50,154 matches
-
care dramaturgul german îl scrie urmărind tragedia shakespeariană Titus Andronicus. Müller introduce un personaj, Naratorul. Și o perspectivă de o profundă teatralitate, ce sporește greutatea conflictului pe de o parte, și dramatismul comentatorului-martor, pe de altă parte, ca o singură voce rămasă din corul antic ce predică astăzi, într-un prezent la fel de revendicativ. El răsucește cuțitul în rănile istoriei precreștine, și nu numai, îl vîră în baia de sînge ce cuprinde prin abundența-i, scena și personajele, și, deopotrivă, îl învîrtește
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
și franchețea giumbușlucurilor din arena circului. Pentru Lavinia face ceva în plus. O transformă în marca acestei montări, deși tînăra Anca Androne mai are de lucrat ca să-și alunge superficialitatea din prima parte. În fine, Enescu ne lasă să ascultăm vocea gîndurilor îndurerate ale Laviniei, cîteva șoapte ale suferinței pe care i le "spune" lui Titus, tatăl ei. Scena este tulburătoare și memorabilă. Corpul ciopîrțit și privirea hăituită sînt prelungirea acestor șoapte. "Mă dooaree"... P.S. Nu înțeleg de ce spectacolul nu are
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
lumii ar fi arătat altfel); nasul Monicăi Bellucci, fiind perfect, nu se mai vede, e ca și inexistent, deși toată lumea vorbește, în film, despre el... Într-unul dintre momentele cele mai pline de haz ale filmului, acțiunea se întrerupe și vocea povestitorului ne anunță că " Dată fiind violența scenei, mai bine să vă arătăm un documentar despre languste! Despre cum se hrănesc ele, și cum reușesc ele să rămînă umane"! Apropo de "să rămînă umane", filmul îți induce o ușoară nostalgie
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
tuturor, prin intermediul unui singur gest: "călătoria"; de la... Cred că trei sunt nivelurile de lectură prin a căror atingere succesivă se deschide în profunzime cartea. Primul coincide cu reabilitarea eseului ca mod întru totul legitim de a fi al științei, ca voce distinctă a ei, cu drept deplin de cetate. Pentru Gramatopol, eseul este calea liberă (de prejudecăți, preconcepții, predeterminări etc.) care pune în slujba rigorii teoriilor științifice ale unei discipline sau alta fantazarea creatoare. Ceea ce înseamnă ieșirea - pragmatică, poate chiar cinică
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
să fie fidel unei singure femei, timp de treizeci de ani. S-a îmbogățit, ce-i drept, dar odată cu țara și fără s-o ruineze, dimpotrivă. Iată cele cîteva adevăruri, limpezi ca lumina zilei, ce ar fi trebuit rostite cu voce tare la înhumarea osemintelor nefericitului Rege. Fie și pentru motivul că, după toate probabilitățile, pagina de mai sus, consacrată lui Carol II, ar putea figura în Istoriile României din anul 2020 ori 2030, atunci cînd toate aberațiile care au încă
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
prealabile ce pot fi constant repuse în chestiune", criticul evidențiază caracterul demonstrativ, oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui subcapitol al analizei, Gide vede "alături de povestirea-teoremă... necesitatea unui roman-polifonie", cu vieți și voci simultane ale personajelor antrenate în aceeași acțiune, dar care sunt subordonate subiectivității interogative a autorului, ce "revine la preocuparea lui esențială: de a-și asuma prin scris o descoperire și o experiență". Slaba capacitate de a "surprinde lumea raporturilor umane
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
declamatorului și autorului de poezie totodată, în dubla-i calitate de actor și poet, stăpânită de el de mai bine de șase decenii. Timp în care s-a impus cu autoritate în rolurile de pe scenă, pe măsură ce i se făcea remarcată vocea, probabil cea mai amplă, de mai gravă rezonanță, de mai particulară factură și mai plăcută vibrație - și, fără grabă, în lumea creației poetice, dacă este să ținem seama că publica versuri încă de pe băncile liceului, ale Colegiului Național Sfântul Sava
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
ei, ca într-un nimb/ să lunec dincolo de timp/ spre pragul cel de sus al zării// Pe treapta cea de jos a scării." Dansant, cu reverențe, de felul său, rondelul se potrivește puțin cu "chipul știut", cu excepția împrejurării în care vocea ce întâmpină nu ridică scutul unei anumite sfidări, în speță nu intimează un cântec de laudă vieții, integrând într-însa moartea, ca atare, nu-i opune ecourile unei muzici. Acestea aparțin unui liric matur, cu mai multe unghere și cotloane
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
și o foarte utilă privire comparativă asupra vieții intelectuale românești dinainte și de după căderea regimului comunist. În ceea ce privește jurnalul din decembrie 1989 lucrurile sînt clare. Stoiciu gîndește așa cum gîndeau mulți la vremea respectivă, dar spre deosebire de alții are curajul să spună cu voce tare tot ce-i trece prin cap. Se opune cu seninătate inițiativei PCR de a decreta duminicile zile lucrătoare, cu un argument perfect logic astăzi, dar niciodată analizat la modul serios în epocă: "Nu sînt membru PCR, nu mă interesează
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
la masa de scris. Ziceți: "Am senzația că vreau să scriu. Oameni buni, vreau să scriu! Câți nu sunt ca mine? De-aia strig cât mă ține gura: Unde sunteți? De ce nu-mi întindeți mâna? De ce mă lăsați cu ecoul vocii mele? Hei! E cineva aici? Aș vrea un răspuns. Merit oare să mă duc la culcare în seara asta, să visez și să spun mâine dimineață O.K. Pot să scriu!? Hai, că eram să ard cartofii, tot scriind și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
fi ticluit îndelung în singurătatea nopților ei fără somn, cu mult înainte de a o porni la drum. - Tatăl tău e foarte mîhnit, spuse. Iată deci infernul atît de temut. Începea ca întotdeauna, cînd te așteptai mai puțin și cu o voce liniștitoare ce n-avea să se schimbe orice s-ar fi întîmplat. Numai ca să respect ritualul, deoarece cunoșteam prea bine răspunsul, am întrebat-o: - Și de ce? - Pentru că te-ai lăsat de învățătură. - Nu m-am lăsat, i-am spus. Mi-
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
drept închinare - le așează la sfîrșitul «sotiei» sale, Paludes, Gide strecoară o mărturisire nu lipsită de o oarecare amărăciune: Și vom fi fost profeți fără căutare». Își amintise el, scriind aceste cuvinte, fraza amară a lui Ioan Botezătorul «eu sînt vocea celui care strigă în pustiu» - vox clamatis in deserto?". Demonia sa a constat în încercarea, prin "actul gratuit", de a-l imita, în chip blasfemic, pe Dumnezeu: "Gide vizează un fel de acte primordiale, apărute ex nihilo care l-ar
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
punct", două bucurii. Una apare atunci când primesc de la un scriitor de valoare o carte cu o dedicație ieșită din tiparul amabilității convenționale. A doua poate părea nițel deplasată, dar nu e: sun la telefon pe cineva, și îmi răspunde o voce politicoasă, dar cam rece, de nu chiar acră. După care, când mă recomand, vocea se schimbă complet, tonul devine cald și apropiat. N-am încotro: mă bucur, în sinea mea. Poate de aceea și râd atât de des la telefon
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
cu o dedicație ieșită din tiparul amabilității convenționale. A doua poate părea nițel deplasată, dar nu e: sun la telefon pe cineva, și îmi răspunde o voce politicoasă, dar cam rece, de nu chiar acră. După care, când mă recomand, vocea se schimbă complet, tonul devine cald și apropiat. N-am încotro: mă bucur, în sinea mea. Poate de aceea și râd atât de des la telefon, spre uimirea celor din jur. Normal că aceștia își zic: "De ce tot râde omul
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
sfîșiat de îndoieli și bîntuit de sentimentul zădărniciei. În notele de jurnal și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura noastră din ultimele decenii. El este un scriitor în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, cu o știință a evocării plină de farmec și de melancolie
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
și de melancolie, un analist sensibil al delicatelor stări sufletești, un observator fin al nu mai puțin gingașelor procese de conștiință și, finalmente, un stilist remarcabil pentru care proprietatea cuvîntului și rigoarea ideii nu sînt nici o clipă despărțite de căldura vocii și de orizontul interior al afectului. Acest portret narativ este însoțit însă și, evident, extins, de portretul plastic al artistului așa cum reiese el din pictura sa. Indiferent cărui gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
pentru că e mai interesantă, uneori, decît cea de pe ecran!), am să spun că am văzut filmul la două-trei zile după premieră, la Scala, într-o dimineață, într-o sală înghețată, neprimitoare și goală, în care un individ răspundea cu o voce răsunătoare la mobil, în timpul filmului, rezolva chestiuni de serviciu, degajat și tare, fără ca nimeni să-i spună "dă-te mai încolo"; nici n-ar fi avut cine să-i spună, pentru că unicul "plasator" era foarte absorbit de film, intrase în
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
fi luat fără îndoială Nobel-ul pentru literatură în locul rivalului ei, dacă n-ar fi fost politic situată la dreapta; José Saramago, comunistul, Nobel-ul pentru literatură din 1998; Eugénio de Andrade, cel mai mare poet portughez contemporan, una dintre vocile distincte ale secolului; Eduardo Lourenço, poate cel mai cult și mai inteligent eseist portughez de astăzi, autoritatea critică numărul unu a lumii lusitane; și José Augusto França, celebrul istoric al artei. Să mai precizăm că patru din cei cinci - Augustina
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
la nivelul spațiului scenografic, care incomodează misterul și imediatul poveștii. Am remarcat undeva, în partea a doua, cînd panourile sînt fixate la o altă distanță de protagonist, că totul pe scenă capătă altă dimensiune, că toată confesiunea respiră teatral prin vocea lui Ștefan Iordache. Din păcate, și în registrul interpretărilor actoricești, al muzicii susținute live de Dorina Crișan-Rusu, al coregrafiei Mălinei Andrei, extrem de ilustrativă în teme și mișcări, sesizăm comentariul pleonastic. Toate aceste componente, atît de importante în reușita unui spectacol
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
umorul ironic și auto-ironic al discursului și-l marchează savuros, așa cum s-a întîmplat în seara cînd am revăzut spectacolul, cînd mi s-a părut că s-a strîns cu minute bune și că s-a îmbogățit, s-a nuanțat vocea naratorului, un argument în plus motivațiilor mele de mai sus. Deși secundar și episodic, personajul interpretat de Mihai Dinvale, depravatul dramaturg Cue, și îndeosebi relația directă cu Humbert - Ștefan Iordache, reușește să aducă acea stare specială și bizară a unei
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
dar nu atât de urât mirositori. Cum spuneți exemplar "O, fericit pământul/ pe care nu cad avioane" sau "Adesea îmi zâmbește cerul/ Pe fundul unor tinichele goale." sau "E noaptea străpunsă în miez/ De fulgere verzi, de fulgere verzi.// Lăuntrice voci sinilii./ Și tu vei muri, și tu vei muri" sau "nu se știe când/ oricăruia dintre noi i se poate întâmpla/ să fie privit cu insistență de către un lucru", controlați cu veritabilă consecvență intelectuală locurile insalubre din texte. Este numai
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
de M. Serres?". Tot în raport cu autorul Laudei somnului, n-am putea aplica oare teza structurii mitului ca ars combinatoria, emisă de același Michel Serres, asupra eseurilor și poeziilor acestuia? Patul lui Procust e în măsură a ilustra "multiplicarea și destabilizarea vocii narative" (în maniera în care Julie Kristeva îl examina pe M. Bahtin). Romanele lui Mircea Eliade constituie un teren extrem de fertil pentru a studia spațiile ficționale, detectate la Zola (mitic, științific, real), ca și geneza diverselor tipuri de discurs, ficționale
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
drept "papă al literaturii". Vizat este Marcel Reich-Ranicki, supraviețuitor al Holocaustului, iar romanul cu pricina ar fi răzbunarea tîrzie a lui Martin Walser pentru vehemența cu care criticul i-a desființat unele cărți. Criticul ripostează public. Se ridică de peste tot voci pro și contra romanului - pe care nimeni - cu excepția cronicarilor literari ai marilor ziare - nu-l citise încă. Editurii Suhrkamp i se recomandă (inclusiv de către Marcel Reich-Ranicki) să nu publice cartea. Tot marele critic mărturisește la televiziune și-și articulează în
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
i se recomandă (inclusiv de către Marcel Reich-Ranicki) să nu publice cartea. Tot marele critic mărturisește la televiziune și-și articulează în presă îndurerarea profundă, jignirea pe care romanul lui Martin Walser i le-a provocat lui și soției sale. Alte voci se pronunță pentru publicare. Suspansul crește. Scandalul la fel, făcînd valuri mari și în apele televiziunii. Consiliul de conducere al Editurii Suhrkamp se retrage pentru a delibera cazul. Se anunță emiterea unui verdict. Sentința este amînată însă cu două zile
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
În etapa actuală de evoluție a societății românești, factorul preponderent în propagarea unor modalități de exprimare este reprezentat de frecvența lor în comunicarea publică, de ponderea pe care o au în componența ambianței lingvistice care învăluie (și agresează) pe locutor. Vocea cea mai puternică în condițiile sociale actuale este cea reprezentată de mass-media în multiplele ei ipostaze. Prin creația proprie (dar și în calitate de transmițător al variatului discurs care caracterizează viața societății actuale), mass-media se constituie, în virtutea condițiilor obiective, ca principal �model
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]