1,054 matches
-
căutată. A sunat Jacqui. Îi dă vestea lui Joey Ciufutul diseară. Are chlamidia? — Nu. O să-ți spun după ce află Joey Ciufutul. —OK. Apoi te-a sunat Kevin. Îl mai știi pe Kevin, fratele lui Aidan? Am dat din cap fără vlagă. —Trebuie să-l suni acum-acum. A zis că e foarte urgent. În ce fel urgent? —E în regulă. N-a murit nimeni. L-am întrebat. Așa că e doar urgent în sensul obișnuit, presupun. Probabil că fusese tot Kevin pe linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
minte? —OK. Și, îmi amintesc acum că îl tulburase ceva. Îl sunase cineva pe mobil - a zis că e ceva legat de serviciu, dar nu cred că era așa pentru că a fost foarte tăcut apoi, de parcă îl lăsase ceva fără vlagă. — Chestiile de la serviciu pot să aibă efectul ăsta asupra cuiva. Nu știu, Leon, părea ceva mai grav de-atât și... a rămas tăcut și oarecum... rezervat. Vreau să spun, și-a dat silința, mai ales în seara de Sfântul Valentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privindu-l cu luare aminte. De ce? Și atunci, Într-o străfulgerare, Înțelese. Îl luă pe Ionuț de umeri și Îl strânse cu putere. - Unde e Ștefănel? Ionuț nu putu rosti nici un cuvânt. Ochi În ochi cu căpitanul, se simți fără vlagă și plânsul Îl Înecă din nou, de data asta nestăpânit. Căpitanul Își luă mâinile de pe umerii lui, continuând să-l privească la fel de aspru. - Nu l-am mai putut găsi... șopti, printre sughițuri, Ionuț. Totul era ars... Nimeni n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
O altă parte a ocolit spahiii pe stânga, s-au despărțit pe două linii, izbind În același timp avangarda și ariergarda. Mânuiau săbiile cum n-am văzut. Curând, a rămas doar grosul turcilor, dar atacul lor nu mai avea nici o vlagă, Iancu era salvat. Spahiii care mai rămăseseră pe cai au fost vânați de arcași, iar când debandada era totală, un nou atac la sabie a transformat totul În sânge. N-a rămas nici unul. - Știi cumva, Întrebă străinul, cine era comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Vino, floarea mea de cireș, bucuria mea... Vino și Încearcă să mă ierți... Ți-am promis cândva că te voi păzi. N-am reușit... Midori tresări ușor, scoase un geamăt de durere și deschise ochii. - Copilul Albastru... murmură ea fără vlagă, dar cu același zâmbet care Îl fermecase pe Oan-san Încă din prima seară. Am știut că ai să vii... - Sunt aici, Midori... șopti tânărul, Încercând să ascundă În adâncuri valul de lacrimi care urca spre ochii lui albaștri. - Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nopți. Mai ales nopți. Vântul scăzu până se prefăcu În șoaptă. Întunericul se risipi, până se prefăcu În zi. Marea se liniști, până se prefăcu În deșert. Atât putea simți Alexandru. Gustul aspru, de nisip, al deșertului. Se prăbușise, fără vlagă, În nisipul dunei de la malul Mării Negre. Simțea nevoia să doarmă. Ceea ce văzuse Îl secase de puteri. Își lipise spatele de nisip și rămăsese cu ochii ațintiți asupra cerului, care devenea din nou senin. Timpul trecea peste el, dar nu despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
al cinematografiei române din noul val, dominată de această tușă de documentar, așa-numitul nou realism românesc: aparatul de filmat funcționează ca într-un documentar observațional, la fel și personajele, sunt tot de acolo. Documentarul românesc și-a pierdut din vlaga lui de a observa și de a acuza. În schimb, ficțiunea s-a plasat în apropierea documentarului, și bine a făcut. Te întrebi de ce Moartea domnului Lăzărescu nu se face documentar, cine te împiedică să iei o cameră și să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
plasate într-un context în cea mai mare parte circumstanțializat. Finalitatea, ca de obicei, este de a învăța să fim oameni și de a înțelege arta printr-un fel de concentrare-relaxare morală. Voluptatea de a gândi desfide imobilismul și reclamă vlaga dialectică. Rezultă jocuri foarte serioase ale minții, raportate la categorii fundamentale ale spiritului sub forma zicerilor fulgurante. Pledoaria pentru scrisul scurt, de maximă concentrare, incitant, vine imperios din imboldul esențializării, împotriva prolixității. De pildă, Maiorescu scrie concis, pe câtă vreme Gherea e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al lor de-a face lucrurile. La ora de sport nici nu știu să dea cu piciorul în minge. Chiar și Alin, căruia nu-i plăcea fotbalul, de altfel nici alte sporturi care nu fac decît să-l sleiască de vlagă, și care stătea de obicei pe margine cînd clasa se împărțea în două echipe ca să fugărească mingea, se amuza teribil dacă uneia din fete îi trecea prin cap s-o facă pe băiatul și se băga și ea în joc
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
să se Împlinească, pornind această impostură, un vis de pace și de măreție? N-ar fi fost el, oricum, un mare Împărat, ogarul atât de așteptat, care cobora să Îi judece pe lupi? Mâna Îi căzu pe lângă trup, lipsită de vlagă. Fețele vulgare din Colegiul priorilor, trufia cardinalului de Acquasparta, ferocitatea Inchiziției, obișnuințele putrede ale concetățenilor săi, toate acestea ar fi putut fi Îndreptate de omul acela, a cărui lucrare se pregătea el acum să o curme. Poate că tentativa eșuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umbră neagră”, în fiecare săptămână fiindui percheziționata locuința. În 1928 devine secretar al filialei Zagreb a Partidului Comunist Iugoslav, fiind arestat și condamnat la cinci ani de închisoare. La ieșirea din detenție era, cum spun mărturiile, „galben și lipsit de vlaga”. Întors clandestin pe meleagurile natale, croate, câștigă încrederea unui episcop local, căruia i se prezintă drept inginer al unei companii feroviare din Austria. În familia acestuia, undeși etală calitățile de pianist, o va cunoaște pe Vida Kogey, mult mai tânără
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
cer, după furtună. O emoție puternică, un fel de neliniște, îmi sfâșie inima, ca apoi să mă lase iar. Îmi dereglează pulsul și-mi taie respirația. Uneori totul se-nvăluie ca-n ceață, privirile mi se întunecă și simt cum toată vlaga mi se scurge prin vârful degetelor. În ultima vreme, ploaia mohorâtă a căzut neîncetat. Tot ce întreprind mă deprimă. Astăzi am scos un scaun de răchită pe verandă cu intenția de a lucra la puloverul pe care l-am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
timpul împreună cu tine iar secundele se răzvrătesc sub piele în așteptarea unui sărut infinit 21 mai 2011 Siestă soarele curgea pe zidurile caselor lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără vlagă la o masă sub un umbrar strâmb doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern semănau cu două statui înălbite de timp doar cefele bronzate răbufneau din gulerele răsfrânte ale cămășilor strada era îngustă șerpuia către niciunde pe sub ghivece cu mușcate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vorbesc, iubito, despre tine, despre dor, Le voi da autograful pe o viitoare carte Și apoi le voi transmite că n-am niciun chef să mor. 07 iulie 2011 Lângă tâmpla ta Dintr-o inadvertență temporală Te văd primindu-ți vlaga prin perfuzii Și-mi ești departe și atemporală, Supusă unor cinice infuzii. Tot chinul tău îmi e tortură mie, Tu ești recompensată în durere, Iar uneori în stres sau agonie, Resentiment, dispreț profund și fiere. Martirizată, te întorci umilă, Să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sfârșit 11 august 2011 Dragoste un câine mușca din lună pe dealul țintirimului iar vara se tăvălea prin iarbă ibovnică depravată dornică de dragoste mirosea ațâțător a fân și a dezmăț nocturn cu sfârcuri strânse între dinți vămuite supte de vlagă sub coroana stejarului din fundul curții dinspre munte se prăvăleau nori mari încălecați de fantomele haiducilor iar tu țipai prelung ca o pasăre de noapte 11 august 2011 Sărutul de la marginea lumii eram doar noi stăteam la marginea lumii nu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la sfârșit de vară, Până și toamna vine într-o doară Și simți că vrei și simți că nu mai poți. Noi ne-am pierdut pe drum de-atâta timp, Tot rătăcim, bezmetici, printr-o plagă, Îndurerați, bolnavi, lipsiți de vlagă, Trăind confuz, stupid, în contratimp. Ne sinucidem prin cuvinte mari, Și așteptăm minuni contradictorii, Ne înfrățim, zâmbind, cu detractorii, Din plopii fără soț ne facem pari. Suntem asediați de-un trai dement, Reduta noastră a ajuns ruină, Noi punem la
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
toate părțile, mai ales pantofii care zburau într-un colț, și își ștergea sudoarea de pe trup cu un maieu. Erau zile în care se schimba de câte trei ori, sau chiar de patru, și alte zile în care ședea fără vlagă, indiferent, și se ridica greoi din scaunul de la birou după ce tăcuse ore întregi, spunând: Hai să plecăm de-aici. Uneori, în loc să se ducă acasă să se schimbe, conducea până la lac. Ne duceam să înotăm în zona de lângă North Avenue pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
măreții. În acest mod îi și serveam scopurile, căci eram pregătit să depun mărturie că fusese vorba de o măreție cu adevărat nobilă și grandioasă. Dar iată că singur s-a hotărât să-mi vorbească, pe o voce lipsită de vlagă: Nu este o situație bună. Augie - tu ai idee ce capacitate are Arthur. Și nici n-apucă să își valorifice calitățile că se bagă în astfel de ... Dar nu văd ce e așa de îngrozitor, a spus Mildred. Ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că le-am iubit mai puțin decât pe Thea. Numai că prin ea am început eu să învăț mai multe despre motivele ce se aflau în spatele opiniilor mele. Erau unii oameni care mergeau agale prin viață, din cauza oboselii, lipsei de vlagă, greutăților, durerilor, neîncrederii; alții erau rapizi datorită altui soi de necazuri și disperării. Dar din punctul meu de vedere, Thea avea o viață perfectă. Așa că orice lucru, cât de mărunt, ca de pildă când se ducea în bucătărie sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aici n-o să găsim un taxi, orice-am face, s-a exprimat, cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul lui palid, umed, profund moleșit și lipsit de vlagă și, îmi aduc aminte, am simțit impulsul de a i-o smulge de pe cap sau măcar de a i-o îndrepta, de a o ajusta într-o poziție mai puțin strâmbă, aceeași senzație care te inundă, la o petrecere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
singura lumină într-un întuneric de smoală. A stat așa, nemișcat în bătaia valurilor, până când se zări țărmul. Lumina se mișca înaintea lor. S-au luat după lumina aceea și un val i-a aruncat pe țărm. Au zăcut fără vlagă acolo, pe nisipul înghețat, sub cerul care se lumina încet cu strălucirea zorilor. Când s-au ridicat să privească după ciudatul lor tovarăș, pe țărm nu mai era nimeni doar resturile corăbiei lor, zdrobită de stânci. Lângă ei se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar în iubirea aceea nu te puteai teme de nimic și de nimeni și când m-am uitat, mâna mea se făcuse ca și cealaltă sănătoasă. Am dat cu mâna pe față, obrazul nu-mi mai era căzut și fără vlagă. Am strigat de bucurie și limba nu mi s-a împleticit. Eram om ca toți oamenii. De asta am venit aici, cum am aflat că L-au prins. Vreau să dau mărturie, mâine, la proces. Am nume bun în satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vremuri, luând drept curaj "cinstea noastră cea de toate zilele". Apoi, drumurile ni s-au despărțit; eu tot în politică; el înapoi la masa de scris, adeverind parcă versul lui Esenin: Că, vezi, nu de pomană ne-am înarmat cu vlagă:/ Și unii stăm la tunuri, iar alții la condei". Din fericire pentru noi toți, dar și spre cinstea lor, unele condeie ale scrisului românesc au făcut, și mai fac, fiecare în parte, cât o adevărată baterie de tunuri... De curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul ridicolă. Dându-mi seama de asta am simțit că am luat-o razna de-a binelea. Scena cu Antonia mă lăsase țeapăn și fără vlagă, de parcă aș fi fost bătut sau aș fi mers cale lungă. Mă aflam acum într-o dispoziție ce nu putea fi decât aceea de bărbat îndrăgostit. Era totuși o dragoste destul de ciudată care nu se putea manifesta decât prin supunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din Hereford Square, amintindu-mi astfel de Austria, de zăpadă și de schi, de fericirea de odinioară. Fericirea și durerea pe care le trăisem ieri văzând-o pe Georgie în casa mea se risipiseră complet, eram trist și deprimat, fără vlagă și cu nervii întinși. Când am intrat în apartamentul lui Palmer am simțit un fel de ușurare incertă și lașă. Aici cel puțin am să găsesc oameni care vor fi buni cu mine. În salon nu era nimeni. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]