1,035 matches
-
lucru care primează în viața noastră se poate observa prin deciziile noastre. Cel mai revelator exemplu este cel al Domnului Isus. Aflat după patruzeci de zile de post, Satan a venit sa-L ispitească. Mântuitorul era flamând și secătuit de vlagă după zile și nopți de veghe în rugăciune. Cel rău i-a propus să i se închine lui că îi va da sub stăpânire toată lumea asta. Știți ce i-a răspuns Domnul Isus? Iată ce: "Este scris: Domnului Dumnezeului tău
DESPRE ÎNCHINAREA NOASTRĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353587_a_354916]
-
pustiul ce-l apasă... Încet, încet, durerea este dusă... Pleacă dinspre umeri către mâini și coaste, spre ostenita șiră, ca să cadă în coapse, în picioare. Îi este scursă viața! Simte asta! Să moar-ar vrea, durerea să curmeze! Sfârșit de vlagă, tatăl își imploră: Eli, Eli lama sabactani? adăugând smerit că e înfăptuită lucrarea-ncredințată pe pământ! Despovărat își simte duhul. Deci liber e din corpul său să plece, să se-ntoarcă-n tină! Și nu încheie bine rugămintea, căci brațele încă
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
parcă împrumutase din sufletul ei zbuciumat de vestea ce căzuse ca un trăsnet peste viața ei... -Nu te mai iubesc! vorbele simple căzuseră ca un trăsnet; sângele se dezintegra, scurgându-se într-un lichid incolor, sărat printre gene...rămăsese fără vlagă, neputând să articuleze nici un cuvânt, nici o silabă....capul îi căzuse într-o parte și ochii priveau în gol, undeva peste orizontul albastru al împreunării cerului cu marea. Venise cu Leandru cu două zile în urmă la mare; plănuiau o astfel
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
dea la plozi, / Libertate și iubire - // Tot privesc la cei ce vin, / Ce le cer, și ei, de toate - / Din puținul lor, puțin, / Ei i-ar duce-n Rai, în spate ... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai au, puțină, vlagă, / Să întrebe: Ce mai vrei, / Dragul meu, fetiță dragă? // Rătăciți, mai au de dat, / Cocârjați, mai stau ca drepții, / Să plătească îndesat, / Și iubirea tinereții - // Să plătească și în rugă, / Un păcat - de-a fi părinți, / Ce nu știu deloc
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
ca drepții, / Să plătească îndesat, / Și iubirea tinereții - // Să plătească și în rugă, / Un păcat - de-a fi părinți, / Ce nu știu deloc să fugă, / Doar să dea, strângând din dinți ... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai au, puțină, vlagă, / Să întrebe: Ce mai vrei, / Dragul meu, fetiță dragă? / 12 noiembrie 2010 / ( zi de salariu )“. Și tot în spirit păunescian, Liviu Jianu scrie poemul “Manifest pentru sănătatea mormintelor” - o satiră usturătoare la adresa societății în care oamenii au ajuns să cerșească
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
stau lucrurile și în credință. Este nevoie să păstrăm insuflarea și cred că diavolul are o tactică a lui în timpurile noastre. Nu sunt ispite vizibile, ci mici, mărunte, care te toacă. Și simți așa că, pe nesimțite, nu mai ai vlagă, ești cu bateriile pe zero. Înviorarea credinței vine pentru fiecare în mod diferit. Pentru unii lecturile duhovnicești aduc prospețime. Alții iubesc slujbele bisericești și de acolo își iau putere. Alții au înclinații serioase pentru rugăciunea particulară. Avem nevoie de insuflare
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357703_a_359032]
-
de sânge s-au rostogolit în morminte Și străpung adânc prin oseminte. Mumiile beau sânge de înger Suflete cad străpunse de fulger Oceanele ard în scântei de foc Inima-i scoasă, nu mai are loc. Că viața e stoarsa de vlaga și piere Un mut chinuit încearcă să zbiere Credință se-mbata cu jar de minciună Speranța se pierde printre pași de arsură. Luminile cad în dizgrația lunii Si-ntuneca toate privirile lumii Spinii-n coroană țin loc de lauri Trupuri
INTUNERICUL LUMINII de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358337_a_359666]
-
Autorului noi suntem doar actorii dând viață la păpuși dar nu știm că pândește un monstru după uși noi suntem două taberi care-am făcut un pact dar nu știm că decorul e doar un artefact și când răpuși de vlagă în sine ne-am surpat ne prinde somnul dulce pe fiecare pat de-aceea mă întorc să-ți fac subit un semn când sufletul adoarme în trupul meu de lemn Referință Bibliografică: noi suntem doar actorii / Ion Untaru : Confluențe Literare
NOI SUNTEM DOAR ACTORII de ION UNTARU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358475_a_359804]
-
-n grabă: Hm ! nu prea mult, măria ta! Dar de ce? Ce îți lipsește? zise îngerul suav. - Aș trăi împărătește, dar sunt trist, că sunt bolnav. Am umblat prin lumea- ntreagă pe la doctori, dar n-am leac sunt slăbit și fără vlagă și nu știu ce să mai fac. Și cuprins de intristare, îngerul plecă mâhnit, că în lumea asta mare nici un om nu-i fericit. Merse îngerul ce merse până când a întâlnit un om ce sudoarea-și șterse de pe chipul său trudit. Omule
UN OM FERICIT de IONEL CADAR în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358517_a_359846]
-
cu toții în genunchi vom sta Pînă cînd,o Doamne,mai putem rabdă? Români,Romania-gradina sfințită Vin alții,o lasă mereu neîngrijita, Neghina tot crește iar bobul de grîu Se scutura-n locul secatului rîu. Umiliți atîta,trupu’ istovit Pare fără vlaga,TU ne-ai părăsit Întristați am spune în necazu’ nost; -Iisuse reînalță NEAMUL cum a fost. Asta ni-i rugarea,fie în bun ceas Oricine s-auda lacrima din glas, Inima ce plînge,zbuciumul firesc Din suflet strigarea în grăi
PINA CIND... de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357637_a_358966]
-
lucru în urma lui. Câteva oi din prăsila celor scăpate de cuțitele tâlharilor lui Zanet și vreo două trei pogoane de pământ, mai mult pășune decât ogor bun pentru brăzdarul plugului. Cei doi boi cam îmbătrâniseră și nu prea mai aveau vlagă. Îi hrănea Ion degeaba. Mamă-sa l-ar fi îndemnat din toată inima pe fiu-său să se-nsoare, ca să mai aducă un braț de muncă în gospodărie, fie el și mână de femeie tânără și nu tocmai deprinsă cu
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
cu speranța că, odată intrat, voi scăpa de amenințarea fioroaselor animale. Și în casa scărilor însă, pe trepte, erau aciuate potăi, care începuseră să latre sălbatic, provocând un zgomot asurzitor. De afară, alte urlete le răspunseseră, sporind vacarmul. Simțeam că vlaga îmi părăsește picioarele, că panica pune stăpânire pe mine, împiedicându-mă să găsesc o soluție de ieșire din impas. Nu-mi mai rămăsese decât firava nădejde a unui miraculos ajutor din partea puterilor cerești. De obicei, în momente de cumpănă, în
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
robinetul care îi va dărui iertarea de pedeapsa focului, odată cu jetul de apă pe care-l așteaptă ca pe-o minune. Robinet - apă - apă clocotită! Robinetul era fixat pe apă fiartă... Urlă mut. Nu iese nici un sunet... Nu mai are vlagă. Mâini înebunite de chin și căutare, aduc vrednice, ușurarea! Apă rece. E bună, e... Un pumn în ceafă o aruncă cu capul în etajera de la baie. Periuțe și paste de dinti, creme, spray-uri, zeci de mărunțișuri inutile, care-ți
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
văzut-o pe Genny dezbrăcată și de lenjeria de corp, în pielea goală, căutându-și prin șifonier schimburile, am luat-o în brațe și am purtat-o direct în pat. La început a fost surprinsă și protesta țipând ușor, fără vlagă și dând din picioare, dar văzându-se întinsă pe pat și asaltată de febrilitatea mâinelor mele harnice la pipăit și avântul buzelor mele la sărutat, s-a lăsat abandonată în dezmierdările și sărutările mele. Deja intrase în rolul de parteneră
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
fiind reținut de mari probleme de stat, însă el avu grijă să se ascundă, să dispară pentru un timp din preajma ei. Tânăra merse la piscină, reuși o vreme să înoate, dar în nechibzuința ei, deși știa că este lipsită de vlagă, își petrecea din ce în ce mai multă vreme în apa piscinei înotând, sătulă fiind de atâta stat în pat și plăcându-i din cale afară această mișcare în aer liber. Făcu acest lucru până când, în turele sale prin bazin, deși nu părea să
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
udătură, Ca-ntr-un vers bacovian... Plouă, plouă, plouă... a, nu...! Mai degrabă plouă-n draci Ca-ntr-un vers de Topârceanu Fără muște, melci, gândaci... Sau ca într-un vers de Blaga, Mai psihotic, pesimist, Plouă de ne stoarce vlaga, Plouă-afurisit de trist... Cel mai rău, însă, mai bine Plouă cu venin și borș, Ca-ntr-un vers spurcat de... mine, Cu trohei și iambi întorși... Referință Bibliografică: Ca-ntr-un vers bacovian / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]
-
făr’ de rădăcini să mă usuc pe picioare rezemat de tocul ușii-n vis îngenunchez la icoană și vă strig Tată și Mamă un lacăt e azi la poartă și bălurul peste casă și mă lupt cu cea lăcată fără vlagă și-n sudori la tine, Doamne, mă rog dă-mi voință și putere să mai fiu ce-am fost odată și cu ochii azi deschiși să-mi rostuiesc altă soartă Elena Agiu-Neacșu Referință Bibliografică: CU DINȚII ÎN CARNE VIE / Elena
CU DINŢII ÎN CARNE VIE de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360304_a_361633]
-
acelui trup hidos. Deodată, aceasta tresări speriată. - Cine-i acolo? - pițigăi sărind din culcuș în picioare. Văleu, tu ești, Satan? Dar nu primi niciun răspuns. În acele clipe simți cum noi energii îi inundă trupul firav, uscat și lipsit de vlagă. - Parcă sunt mai ageră în mișcări! - exclamă ea și aprinse o feștilă. Oho, dar se întâmplă o minune cu mine! - De azi înainte ești mai puternică. Te voi face frumoasă ca o adevărată prințesă! - îi zise o voce din interiorul
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
de sânge s-au rostogolit în morminte Și străpung adânc prin oseminte. Mumiile beau sânge de înger Suflete cad străpunse de fulger Oceanele ard în scântei de foc Inima-i scoasă, nu mai are loc. Că viața e stoarsa de vlaga și piere Un mut chinuit încearcă să zbiere Credință se-mbata cu jar de minciună Speranța se pierde printre pași de arsură. Luminile cad în dizgrația lunii Si-ntuneca toate privirile lumii Spinii-n coroană țin loc de lauri Citește
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
mai ruginițe că fierulIcoane de sânge s-au rostogolit în morminteSi străpung adânc prin oseminte.Mumiile beau sânge de ingerSuflete cad străpunse de fulgerOceanele ard în scântei de focInima-i scoasă, nu mai are loc.Ca viața e stoarsa de vlaga și piereUn mut chinuit încearcă să zbiereCredinta se-mbata cu jar de minciunaSperanta se pierde printre pași de arsura.Luminile cad în dizgrația luniiSi-ntuneca toate privirile lumiiSpinii-n coroană țin loc de lauri... XII. DELIR..., de Angheluță Lupu , publicat
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
răspândesc ciuma zilelor noastre. Paiațe vii, cu suflete bolnave, luptă pe un câmp întunecat de ceața orgoliilor; Cu sloganuri expirate, purtând la piept blazonul cârdășiei și înarmați cu săgeți otrăvite de minciună, se bat fără-ncetare. Cuprinsă de silă, fără de vlagă, în agonie, țara se chinuie să trăiască. Respiră artificial până își va da ultima suflare, dar ei vor continua să se bată... Fără sfială, precum corbii vor înfuleca cu nesaț, din trupul muribund lăsat abandonat lângă groapa lumii. Referință Bibliografică
CAMPANIA CORBILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360212_a_361541]
-
îi erau mai trădătoare gândurile. O sumedenie de gânduri, o sumedenie de reproșuri... Și-ar fi dorit să nu mai gândească, sa nu mai simtă! Singura șansă să nu mai simtă, era să termine ceea ce hotărâse să facă. Urcă fără vlagă, urmărind poteca îngustă. Avea tot timpul din lume, nu avea de ce să se grăbească! La un moment dat, pentru ea timpul oricum se va opri. Cimbrișorul înflorit printre ierburile rare și încălzit de soare, mirosea ca în rai, acolo unde
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
briză rămasă de ieri împingea în colibele noastre miros de alge eșuate. Tot de acolo, scotea la schimb damfuri ilegale sau indecente. Chiar dacă nu fumezi ai un gust lipicios de „din alea fără filtru” și fără număr. Dacă ai avea vlagă ți-ai jura că nu mai pui gura pe nimic vreo două-trei luni, dar n-ai. Nu te miști, nu transpiri, nu respiri - te faci că nu ești. Nu se știe dacă se aude de undeva, ori îți cântă ție
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
Trotinel. Florica, cu gâtul spânzurat peste gardul ce-i despărțea, îl spăla plimbându-și limba aspră peste blănița lui catifelată. - Of ...Ninel, Ninel ... ai să mă bagi în pământ! bolborosea bătrânul îndreptându-se spre țarc. Foamea-i dădea curaj și vlagă încât ar fi putut muta din loc o căruță plină cu bostani. De nu te fereai din calea lui aveai să simți gustul mraniței. Bătrânu-l cunoștea bine. Odată deschisă portiță, nimeni nu-i putea sta-n cale. De minute bune
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
de ani. E lucrul primordial și plastic. De la dânsa vine totul. Ea întinde statul în ceasurile bune, ea, în ceasurile rele, îl resoarbe, îl ascunde în misterul ei sacru, până la o altă răsărire în afară, ca arborele care-și închide vlaga în toamnă pentru o nouă primăvară”. De la națiune ajungem la patrie. Cu secole în urmă, Friedrich cel Mare făcuse o mărturisire de conștiință: “Îmi iubesc țara cu pasiune. Ei îi datorez educația, norocul, întreaga mea existență. Dacă aș fi avut
Națiunea, eterna iubire… () [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]