35,255 matches
-
din jur, și a golit-o În propriul lui pahar. În acel moment, VP-ul a privit lung la paharul plin al lui Dorel și la carafa goală de alături. Dorel, cu un aer vinovat, s-a Întrebat retoric: „Mai voia cineva vin roșu?” VP-ul: „Păi, mai voia.” Dorel: „Scuze, s-a terminat...” VP-ul: „Asta e...” Dorel: „Noi am crezut că vinul roșu e rezervat pentru români și bulgari! Hă-hă-hă!” Tsvetan, Zahari, Cristina și cu mine ne-am pus
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
lui pahar. În acel moment, VP-ul a privit lung la paharul plin al lui Dorel și la carafa goală de alături. Dorel, cu un aer vinovat, s-a Întrebat retoric: „Mai voia cineva vin roșu?” VP-ul: „Păi, mai voia.” Dorel: „Scuze, s-a terminat...” VP-ul: „Asta e...” Dorel: „Noi am crezut că vinul roșu e rezervat pentru români și bulgari! Hă-hă-hă!” Tsvetan, Zahari, Cristina și cu mine ne-am pus repede pe față cîte-un zâmbet poznaș. VP-ul
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
că nimănui/ Să nu-i miroasă murdăria lui./ Pe când, pe vrute și nevrute,/ Parfumul altuia îi pute." SAMSON BODN|RESCU "Soarele vieții tale că sunt, îmi zici tu, iubita?/ Primejdios ai vorbit, nepregândind ce îmi spui./ Oare-ai privit tu la soare, voind mai bogată lumina?/ Nu, căci ai pierde-o curând și pe cea slabă ce-o ai!" MARCEL BRESLAȘU Încă în Paradis Adam cântă întâiu-i cânt. Și-i fapt notoriu/ Un altul mai dotat că el nici nu era/ Eva-ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
de viața culturală și literară a României dintre cele două războaie mondiale; și socotesc că partea cea mai de preț a lui o constituie însemnările despre scriitori și lecturile din cenaclu în timpul regimului antonescian, când criticul nu putea ori nu voia să publice nici un articol în presă. Dorința lui E. Lovinescu a fost ca Jurnalul să fie publicat postum, așa cum s-au publicat și însemnările lui Titu Maiorescu, ceea ce explică grija lui de totdeauna pentru păstrarea manuscrisului." Deși în contrazicere cu
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
aceiași mutanți redactează buletinele informative de la radioul și televiziunea națională, aceiași zvonagii-răspândaci-manipulatori dau tonul discuțiilor și vieților noastre. A trebuit să treacă cincisprezece ani pentru a vedea, limpede ca lumina zilei, că românii nu vor, în libertate, decât tot ce voiseră și în sclavie: o coajă de pâine cu salam și câteva ore de idiotizare în fața televizoarelor care deși sunt color, arată realitatea unicoloră a rozului murdar ceaușisto-iliescian. Probabil că și în celelalte țări "frățești" a dominat modelul kaghebist al conducerii
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
pe urmă, la război, era în Direcțiunea armamentului. Și a murit de gripă spaniolă în 1918, la spartul tîrgului. A murit chiar în ziua în care s-a semnat armistițiul. Și noi deci am rămas orfani de copii. Dar ce voiam să spun este că în momentul în care se căsătorește taică-meu cu mama, sau mama cu taică-meu, exista un fel de deosebire socială între cele două familii : Djuvăreștii erau o familie care urca și Grădiștenii erau o familie
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
aflat după aceea, pe căi ocolite. S-au prezentat la urne ca să n-aibă scandal acasă. Cînd încep să se anunțe rezultatele, îi întreb pe băieții mei cum e cu convingerea lor că toți fură. De unde au informațiile. Nu ziceți voi că toți fură? mă întreabă cel mare. Care noi? Voi toți! Că vă duceți să-i votați pe cei care fură mai puțin? Nu ziceți voi așa? Ce să mai răspund la o întrebare ca asta, mai ales că mi-
Spiritul civic al tinerei generații by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12784_a_14109]
-
mei cum e cu convingerea lor că toți fură. De unde au informațiile. Nu ziceți voi că toți fură? mă întreabă cel mare. Care noi? Voi toți! Că vă duceți să-i votați pe cei care fură mai puțin? Nu ziceți voi așa? Ce să mai răspund la o întrebare ca asta, mai ales că mi-am adus aminte că băieții mei m-au întrebat într-o seară, în timpul unui turnir electoral, care dintre cei la care se uitau nu fură. În locul
Spiritul civic al tinerei generații by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12784_a_14109]
-
cîțiva ani în urmă, atunci cînd N.C.Munteanu a candidat la președinția televiziunii publice, a apărut un "dosar" în ceea ce îl privea, garnisit cu de toate, pentru a-l scoate din cursă. Puțin mai lipsea ca unii dintre cei care voiau să cîștige să-l acuze și de susținere a regimului comunist. Cu toate că dosarul părea și era contrafăcut nimeni din TVR n-a protestat. Acum însă se găsesc voci care ventilează ideea că nu se cuvine să se vorbească despre Tudor
Dosare care mai frig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12803_a_14128]
-
doar nu era ca tinerii model pe linie politică să fie altfel la carte. Tovărășeii de nădejde au devenit astfel asistenți și mai tîrziu preparatori, în calitate de cunoscători ai politicii de partid și de stat. În privința meseriei treceau drept "cumsecade". Ceea ce voia să însemne că dacă nu știau carte " și nu știau! " n-aveau pretenții nici de la alții să învețe. Vine revoluția și, cam un an de zile, posturile în Medicină s-au ocupat numai prin concursuri, fără aranjamente, fără proptele. Apoi
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
stângist, și Panait Istrati al nostru, Celine se întorsese dezamăgit. Cât timp a durat iluzia, înainte de război, nici un scriitor important nu s-a întors de la Moscova cu gânduri bune. Afară doar dacă nu era plătit, acceptând. Pentru că și pe Gide voiseră să-l cumpere, dar nu se lăsase - de unde scandalul iscat. Nu era cine știe ce merit să vezi... Se vedea de la o poștă. Meritul era să nu minți. (Cu Aragon fusese altceva). Contrar lui Rabelais, un robust, viziunea asupra corpului uman a
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
dispoziției negative nu are, evident, decît o valoare de marcă pragmatică, nu legături sintactice cu restul enunțului (fiind un tipic element expletiv): "|știa cu ce dracu trăiesc?" (sfera.ev.ro); "ce dracu te-a apucat???" (computergames.ro) "ce dracu' faceți voi acolo sus?" (konst.org.ua); "Cum dreaq funcționează un magnet?" (computergames.ro). În mod similar sînt construite și unele interogații indirecte: "Nu înțeleg cum dracu au pătruns pe acest forum" (gardianul 2003). Multe interogații sunt de altfel retorice - "Cine dracu
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
n-am știut s-o fac decât cu ajutorul scrisului. Acum, îmi dau seama că am ajuns la o vârstă la care nu mai pot să mă joc cu chestia asta, așa cum făceam altădată. Mă jucam îngrozitor de tare, în sensul că voiam să fac cu totul altceva atunci când spuneam că scriu. Nu că aș fi devenit foarte serioasă; îmi place și acum să mă joc, dar scrisul s-a întors, oarecum, împotriva mea. Îmi arată că trebuie să țin cont și de
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
Și, fiindcă vorbeam de modele, trebuie să spun că mai am încă două: Simone Weil și, culmea, Gheorghe Iova. Pe Iova, eu l-am căutat; nu mă mai mulțumea limbajul epic, începusem să ascult muzică de jazz de avangardă și voiam să fac ceva în poezie care să poată echivala nebunia de acolo. Voiam să discut despre limbaj și cineva mi l-a recomandat pe Gheorghe Iova. El era cu " 100 de ani înaintea mea; a fost primul care a făcut
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
Simone Weil și, culmea, Gheorghe Iova. Pe Iova, eu l-am căutat; nu mă mai mulțumea limbajul epic, începusem să ascult muzică de jazz de avangardă și voiam să fac ceva în poezie care să poată echivala nebunia de acolo. Voiam să discut despre limbaj și cineva mi l-a recomandat pe Gheorghe Iova. El era cu " 100 de ani înaintea mea; a fost primul care a făcut, la noi, nu textualism, ci care a textuat, adică a afirmat că un
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
de cinema. Și cu un mic laborator de fructe uscate". Satul (încă fără nume) a fost conceput de cineast ca să se simtă mai puțin exilat, respins de foștii prieteni, care "nu mi-au iertat că le-am spus ceea ce nu voiau să audă". Satul fără nume se află lîngă o pădure, în care (nu e literatură, e botanică) cresc trei specii de plante incompatibile între ele ("și de ce n-ar putea conviețui trei etnii?"). Filmările - din Serbia și Muntenegru - au durat 13 luni
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
remarcă ea, lipsesc anumite rubrici pentru o declarație onestă - șpagă, afaceri neimpozitate, bani negri, hoții. Nu s-au prevăzut asemenea rubrici, i se răspunde. Pe la ora 15,30, îmi povestește, completa casete și când a ajuns la suma pe care voia s-o trimită, învățată cu multele zerouri ale monedei naționale, cât pe-aici să scrie 50 de milioane de euro, în cifre și litere. Aude însă în liniștea băncii - unde se vorbește pe un ton scăzut, ca la toate băncile
Cum ajung 50 de euro la Budapesta by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12843_a_14168]
-
pentru răzbunarea împotriva delatorilor fusese dat: Iunius Mauricius i-a cerut lui Domițian să permită cercetarea arhivelor, pentru a putea stabili cine pe cine acuzase. Domițian a răspuns că pentru o chestiune atât de delicată trebuie consultat principele". Care va să zică senatorii voiau deconspirarea delatorilor. Din nefericire, Istoriile lui Tacit nu s-au păstrat în întregime, astfel că nu știm care a fost decizia lui Vespasian în legătură cu cei care au fost principalul instrument al tiraniei instaurate de Nero. Și, pentru ca tacâmul să fie
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
au avut întotdeauna nevoie de o credință pentru a-și întări unitatea, pentru a se apăra de alienările generate de preluarea unor forme de organizare străine. Petru I, adept al autocrației, dar și al formelor de organizare europeană, ar fi voit să limiteze conservatorismul bisericii ortodoxe ruse, autocefale, favorizând protestantismul. El a intuit - înaintea lui Max Weber - că etica protestantă potențează spiritul capitalist, dar, în cele din urmă, s-a mulțumit cu supunerea ei puterii laice. Sub comuniști, biserica ortodoxă a
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
este dependentă, biserica moscovită își susține dominația asupra credincioșilor acestui rit din statele desprinse de imperiul sovietic, pregătind - probabil - revenirea. Orice dialog ecumenic al bisericilor este, de aceea, exclus, puține culte de altă orientare fiind tolerate. Rusia pare, așadar, a voi să se întoarcă la "măreția" țaristă, adaptată - desigur - vremilor noi. O reîmpărțire a lumii în sfere de influență ar fi atunci de dorit. Pentru unii observatori, autoritarismul lui Putin este deja un semn că această cale va fi aleasă. Georges
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
debarcader și se uita la operațiile de descărcare ale unui vapor care coborîse ancora de curînd. Acolo putu să vadă cu ochii ei cum funcționa sistemul de "sclavi albi" despre care tocmai aflase în reuniunea cu frizerii. "Docherii nu vor voi să vă vadă, doamnă - îi spuseseră - Ei sînt cei care abuzează cel mai mult de săraci." Docherii aveau un permis care le dădea doar lor dreptul să muncească în calele vapoarelor, încărcînd sau descărcînd marfa, și să ajute la transportul
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
strident, pentru a nu spune abject, interesele farmacistului și proprietarului plantațiilor de trestie de zahăr de la Artimaono, monsieur Cardella, și ale altor coloniști din Partidul Catolic al cărui unic motiv pentru a-l urî pe guvernatorul Gallet era că acesta voia să le limiteze puterile și abuzurile și să-i oblige să respecte legile, să nu se mai poarte ca niște seniori feudali? Era absurd și de neînțeles pentru că, pînă acum cîteva luni, de-a lungul tuturor anilor petrecuți în Tahiti
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Prăvăliile lor vindeau mult mai ieftin decît magazinele lui Cardella și ale celorlalți coloniști. Paul era singurul care părea să fie convins, literalmente, că acești chinezi, înrădăcinați în Tahiti de două generații, constituiau o amenințare pentru Franța, că imperialismul galben voia să-i smulgă posesiunile din Pacific. Și că visul oricărui galben era să violeze o femeie albă! Pierre Levergos îl auzi pe Paul spunînd toate aceste enormități și altele mult mai mari la mitingul de la Primăria din Papeete la care
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
a experiențelor-limită, forțând sau provocând "pe teren" destinul, iubirea, credința, cunoașterea, pragul morții, puterea de stăpânire a lumii. Fostul filosof livresc păstrează viu și incisiv reflexul interogativ despre starea lumii, în alcătuirea ei socială concretă: diversă și dezastruoasă. Marele Călător voia "să afle ceva", un secret ultim al lumii. Martorul, adică naratorul, își dă seama că "Sey era purtătorul unui mesaj ancestral". Ca în proza eminesciană sau ca în imaginarul romanticilor germani, Sey Mondy al lui Alexandru Ecovoiu caută - explorând și
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
Tardif Globe-Trotter" are ca principiu întârzierea maximă: câștigă cine ajunge ultimul. Nu încape îndoială că e cuprinsă aici o alegorie banală a vieții. Magirus, ultimul adversar rămas în competiție, era cel mai dotat concurent, dar devenea periculos în final pentru că voia să trișeze, stând mereu la pândă și voind să-l suprime pe Sey Mondy. Menținerea vigilenței ca o formă de apărare îl stimulează: "Cu el pe urmele mele circul mai ușor. Magirus menține starea de competiție, e biciul meu nevăzut
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]