1,084 matches
-
în interiorul unei pădurici de la marginea orașului, plină de mireasma proaspătă a ierburilor; un miros sălbatic și pur îmi năvălea în nări pe când seara se lăsa liniștită și greierii își începeau cântul. Acolo găseam o floare gingașă care se numea „Sângele voinicului” (Negritella rumba). Căpșorul meu țesuse povestea cu un făt-frumos care se luptase cu zmeii pentru a scăpa omenirea de Rău... Făt-frumos fusese rănit, sângele se scursese pe câmpul de luptă la apusul soarelui, iar a doua zi dimineața, flori roșii
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
pentru a scăpa omenirea de Rău... Făt-frumos fusese rănit, sângele se scursese pe câmpul de luptă la apusul soarelui, iar a doua zi dimineața, flori roșii cu un parfum deosebit răsăriseră în acel loc și floarea s-a numit „Sângele voinicului”. Nădăjduiam pe atunci, în lungile mele plimbări făcute pe câmpul de la marginea orașului, să găsesc printre flori, un Făt-frumos, așa ca în basmele pe care mi le citise mama. Mergeam deseori în poiana descoperită, culegeam flori de câmp și alergam
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
a ierbii, pe care mă rostogoleam la vale, la plecarea spre casă. Întruna din zile când mă întorceam de la școală cu acea colegă care locuia prin apropiere, mă cuprinsese bucuria că aveam cui spune povestea zămislită pentru acele flori „Sângele Voinicului”, descoperite în poiana din apropierea casei și am început a-i povesti, ajungând bine înțeles și la sfârșitul poveștii, imaginata întâlnire cu Făt-frumos... Fetița a ascultat și la urmă mi-a spus: „No, dragă, tu ești cam bolândă!” Venisem din alt
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
cu neobrăzarea! Am să te pedepsesc! Se ridică în picioare, întinse mâna spre Mărțișor și strigă: - În vierme te prefac! Dar... nu! m-am răzgândit, prefă-te într-un gândac! Așteptă ca vraja să se împlinească, dar se îngrozi când voinicul, deși legat, sta drept și zâmbea cu dispreț. Începu să dea agitată din mâini, urlând: - Prefă-te în gândac! Prefă-te în gândac! Dar... nimic. Puterea ei de vrajă nu acționa asupra lui Mărțișor, care-i spuse: - Nemernico, nu te
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! exclamă deodată Radu Valdescu în culmea fericirii. Este ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata de oșteni îl urmă orbește. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
Nichita Stănescu, dacă l-ar fi răscolit la căderea ruginei în viile Odobeștiului pe Fănuș Neagu... toți aceștia ar fi luat pentru cronici din vistieria limbii române, nedescuiată oricui, metafore și le-ar fi înjghebat în romane ori poeme pentru voinicul folclorului românesc, neîndoit de spate, ca un ulm alb ce a dat cântecului românesc frunze din coroana lui, tăind vântul sus în vârful care atinge obrazul văzduhului. Nicolae Furdui Iancu e românul cel mai român, e o tâmplă a Albei
NICOLAE FURDUI IANCU. ŢARA, PRELUNGITĂ LA CER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347835_a_349164]
-
brațul drept și strunește calul. CĂPITANUL ARNĂUTU: În acest loc vom înnopta! CĂPITANUL SASU: (se apropie) Unde o fi ascuns acel palat misterios? Căpitanul Arnăutu se întoarce către oșteni, ridică brațul drept și arată spre răsărit crestele munților. CĂPITANUL ARNĂUTU: Voinicii mei, mâine seară înnoptăm pe culmea care se zărește acolo sus printre cele două stânci. CĂPITANUL SASU: (arătă cu brațul) Căpitane Arnăutu, te referi la muchia aia colțuroasă și prăpăstioasă? CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu satisfacție) În dosul ei se înalță un
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
se plimbă prin fața lor ca un prinț neînfricat. CONTELE DRACULA: Căpitane, ai înțeles greșit istoria! Eu am pedepsit aspru pe cei care au năvălit peste poporul meu dar și pe trădători ca tine! (se oprește în dreptul lui Arnăutu) Ești un voinic viteaz, așa că întoarce-te la nația pe care o reprezinți și servește-o cu credință! Leapădă-te de boierimea ticăloasă și puneți un domnitor demn de neamul nostru.(îl amenință cu degetul) Este păcat să te ucid, căci țara are
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
lumea, a reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar tânărul nu a mai ajuns să vadă primăvara. De atunci tinerii împletesc doi ciucurași: unul alb și unul roșu - roșul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului, albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii. - Frumoasă povestea mărțișorului! - Erau mai multe texte postate cu referire la mărțișor, însă aceasta mi-a plăcut mai mult fiind ca un basm al copilăriei noastre. Această tradiție există și
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
amânat, și rău am făcut... „Profesorul” universitar doctor în literatură, fost secretar de stat în Ministerul Culturii, director de importante instituții culturale, fondator de publicații ale căror titluri și număr nici nu-l mai știu, Serafim Duicu merită recunoașterea publică. Voinicul din Tismana Ortodoxiei Sfântului Nicodim a clădit pentru Mureșul în care și-a zidit viața... până la cer. În final, îl contrazic pentru ultima oară: există și oameni de neînlocuit! Cu greu poate fi imaginat un alt gorjean, înrolat sub culorile
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
mă ceartă: - De ce l-ai lăsat să zboare? Ești o rea! iar eu îl amăgesc: - Hai! Hai, că avem treabă! Împreună întindem covorul la soare. Razele gâdilă straturile de flori țesute rânduri-rânduri. - Suflețel, să ne uităm atent, să vedem ce voinic răsare primul! - încerc să-l duc cu vorba. V-am spus că acest covor e fermecat... ”Voinicul Ghiocel ridică pălăriuța să culeagă roua, își drege glasul adresându-se consoartei: - Hîm! Lăcrămioara! Fa, n-auzi? Iote ce decapotată roșie a trecut
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
că avem treabă! Împreună întindem covorul la soare. Razele gâdilă straturile de flori țesute rânduri-rânduri. - Suflețel, să ne uităm atent, să vedem ce voinic răsare primul! - încerc să-l duc cu vorba. V-am spus că acest covor e fermecat... ”Voinicul Ghiocel ridică pălăriuța să culeagă roua, își drege glasul adresându-se consoartei: - Hîm! Lăcrămioara! Fa, n-auzi? Iote ce decapotată roșie a trecut! Vrei să iau una la fel și să colindăm haihui? - De ce mă trezești cu noaptea-n cap
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
dar te las fără buze și fără dantură! Ha, ha, ha! - și dispăru ca un vârtej de foc printre arbori. - Pătrule, mă grăbesc că am și alte îndatoriri de rezolvat. - Mă lași singur în plină noapte, în mijlocul pădurii? - se înspăimântă voinicul. - Dar ești la tine acasă! Pădurea, cetatea și castelul îți aparțin! Doar n-ai vrea să-ți țină de urât însuși dracul! Asta ar fi culmea ironiei! - se amuză diavolul. - Și dacă se-ntoarce drăcoaica? Nu-i de glumă cu
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
Era prințesa Primăvara... Cu ochii albaștri și cu obrajii îmbujorați, râdea cu hohote și arunca flori din brațele ei peste cei din jur, care o salutau, chiuind de bucurie. - Trăiască Primăvara! strigau cu toții în urale. Trăsura Primăverii era escortată de voinici în armuri aurii, călări pe cai albi înaripați din sulițele cărora țâșneau raze orbitoare. Garda era condusă de căpitanul Zefir, care purta o mantie albastră, cu stele aurii pe piept și poale, iar la cingătoare o sabie de foc, ca
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
una Este oastea cea creștină A fi sclav nu e totuna Și credința se clatină. Țara mea-i vatră străbună De vreo mii de ani încoace O trufie ne răzbună Și poporul supus, tace. Țara mea-i țară frumoasă Cu voinici și fete dragi, În câmpii e luminoasă Și odată erau fragi. Țara mea, croiește-ți soarte, Și te apără de moarte, Și de fulgere-˝ți pică Tu, român, ia, te ridică! Referință Bibliografică: Tu, român! / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN
TU, ROMÂN! de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376507_a_377836]
-
pamant ! Copile bun, copile drag, Nu pot cu soarta să ma-mpac, Stiindu-te al nimănui, Plângând de dorul, nu stiu cui! Dimineață, Dimineața când te școli, Și te freci la ochișori Fă gimnastică un pic Si-ai să vezi cum crești voinic! Deschide încet fereastră, Aer proaspăt ca să intre, Dinții poți de vrei să-i speli, Dar nu cu apă fiebinte! Păsările ciripesc, Soarele vor să-ți arate, Tu încearcă de vezi iute, De ai mâinile curate! Cu apă și cu săpun
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
la proțap. Se ospătară pe îndelete și într-un târziu se culcară pe cetina de brad și dormiră până ce zorile se revărsară peste muchia masivului muntos. La trezire, Căpitanul Arnăutu nu dădea semne de grabă și le zise cu blândețe: - Voinicii mei, deseară înnoptăm pe culmea de sus dintre cele două stânci ce stau ca doi străjeri pe metereze. Acolo nu avem vânat. Luați în traistă carnea care a mai rămas și umpleți-vă burdufurile cu apă rece de izvor, căci
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
în piept. Ceva deosebit se petrecea în ograda sa, dulăii îl ocoleau supuși, cocoșii săreau speriați din calea sa, iar caii tresăreau nechezând când îi încăleca. Tinerele conițe care ajungeau la conac îl priveau cu admirație pe sub sprâncene, iar când voinicul le întorcea privirea se îmbujorau rușinate și un fior necunoscut le săgeta inima. În cele din urmă familia de nevoiași, după atâtea boli și suferință, se stinse cu zâmbetul pe buze că lasă în urmă un vlăstar frumos și puternic
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
ce-și pândește pradă Din colțul tău, în întuneric m-ai ochit... Apoi cu câteva minciuni și-o sărutare Trupul și inima mi le-ai rănit... Am fost în viața ta o aventură... Ai vrut s-arăți că încă ești voinic... Ai fost în viața mea iubire-adevărată... Dar, din păcate... astăzi nu mai ești nimic! Când ai plecat, am suferit și m-a durut... Am așteptat să dai un semn de viață... Dar noaptea a trecut și m-am ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
Că vânătorul ce-și pândește pradaDin colțul tău, în întuneric m-ai ochit...Apoi cu câteva minciuni și-o sărutareTrupul și inima mi le-ai rănit...Am fost în viața ta o aventură...Ai vrut s-arăți că încă ești voinic...Ai fost în viața mea iubire-adevărată...Dar, din păcate... astăzi nu mai ești nimic!Când ai plecat, am suferit și m-a durut...Am așteptat să dai un semn de viață...Dar noaptea a trecut și m-am ... XVIII. ADA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
Șușotind în frunze doina lui de jale. Priveghind în noapte cu ochii de stele Căutând zadarnic călător pe drum, Tânăra prințesă-nșiruie mărgele Pe obrazul palind, clipe numărând. Cu inima arsă rugăciuni rostește Cerului, să-i ducă veste din Cetate, Voinicului mândru ce nu mai sosește Rătăcind în lume pe căi neumblate. Orologiul bate ora lui târzie Însemnând Cetății tainele și anii, Fantomatic vântul scrie poezie Vălurind în noapte sunetele stranii... de Gabriela Mimi Boroianu 02.05.2016 ... Citește mai mult
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
că nu a murit nimeni, dar au venit cu traumatisme ce necesitau operații fără zăbavă. Sunt frânt, nu am apucat să beau nici măcar o cafea, am făcut vizita la saloane rapid și am venit aici într-un suflet. Sper că voinicul nostru nu a creat probleme, merg să-l văd, sigur antibioticele o să-l pună pe picioare, dar și azi are restricții, nu are voie să se dea jos din pat. Ionuț se trezise și o ținea pe mami lui strâns
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
a spus Mihai? Cu dinții, băă! Mama ei de viață, că ai ținut-o atâta timp și acum? Băiatul a plătit cazarea pe-o săptămână și mai sunt patru zile. Înțelege și tu, ce dracu! Hai...că poți! Hai, mă, voinicule! Sper să pot, bă tată. Dar...dacă...iertați-mă, bă! Scuzați...că mor...și ...n-o să pot...aștepta...să... Ce să te scuzăm, bă? Nu umbla cu floricele! Ce, nu ești în stare să aștepți o săptămână? Vezi, că mă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
pentru vestita mai demult nuntire sosește și copila din privire amarnic plânge-n munte părăsită. Deodat' un trăznet vine din tărie, un buzdugan ce-n drumul lui strivește năpârcile de pază când lovește și fetei îi vestește bucurie. - Eu sunt voinicul Dordesprinsdinsoare, Zăpadă-Albă, nu-ți mai fie teamă ! Ridică buzduganul de aramă, prinzându-se cu zmeu-n încleștare. În luptă dreaptă, paloșe sau ghioagă, cu buzdugane aprig s-au luptat, din zori până aproape de-nserat, cel ce învinge, floarea să aleagă
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
păstreze Credința, A pus Creatoru-n Universul din noi! Citește mai mult U N I V E R S U L D I N N O ISpre cer, plec cu gândul, obsedat de-o idee,Mă pierd în abisuri, departe de voiNici reci constelații nici Calea LacteeNu au, ce ascunde Universul din noi!. . .Întâi, peste toate, la noi e Căldura,Viața pulsează-n fluid rubiniu,Un creier gândește la ce spune gura,Dar prea multe taine, savanții nu știu!Atâtea enigme și
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]