mai scurt timp. Un grup de muncitori din Tripoli, [sfârșitul anului] 1983, difuzată la 15 ianuarie 1984 Stimate domnule director, Un grup de români oropsiți, vlăguiți și umiliți într un grad de nemaiîntâlnit în istoria românilor vă roagă să citiți la postul dvs. de radio plângerile lor, precum și necazurile și greutățile cu care se confruntă la ora actuală în cadrul întreprinderii de construcții în străinătate ARCOM. În
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din fostele țări comuniste era jubilativ. Aveam să Întâlnesc la Paris colegi din România cu care nu mai comunicasem În ultimii ani. Aveam să revăd și câțiva prieteni apropiați, exilați cam În aceeași perioadă cu mine, În anii când balaurul vlăguit, rănit și dementizat Își trăia ultimele zvârcoliri fără ca noi, cei Încă strânși În ghearele sale, să-i prevedem sfârșitul. La Paris, la Salon du Livre, aveam să văd și prima delegație oficială românească normală, compusă din scriitori autentici, nu din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Voinea și cu Nuți Pătrașcanu să-l ajutăm și astfel când trebuia să l ducem la tinetă, îl ridicam cu multe precauții căci scrâșnea din dinți înăbușindu și suferința. Eram toți patru în al unsprezecelea an de detenție comunistă. Deși vlăguiți și bolnavi, totuși găseam resursele sufletești să-l ajutăm pe Comandantul nostru care, după părerea mea fusese lipsit de aer, lumină naturală și mișcare, deci trei din elementele vitale absolut necesare în afară de hrană. Aceste carențe luni și luni de zile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
politică complexă, brutală de discriminare, al cărei scop final era „curățarea” țării de cetățenii săi de origine evreiască. Volumul ilustrează de asemenea consecințele pe care le implică tratarea ființelor umane ca bunuri ce pot fi în mod legitim abuzate, exploatate, vlăguite și, în final, eliminate. Cei care citesc această lucrare vor înțelege, poate pentru întâia oară, că sistemul de muncă forțată implementat de regimul criminal Antonescu a fost o unealtă puternică și înspăimântătoare utilizată în vederea realizării scopului ultim al acestuia - eliminarea
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
pentru că o să te izbească cu snobismul ei, cu lehamitea ei, cu trivialitatea ei lipsită de orice frondă. Vouă vă recomand o carte de eseuri a lui Gilles Lipovetsky, L’Ere du vide: era vidului. Despre epoca indiferenței albe, a umorului vlăguit, politicos, cool, a trăirii periculoase În jocurile de pe computer, a sexului light și a țigărilor light. Memoriile unui tînăr țicnit, o carte pe care o termini În două ore cu tot cu pauzele publicitare de rigoare, este o narațiune scrisă intenționat indiferent
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
d-sale modalitate antiepică o constituie metafora. În speță metafora rară, eclatantă prin alura sa elaborată ( cu toate că îndeobște degajă scînteia salutară a spontaneității). Imaginea densă, detașabilă, aptă a sabota fluența narațiunii prin stabilitatea intemporabilității. Țîșnită din textura unei povestiri hărțuite, vlăguite, demise din rolul său, dă lovitura de grație desfășurării acesteia prin caracterul său de punct fix, frizînd absolutul: "sunetul complet al îmbăierii unui copil/ o pată în văzduh de care se feresc răpitoarele/ mîinile bătrînilor rotunjesc în zer un creier
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
întors, a început să urce scara spre dormitoare. Nu vă grăbiți, am spus cu o voce slabă, nu-i nici o grabă... Nu mi-a răspuns, a continuat să urce; probabil nici nu auzise. M-am așezat din nou pe canapea, vlăguit. Ar fi trebuit să-i propun să-și scoată paltonul, ar fi fost o propunere normală. Atunci mi-am dat seama că era cumplit de frig - un frig umed și pătrunzător, de cavou. Nu știam să pornesc instalația de încălzire
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
de la Varșovia să-l proclame rege pe Stanislaw Leszczynski. Petru rămâne singur în fața regelui Suediei. În 1708, Carol al XII este înfrânt iar din armata cea numeroasă și vitează nu mai rămân decât 24.000 de oameni, în zdrențe și vlăguiți. În iunie 1709, în Bătălia de la Poltava, Carol al XII-lea, rănit la piciorul stâng, asistă la atac purtat pe o targă, în timp ce Petru se află peste tot, aleargă, răcnește, împarte ordine, îmbărbătează pe unii îi ocărăște pe alții. Cele
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca, vecinul și prietenul lor. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e] din cale-afară”, și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca, remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
rege pe Stanislaw Leszczynski. Petru rămâne singur în fața regelui Suediei. În 1709, Carol al XII este înfrânt în Bătălia de la Poltava, iar din armata sa cea numeroasă și vitează nu mai rămân decât 24.000 de oameni, în zdrențe și vlăguiți. În iunie 1709, Carol al XII-lea, rănit la piciorul stâng, asistă la atac purtat pe o targă, în timp ce Petru se află peste tot, aleargă, răcnește, împarte ordine, îi îmbărbătează pe unii sau îi ocărăște pe alții. Cele 72 de
Marele Război al Nordului () [Corola-website/Science/312941_a_314270]
-
o localitate, are și un picior negru. Când se ciocnește cu un robot inofensiv pe stradă, îl somează să-i ceară scuze, dar robotul scoate niște sunete nearticulate, iar Jack, înfuriat, îl despică în două cu sabia. Jack e din ce în ce mai vlăguit și uitându-se într-un poloboc cu apă, descoperă că jumătate din față a luat înfățișarea feței lui Aku, ba chiar uneori vorbește cu vocea lui Aku. Disperat, rupe cortul unei creaturi care se încălzea la foc înăuntru, se învelește
Infecția Aku () [Corola-website/Science/319450_a_320779]
-
-i conferea mai târziu demnitatea de cezar. La începutul anului 1304, catalanii porneau spre Cyzik și în primăvară spre Philadelphia, asediată de turci. În aceste zone, ei au nimicit, în câteva bătălii, forțe uriașe ale turcilor și hoardele musulmanilor care vlăguite, s-au retras spre est în timp ce Roger de Flor intra ca și învingător în oraș. Însă zgârcitul mai mult păgubește: stâlcindu-i din plin pe ,osmani’’, Roger de Flor a început, literalmente, să-l terorizeze pe împărat, cerându-i bani
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
se pare că cruciații s-au înțeles destul de bine cu legatul papal. Întorși la Veneția, o nouă slujbă în biserica San Marco închinată eliberării locurilor sfinte avea să zgudie simțurilor. Enrico Dandolo, însuși, om în vârstă, aproape orb, cu corpul vlăguit, dar cu mintea încă ageră, considera să-și încheie cariera politică printr-un act care să-l aureoleze după moarte. De aceea, în duminica destinată ceremoniei pomenite mai sus, el a urcat la amvon și s-a adresat cruciaților, atrași
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
de dezertori, ambele aripi ale armatei sale fiind distruse în timpul luptei. Resturile armatei otomane a fost salvată de la o distrugere totală de atacul cavaleriei grele sârbe conduse de despotul Ștefan, care a reușit să spargă încercuirea Armata otomană, însetată și vlăguită, a fost practic zdrobită. Musa a fost luat prizonier, Mustafa a dispărut pe câmpul de luptă, iar Baiazid a reușit să fugă în regiunea muntoasă din apropiere, protejat de câteva sute de călăreți. Timur a înconjurat regiunea cu numeroși arcași
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
de pe Abarrach se bazează pe pilonii de piatră giganți inscripționați cu rune care generează căldură și o atmosferă respirabilă. Dar coloșii, în ultimii ani, au început să cedeze. Populațiile au dispărut în întregime, singurii rămași - poporul lui Sartan - sunt foarte vlăguiți, iar magia o folosesc doar pentru a rămâne în viață. Pentru a menține populația, au fost nevoiți să folosească arta interzisă a necromanției: învierea morților. Aceste cadavre reînviate nu sunt foarte inteligente, dar totuși sunt mai bune decât nimic.
Fire Sea () [Corola-website/Science/324236_a_325565]
-
a slăbit foarte mult. A rămas imobilizat în palatul său pe parcursul întregii ierni care a urmat, iar prin oraș au început să circule zvonuri că ar fi murit. Când a reapărut în fața publicului la 1 martie 305, om bolnav și vlăguit, era de nerecunoscut. Galerius a venit la el și, conform lui Lactantius, l-a presat să abdice în favoarea lui. Credibilitatea acestei surse nefiind cea mai bună, este la fel de probabil că Dioclețian însuși să fi hotărât să abdice și să pună
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Dumitru Micu în categoria inadaptaților anacronici din familia morală a prințului Lai Cantacuzin (personaj al romanului "Locul unde nu s-a întâmplat nimic" (1933) de Mihail Sadoveanu). Criticul Octav Șuluțiu considera că ei sunt exemplare tipice ale unei clase sociale vlăguite și plictisite, care nu sunt cu nimic mai bune din punct de vedere moral decât cei care le iau locul în societate, decăderea lor datorându-se lipsei de aspirații sociale și a energiei vitale. Rezistența lor în fața prăbușirii materiale și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]