709 matches
-
tratează astfel lucrurile care țin de cultură. Așa cum se feresc să spună CocaCola, Mercedes sau alte nume de branduri comerciale ca să nu le facă reclamă și să nu fie trași apoi de urechi de CNA, oamenii de televiziune cenzurează întro voioșie nume de edituri sau de reviste culturale. Ești chemat să vorbești despre starea presei culturale, dar nu trebuie să dai nume. Participi la o dezbatere despre situația cărții, dar ești împiedicat să numești editurile. Asta se întâmplă cu precădere la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unde să vină și data următoare. De cele mai multe ori, televiziunile funcționează după principiul oilor în turmă. „Descoperă“ una dintre ele un astfel de personaj (de fapt, îi construiesc notorietatea dândul cu insistență pe post) și apoi celelalte îl preiau întro voioșie. Nu mai contează că indivizii respectivi poartă după ei, de multe ori ca pe un stigmat, însemnele televiziunii care ia făcut celebri. De exemplu, Magda Ciumac, Tolea Ciumac sau Ogică respiră OTV prin toți porii, imaginea lor fiind iremediabil lipită
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciarului În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera că ei se așteptau la o eliberare. După acest episod și-au intensificat încercările, dar singurii care au cedat insistențelor au fost doi moldoveni, Ioan Lupeș și Petrică Măzăreanu, spre surprinderea colegilor. La începutul lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din treaptă În treaptă și mă aflu cum „eram”, de exemplu, și când am Îndrăznit să atac tema și personajul Don Juan, În plină medievalitate. Când rigoarea, rigiditatea și absurditatea instituțiilor și a celor puternici se amestecau, alternau cu o voioșie și libertate a spiritului și a moravurilor fără seamăn. Când, printre „altele”, a fost redescoperită natura - Natura! - prin vocea suavă a Sfântului Francisc din Assisi, care se minuna, Încă o dată, de păsări, de soare, de apă și de moarte, aducându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
despre fondul lucrurilor și despre „idei”! Dar totul se năruie În formă, În purele și fixele tipare, care până la urmă se reduc la unul singur: ascultarea, supunerea, dar nu orice fel de supunere, ci una voioasă! Deși, chiar și această „voioșie” nu trebuia să fie una afundă, reală; nu, nimic nu trebuia să devină grav, real, singura certitudine admisă fiind aceea că individul se lăsa despovărat, „dezbrăcat” de orice răspundere și inițiativă, evacuat de „vechile” sentimente „burgheze” - printre care se număra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tablouri minunate pot inspira aceste priveliști! Poate că tocmai de aceea pictorul s-a stabilit prin acele minunate locuri!... Mi s-a imprimat pe retină un limpede și prea frumos albastru al apelor din jur! Soția pictorului e de o voioșie exuberantă ce ne molipsește și pe noi, oaspeții. Veselă peste poate că are musafiri de la drum lung și mai ales că fiică-mea îi este cea mai bună și mai dragă prietenă! În ziua următoare, complet reconfortați, părăsim aceste priveliști
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Sunt îngândurat, ce mă fac, fără bureți ? Mai merg o bucată de munte, drum nu prea lung, și iată că încep să apară bureții. Găsesc hribi, pânișoare, bureți iuți, zbârciogi, urechea babi i, roșcovi etc. Umplu traista și plin de voioșie încep să cobor spre casă. Ajung în fața porții. Mă uit împrejur, văd la câțiva pași în jos gârla pe care o deslușisem cu privirile de pe munte. Deschid poarta, intru în ograda destul de mare, parte din ea pietruită, merg în căsuța
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ridicole ale stilului tarkovskian. Exemplele sunt prea numeroase pentru a le aminti aici ; dar trebuie semnalat faptul că, în dorința lor de a se afirma cu un cinematograf cât mai personal, rupt de clișeele impuse, acești regizori au căzut cu voioșie în extrema cealaltă, luînd drept gramatică (replicabilă) ceea ce nu era, în fond, decât un stil (nereplicabil sau, în orice caz, nerecomandat să fie replicat !). Și totuși, au existat și excepții : Adela lui Mircea Veroiu, după romanul lui Ibrăileanu realizat în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Îmbrăcați sport, vindecați de orice reflexe „catedratice“, colocviali până la argou, ei țin să se prezinte auditoriului ca niște băieți pragmatici, ușor abordabili, fără fasoane. Gesticulează amical, adoptă poziții destins-întâmplătoare, te tutuie, îți fac cu ochiul, înfruntă problemele dificile cu o voioșie demitizantă, matter of fact. Ideea e că tocmai au venit de la un jogging sănătos și că sunt gata de o tacla sinceră, în jurul mesei din bucătărie. În sfera „informalului“ intră, obligatoriu, stilul haios (engl. „funny“). Vorbitorul are o bună dispoziție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să ne veselim, clipă de clipă, de veselia lui, de râsul lui genuin, de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e, firește, un observator critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebunește, ca toți oamenii cuminți“. Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nerăbdare revederea noastră. Mi se pare, până atunci, un veac. Când ne vom întâlni, vom fi iarăși fericiți. Eu dragul meu, te visez în fiecare noapte, și a doua zi și chiar astăzi simt o forță de muncă și o voioșie binefăcătore. Astă noapte a dormit și Căpătoiu la noi. Ne-a apucat târziul din noapte până ce am adormit. Dimineață, am profitat de faptul că nu învățăm și ne-am sculat toate trei pe la 9,30. Apoi am plecat fiecare pe la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
depusă sau să venim pregătiți să facem acolo o petrecere colegială ca după vârsta noastră - ad-hoc ! Cred că Picov a rămas dincolo, poate și alții. Nu am mai fost în Bârlad din 1942, nu știu cum mai arată, așa că voi descinde cu voioșie și-mi voi îndrepta pașii la Grădina publică de unde am câteva amintiri tinerești frumoase. Îți doresc ție, soției și eventual copiilor multă sănătate și fericire. Te îmbrățișez cu drag, indescifrabil. Șuțești 3 mai 1972 Primită pe 6 mai de la Dobre
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
zile, Ion a stat acasă. acum pleacă și Ion, nume de slugă, la Câineni-Buzău să facă vreo 10-12 băi, cure pentru dureri reumatismale, că acum mi-au rezervat locultima serie. Vă rugăm să transmiteți colegilor din partea noastră multă sănătate și voioșie, ani cât mai mulți de pensie și o poziție a corpului cât mai dreaptă, cu privirea tot înainte ! Probabil prin octombrie la sfârșit sau începutul lui noiembrie vom face un circuit cu trenul să atingem Maramureșul și vă vom prinde
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Exercițiile de poezie ne făceau să devenim ahtiați de viață. Bancuri brutale ca demontare imaginară a regimului. Autoîncurajare - fiindcă cei de care râdeam ne puteau curma viața în orice zi. Poveștile hilare pe care le construiam împreună erau de o voioșie dobândită onest, prin bună dispoziție, dar încă mai mult furată. Ploșnițele care ne făceau să râdem chiar existau în apartamentul în care ne întâlneam,căci tot ce vorbeam între noi, Securitatea auzea și ea și înregistra pe bandă de magnetofon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înregistra pe bandă de magnetofon 1. Iar la un moment dat - când tu de mult uitaseși de contribuția ta și a celorlalți la discuția de-atunci -, la al nu mai știu câtelea interogatoriu, anchetatorii își luau îndărăt acel răstimp de voioșie furată de sub nasul lor. Prezentându-ne nota de plată cuvânt cu cuvânt, ba pe deasupra totul tradus în românește (de regulă, prost). Iar acum, nici vorbă nu mai era de umor: rând pe rând, fiecare dintre noi era confruntat de anchetatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a fost încredințată responsabilitatea serviciului liturgic și al curățeniei bisericii. În timpul vacanțelor, acești studenți nu se rușinau să devină ajutori de zidari, lucrători la terasamente, grădinari etc. Viața lor era foarte dură și programul foarte angajant. Dar nu le lipsea voioșia și armonia. Anii cei mai triști și grei au fost cei din perioada războiului dintre 1915-1918. Marele război a adus și restricții alimentare pentru întreaga populație italiană. Și în Institut a început să lipsească pâinea și mămăliga. Pentru a face
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai articulat: eu eram cel vinovat de neajunsurile lui Robby, deși Jayne încerca să comprime distanța dintre mine și el. Ea era cea care îngenunchea, implorând, ceea ce îmi reaminti de ce eram cu ea. - V-ați pus centurile? am întrebat cu voioșie în timp ce ieșeam din curte. - Mami nu-mi dă voie să stau pe scaunul din față, zise Sarah. Era îmbrăcată cu un tricou Liberty cu guler Peter Pan și pantaloni de catifea, iar pe deasupra un poncho din angora. („Toate fetițele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amintesc de el cum ne jucam împreună pe prispa casei din Boarca, și întâmplarea cu șarpele despre care am amintit. SORA N I C A. Al treilea născut a fost Nica, din botez Ioana. Un copil robust și plin de voioșie. Este cu patru ani mai mică decât mine. Când a început să vorbească, printre cuvintele stâlcite avea o expresie prin care cerea de mâncare. „Papă aia oaie”, însemna că vrea să mănânce brânză sau caș de oaie, bineînțeles, cu mămăliguță
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
al comuniștilor din România.“ (Luceafărul, 15 iulie 1972) BALTAZAR Camil Camil Baltazar, alegător și tată (nota V. I.) „Ca primăvara asta timpurie Ți-e inima, ca soarele-n livezi. Întâia oară tu acum votezi, Feciorul meu, și-o faci cu voioșie. Pe cei aleși, cu firea lor cinstită, Tu știi că-s dârji și sunt neprihăniți. Nu-s deputați de oligarhi năimiți Deprinși cu sinecură și cu mită.“ („Alegătorul“, Gazeta literară, nr. 9, 27 februarie 1958) „De-atunci în promontoriul tău
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se crea un ideal, o legendă, care, ca toate legendele, era mai puternică decât istoria și, în fond, mai adevărată, căci era oglinda sufletelor, nu a faptelor. Într-acest chip, bieții oameni răbdau toate nevoile, nu cu filozofie, ci cu voioșie. Inventau știri bune, nu se știa de unde porneau, dar, din gură în gură, creșteau, nici o discuție, nici o dezmințire nu le oprea; manifestații imaginare la Iași, la care mii de persoane luau parte, pe care poliția nu le mai putea stăvili
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dată recentă ai lui Ion, cu care acesta împărtășea o parte din multiplele sale preocupări. în ultima vreme, cele două familii începuseră să se viziteze destul de des. Doamna Neacșu era o femeie măruntă, cu trăsături destul de șterse, însă plină de voioșie. Totul pentru ea era simplu ca bună ziua, totul avea o soluție, chiar dacă nu avea o explicație, nimic nu era de nerezolvat. Se îmbrăca sportiv, mereu în panta loni, alegând culori tari, chiar țipătoare, care să dea concretețe trăsăturilor ei șterse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se zice că nu e fericire-n lume", murmură el. O fată rumenă și grasă, într-o scurteică blănită și cu mînele-n muf, trecu de brațul unui tânăr, chicotind, surâzând din când în când cu șireție, uitîndu-se c-o galișă voioșie și pe ascuns în fața companionului ei... ochii ei căprii erau viață, bucurie, naivitate... Ah! gândi el și-i privi... cum [nu] am tinerețea lor sufletească... cum nu sânt ca ei... fericiții! Spre sară veni de Lys să-l ia din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bluetooth invizibilă sau fițuicile minune scrise pe un bob de orez. Noi o făceam mai românește: „Băi, tu știi ceva? Zi-mi și mie, că eu îs bâtă!”. Noi veneam la școală pe jos cu trăistuța în spinare și cu voioșia pe chip. Sincer să fiu, parcă era mai bine așa. Asta, spre deosebire de vremurile pe care le trăim acum. Deseori, în fața școlii unde vezi parcat un Logan și un Beemveu X5, îți este foarte greu să te hotărăști: care e mașina
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
iar obloanele și balconul erau verzi ca smaraldul. Pe o placă de marmură se putea citi, scris cu litere fanteziste: Stînjeneii Pe cer nu se vedea nici un nor. Strada era curată, aerul era proaspăt, ușor, și parcă te Îndemna la voioșie. Puțin mai departe, o femeie bătea covoarele la fereastră, uitîndu-se la curioși cu un aer compătimitor. Dar și ea, În ajun, cînd fusese descoperită crima și venise poliția, se numărase printre vecinii care ieșiseră să privească fațada, deși o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe Gaila. Ca toți băieții longobarzi, și el a fost îmboldit să se împreuneze cu sclave, imediat ce a ieșit din pubertate, însă nu s-a îndrăgostit niciodată. Încât aerul său serios și purtarea severă se îmblânzeau și se preschimbau în voioșie în tovărășia verilor, dar dispăreau cu totul în prezența Gailei. În acele clipe devenea din nou tânărul care pendula între înfumurare și pierderea de sine: se poticnea în cuvinte atunci când voia să se arate sigur pe el și devenea nătâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]