385 matches
-
și mătăsos învelește, fără să ascundă, gușa stratificată. — După ce a terminat Belle Arte, a fost trimisă profesoară de desen într-un sat sau într-un târg. A plecat după câteva zile, ca dintr-o pușcărie. — Pentru a nimeri într-alta... vociferează, somnolentă, fata de lângă mine. Da, domnișoară, asta mi-a spus după mulți ani și Sia. Dacă ar fi rămas o lună, două, poate s-ar fi obișnuit. S-ar fi tembelizat, cine știe, dar n-ar fi trecut printr-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iubita unui negustor trecut bine de a doua tinerețe. Acesta a venit, atunci, beat mort, la masa noastră și m-a insultat. Mi-a zis "Fiu de cățea". Furios, l-am pocnit cu un scaun. Individul s-a pornit să vocifereze că sunt un bastard, că tatăl meu nu era, de fapt, tatăl meu și că mama făcuse din casa ei un bordel. Am vrut să mă reped la el, dar cineva m-a lovit din spate cu un obiect tare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau vorbele de duh ale fiicei ei de școala primară. Un bărbat care poartă deja masca morții de oftică și/sau ciroză care-i dă târcoale și care s-a întrecut cu băutura de la primele ceasuri ale dimineții începe să vocifereze pe un glas răstit și nesigur. Ce naiba face vaca dracului! Ce naiba face putoarea asta! Când se ridică în picioare de pe canapeaua de vinil cu mânere de inox, se clatină atât de violent încât se lovește de peretele vopsit galben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îndrăznea vreun flăcău să se ia de unul dintre ei. Ilinca și vara și iarna avea la geamuri flori înflorite, cu flori roșii. Din când în când Butnaru îi mai administra câte un pui de bătaie, probabil că Ilinca mai vocifera și poate că îl mai amenința cu fuga. La bătrânețe Paraschița era de aproape nouăzeci de ani, iar Ilinca făcea scandal că nu mai moare baba. El s-a enervat într-o zi și i-a tras un ciocan în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bun venit. Seara, cu puțin înainte de asfințit, în satul celt înconjurat de păduri, unde era cu neputință să ajungi dacă nu cunoșteai locurile, Valerius, Tarosh și ceilalți războinici fură întâmpinați de bărbați, femei și copii. Toți se adunară în jurul lor, vociferând veseli. În coliba lui Tarosh - solidă, din lemn, cu o latură ocupată în întregime de rufele puse la uscat -, câteva femei blonde, robuste îl înconjurară râzând pe Valerius când acesta intră într-o cadă și-i turnară apă caldă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în care era înfipt un picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se vorbește despre Proculus, protestară mai multe glasuri. — Marele maestru veghează asupra noastră. — Nici un cuvânt despre maestru! Alți gladiatori, printre care și Flamma, vociferară indignați la auzul cuvintelor tracului. Acesta privi în jur neliniștit. — Dar nu voiam să-l vorbesc de rău pe maestru... Ca voi toți, am o profundă devoțiune pentru el, zise, lăsând cuțitul să cadă. Sper ca mâine să mă apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de soldații care făcuseră baie, iar hainele celor din apă erau aranjate ordonat, în grămăjoare. Deodată auzi un strigăt din aval, din zona unei mori vechi de pe celălalt mal. Ieși din apă repede, intrigat. Câțiva soldați ajunseră lângă moară. Toți vociferau, se contraziceau, arătând ceva. ,,Doamne, ce s-o fi întâmplat. Nu cumva...?” Nu se înșelase, un soldat intrase în apă, ignorase marcajele și fusese luat de curentul puternic. Imediat îi trecu prin minte, ca un fulger, întrebarea: “Dacă soldatul este
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
din plutonul său. Le comunică ordinul de trecere a Prutului, specificându-le necesitatea de a-l respecta întrutotul. Ordonă pregătirea pentru marș. Odată apropiată clipa așteptată, din cauza surprizei probabil, oamenii nu reușiră să se mobilizeze nici după jumătate de oră. Vociferau, vorbeau pe ascuns, doar ei știau ce. Nu era de glumă, și el era supărat, însă insubordonarea era cea mai periculoasă în caz de război. Repetă ordinul și trase un foc cu pistolul, în sus. Înțeleseră. În cinci minute fură
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și ascunde-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat de miel(ucă). Tămbălăul scoate lumea la uluci și-n stradă. Se dovedește greu de potolit. 'Ostalgia găsește bun prilej de manifestare. Pă timpu' Iu' Ceaușăscu nu tă mînca cînii, vociferează o țigancă tînără, cu cheițe de yală împletite-n cozi. Țigănușul și-l ține strîns lipit de fuste. Tano l-a alergat de-o mulțime de ori din crengile zarzărului, din vișin, din măr, din nuc, spre bidonville: casele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
interzis să evoluez În pauza de la hochei, punându-se contra mea. 13 martie 1960 (duminică) Din cauza uneltirilor dușmanilor, n-am putut să iau nici măcar locul 3, Însă publicul și-a spus cuvântul. Un sfert de oră după evoluția mea a vociferat publicul, tribunele s-au ridicat În picioare contra notelor acordate de arbitri. Am fost favorita concursului, dar nu și a juriului, toată lumea va ști de-acum că sunt mai bună decât Cristina și că arbitrii sunt niște slugi ale dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se opriră și numai de acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mâinile lor. Mai liniștit oarecum, după ce a constatat că subalternii îl urmează, plutonierul întoarse iar spatele oamenilor care vociferau și continuă retragerea prin grădini, într-un ritm mai cumpătat, gândind că se va uni cu trupa la adăpost și zicîndu-și, pe măsură ce se reculegea: ― Noroc că n-au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiind și după somn, nici nu văzu bine mulțimea de țărani ce năpădise curtea lărmăluind. Strigă la întîmplare: ― Da ce, măi băieți, din somn și în izmene mă luarăți? Cei de pe aproape, care-l auziră, izbucniră în râsete, ceilalți însă vociferau mai aprig. Atunci observă bătrânul pensionar că mulți au venit cu furci, cu topoare, cu sape, ca la o bătălie. Colonelul își păstrase din militărie curaj și îndrăzneală în fața primejdiei. Frică i-a fost de o eventuală ridicare a țăranilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să facă. Unii se hărțuiau cu argații, alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire, dar nu se opri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
O clipă ferestrele amuțiră. Alte fețe se iviră la geamuri, unele consternate, altele furioase. Pe sub ele, atât cât le permitea înălțimea pervazului, apărură și chipuri de copii, cu nasurile sclipind umed în lumina felinarului. Apoi, dintr-odată, porniră toți să vocifereze. Maca ridică mâinile, ca și cum ceea ce se revărsa asupra lui era o ploaie răcoroasă și roditoare. Și, pentru ca vâlvătaia să nu se stingă, continua să țopăie, strângând pasărea de plastic, care chițăia din răsputeri. — Ce-ai, bă, dilimache, se auzi o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușor. Se înlănțuie, se cuprind, se încleștează. Picioarele femeilor alunecă, cu iuțeala fulgerului, între cele ale partenerului. Iar privirea, departe de a fi coborâtă sau fugară, este neabătută, incandescentă... Așa stând lucrurile, nu este deloc surprinzător că moraliștii anilor '20 vociferau care mai de care, considerând tangoul un "simulacru evocând fățiș actul"94 sexual. Împingând și mai departe lucrurile, unii comentatori compară chiar figurile tangoului cu cele treizeci și două de poziții erotice! Cu toate acestea, oricât ar fi de senzual
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iar autorul a povestit că la el pe scară e un invalid care a cunoscut ilegaliști și care e dispus să îi furnizeze fișe pentru o viitoare carte. Din trei în trei minute, un bătrîn "grizat", din primul rînd, bufnea, vocifera, blestema de Mama Focului, obligîndu-i pe cei din sală să-i tot șoptească "șșșttt!!!"... Pînă cînd cetățeanul a izbucnit: "Tovarăși! Sînt ilegalist de 45 de ani! Dar așa ceva nu am mai pomenit! Am venit la ședința de partid a organizației
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
confuzie între OM și OPERĂ! Așa s-a procedat cu Blaga, cu Goga, cu Acterian... Penciulescu dacă e-n Suedia, tot regizor român rămîne! Și face cinste țării! La fel, Esrig!... Am prins curaj și noi și-am început să vociferăm a aprobare. Eram mulți. Mănescu, singur. Și-atunci... nu pot să cred nici azi! A-ntors-o! Am fost greșit înțeles, dragii mei! Eu cu Dodi Esrig și cu Radu, am fost bun prieten! Chiar mi-au scris!... Mă mir că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se apere de orice atac la integritatea lor morală și pun în practică o formă nemaipomenită de comportament ce le permite să cunoască firea celorlalți". Putea să se recunoască în acele descrieri generice? Cât era de adevărat din ceea ce se vocifera pe seama lui? Trimegisto nu era de neglijat, citise vreme îndelungată voința aștrilor și cercetase comportamentele: și de altfel Ficino nu era un literat oarecare, gata să se dedice unui text oarecare. Continuă să citească și să se oprească la fiecare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
specialitate care să-l impresioneze pe al meu, nu mai conta cât costă. La atâția bani, sigur era o ciorbă pe care nu și-o permiteau multe gospodine... Lângă tarabă se strânsese lumea ca la urs și oamenii începuseră să vocifereze. M-au și certat câțiva gură-cască atunci când am răsturnat punga și i-am stropit pe picioare... Dacă vă puteți imagina, stupidul de vânzător îmi dăduse peștii cu tot cu apă... Trec peste chinul de a curăța vietățile minuscule exact după indicațiile manualului
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a sa. Et s’il revenait un jour Que faut-il lui dire? -Dites-lui qu’on l’attendit Jusq’a s’en mourir... Pentru că, înainte de a proslăvi pe traducător, mă emoționai de Maeterlink, Teodor Stamatiade încercă, față de mine, o bruscare, și vociferă la adresa... colegului tradus. Nu se liniști decît după ce îi sugerai ideea că s-ar putea să-l dau cu capul de pereți”. (Horia Bottea, „Schițe de oameni, Poetul Stamatiade”, în „Bilete de papagal”, 1, nr. 38, 16 martie 1928, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care le propune concursul poveștilor și care știe să-i tempereze, atunci când conflictele devin supărătoare, sau să-i întrerupă dacă sunt plictisitori în istorisirile lor. Grupul chaucerian este dinamic, mereu în mișcare, în expansiune nu doar verbală, se agită și vociferează, nu oferă imaginea unei elite umane, ci, dimpotrivă, un revers al ei. Incipitul Povestirilor din Canterbury ne introduce într-o lume aparte: este un moment de reviriment al întregii naturi, ca o promisiune anticipatoare de bucurie, viață și plenitudine. Sevele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna demonicata va fi mult mai vulcanică, mai pasională, nu va accepta să devină o sacrificată pe altarul orgoliului masculin. Personajul feminin negativ luptă și vociferează, își folosește 720 Ibidem, p. 6. 721 Ibidem, p. 2. 722 Ibidem, pp. 8-9. (trad. n.) 723 Ibidem, p. 9. 724 Ibidem, p. 13. 725 Ibidem, p. 14. 196 inteligența practică și domină, câștigând deseori confruntarea cu principiul viril, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în ceea ce o privește: notarul apelează mereu la pronia divină pentru a o proteja pe Constanța împotriva a tot ceea ce este malefic, răul fiind simbolizat de prezența celor două soacre, dar personajul feminin nu luptă concret, nu se opune, nu vociferează, de aceea sfârșește prin a fi o simplă marionetă, și nu o personalitate cu o forță distinctă, cu un ideal bine conturat. „Constanța apare triumfătoare în finalul istorisirii, căsătorindu-se cu Alla și revenind în domeniul tatălui său, dar este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a făcut decât ceea ce trebuia în viziunea celor din jur. Sunt concepții de viață și de conduită intransigente, vetuste, totalitare, patriarhale, părintele putea dispune de copilul său după bunul plac, fără ca acesta, mai ales când era de sex feminin, să vocifereze realmente sau să se opună. Probabil că acestor viziuni înguste, limitative, li s-au opus atât Geoffrey Chaucer, cât și Giovanni Boccaccio prin oferirea unor modele de personaje mai libere în mișcări și în decizii, mai conștiente de dorințele și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de șase săptămâni să fugă din Anglia. A reușit să ajungă în Normandia pe șaisprezece octombrie, în ciuda poterelor care erau pe urmele sale, a unei recompense exorbitante, de o mie de lire puse pe capul sau, în ciuda amenințărilor cu moartea vociferate de poliție pentru oricine l-ar fi ajutat să fugă și, mai ales, a dificultății de a se deghiza, datorită înălțimii neobișnuite pe care o avea pentru acea epocă: 185 centimetri. Pe lângă pierderea tatălui, pe lângă deposedarea de avere și aflat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]