1,651 matches
-
alte porți, brusc a schimbat macazul. Odată, dragostea cântam sub cerul plin de stele, Lumina lunii o primeam, în gândurile mele. Și visele țeseam în doi, din fire de mătase, Îndrăgostiți pluteam pe-un râu, din raze albicioase. Fluturii zburau voioși, în efemere roiuri, Și n-am crezut că voi cădea, pe înghețate sloiuri. Mă tem acum de tot ce simt și culmea, chiar de mine. Liberă aș vrea să fiu, liberă de tine. 12 februarie 2017 Referință Bibliografică: Liberă de
LIBERĂ DE TINE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364371_a_365700]
-
patroană, prezentă și necesară ca fundație a casei) este în același timp om de treabă, iar toate lucrurile pe care le face sunt de asemenea trăinicie și folos, încât nu pot deveni desfăcute. A cântat de când s-a văzut copilandru, voios, cu sprinteneala vârstei fără vină, fără granițe ale risipirii energiei, fără lacăte la ușile inimii, pe ulițele satului Băcălești, județul Teleorman, în care a văzut lumina zilei, la 12 februarie 1947. Ca și în îndemânarea pentru treburile practice, în care
MĂRIN CORNEA. TRĂSĂTURI ALE CONDIŢIEI DE BIRUITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364449_a_365778]
-
Reușind să păstoreasca Doar câteva luni. Cine să-i înlocuiască Pe-acei oameni buni? Dar cum Domnul rânduiește Totul foarte bine, Iată că se hotărăște Sfanțul și revine În provincia natală. Cler și credincioși O primire triumfala I-au făcut, voioși. Toți au vrut că el să fie Bun ierarh, cu rost, La Arhiepiscopie, Unde a mai fost. Începându-și păstorirea, Sfanțul a-nțeles Că acum are menirea, Prin cuvânt ales Și prin fapte minunate, Bun model să dea, Iar problemele-adunate
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]
-
-n vâlcele, De care și-a prins cerul toartele ușor Și unde se-oglindesc clar gândurile mele. Zidește-ți primăvară în al meu trup o poartă, Pe unde să pătrundă parfumul tău mereu, Să renasc din abisuri cu tine, mai voioasă, Feeric curgă-n mine sclipiri de curcubeu. De umerii tăi prind ritmatice sonete, Când mă dezmierzi cu dulcea-ți mângâiere, Visele-mi înfloresc și urc ale vieții trepte, Fiindcă, primăvară, iubesc dulcea-ți adiere! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Primăvară / Cornelia
PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364531_a_365860]
-
s-o știe fiecare) Că feciori-și cereau soața La soroc de-nsurătoare, Când veneau cu tot alaiul Cu drușcuțe, lăutari, Cu vinars, să omenească Cei părinți, mari gospodari. Era chiot, veselie Cât încape-n lumea toată Și sunau tilinci voioase Pentru lumea adunată. Că țineau aste petreceri Cu brazi puși în vârf de porți Vreo trei zile încheiate, Ba și încă vreo trei nopți, Și erau atunci ospețe Și-n petreceri danțavai, Că-ți era mai mare pofta De trăit
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
timp, a fost preocupat de viața duhovnicească a clerului, monahilor și credincioșilor, fiind un duhovnic al multor oameni de vârste și profesiuni diferite. Ca ierarh în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost totdeauna respectuos și comunicativ, smerit și voios, dornic să învețe de la alții și să sfătuiască pe alții. Vlădica Gherasim nu și-a dorit să ajungă episcop, a acceptat jugul arhieriei pentru a nu ieși din ascultarea față de patriarhul Iustin și nu l-au interesat treptele înalte ale
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
bărbatul care O dorea cu-nfrigurare. El știa prea bine țelul Și gândea să-i dea inelul, Cumpănind clipa în care Să-i fure o sărutare. Pe o ferăstruică mică, Intră-n zbor o păsărică, În jurul lor se rotește, Și voioasă ciripește. Profitând de întâmplare Ea-l cuprinde cu ardoare Și-l întreabă visătoare: „O fi semn sau o-ntâmplare?” „Tu ce-ai vrea, iubita mea? Psărea mi-a dat ceva... ” Și-i pune sfios inelul, Fredonându-i cântecelul: „Vrei să
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
foarte important (Deși sunt numai simple trucuri): Fiecare se crede mare savant, Pe toți ceilalți doar jalnice ciurucuri. Despre personalități, despre statui, Despre pașii prin ere, prin istorie, Ar fi, desigur, inutil să le spui Celor cu existență „provizorie”: Ochesc voioși cu praștia spre cer Să prefacă în țăndări lumina. Nu au împușcat nici un „rinocer” Cu care să împodobească vitrina. La drept vorbind, vânatul era interzis - Să ucizi metafore, seri adormite, Nimicul, uitarea și chiar vreun proscris, Ori alte fantezii indefinite
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Când m-am născut, probabil era soare, Benefic aștrii au beneficiat, Însă a reușit să se strecoare Un colț de astru strâmb și viciat De merg doinind voios pe drumul mare Și-mi pun la pălărie mândre flori, Mă-ntâmpină la rându-i fiecare Și mă așteaptă-n prag de-atâtea ori. Prin timp și spațiu cântecul răsună, Izvorul lui și tainicul resort Aduc solia scumpilor străbună Ce
DOININD de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361445_a_362774]
-
și tainicul resort Aduc solia scumpilor străbună Ce pretutindenea cu mine port. De iese câte-o notă mai amară, Se stinge lin în cântecul duios, În sunetul de flaut și chitară, În zborul larg al unui albatros Eu merg doinind voios pe drum de țară Și nu devin copleșitor de trist, Că port cu mine ca icoană rară Imaginea senină a lui Christ. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Doinind / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26
DOININD de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361445_a_362774]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului Plecasem pe jos , când începuse a miji de ziuă; satul nu se trezise , nici cocoșii nu mai cântau.Se puturoșiseră și ei de când cu capitalismul ăsta, cântau când le venea și atunci a pagubă, nicidecum voioși așa cum cântau când eram mică de-i alergam prin bătătură să nu mai calce găinile... Mama Ilinca, sora mamei ne crescuse pe-amândouă, pe mine și pe Sofinca de când ne murise mama de oftică. Mai târziu aflasem că a murit
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
gândesc că îndrăznesc să-I critic pe alții. Ce lepră!” (Caiete II, pag.7); “Bulimia și abulia mer mână în mână. Când văd un câine sau un porc repezindu-sela mâncare îl înțeleg ca pe un frate” (ibidem, p.16); “Sartre voios, spilcuit ca un cintezoi la braț cu o blondă tânără” (p.41); “Slujbă de înmormântare ... Ce deriziune! Să spui că Iisus și îngerii o așteaptă în Paradis pe baba asta care ani de zile m-a călcat pe nervi cu
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
ai fugit cum ai putut În schimb pe mine mă ploua. Și a mai fost o seară când Cu fulgi mari frumos ningea, Am fost mai hotărât atunci Să apar în calea ta. Și cum îmi număram eu pașii Călcând voios ale tale urme, Îmi închipuiam deja copii Strigând cu drag al tău nume. Eu nu știu de-au trecut minute Cât am vorbit în gândul meu, Când curajos grăbeam spre tine Era un domn la brațul tău. http://creatieproprie.wordpress
PIERDUTĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361556_a_362885]
-
Ion cu fetița în brațe, îngerii se îndepărtară câțiva pași. Oamenii și animalele se opriră din joc și din chiuit. Priveau mirați, minunându-se de ce vedeau, că dintr-odată Maria și Ion erau părinți și singuri numai erau. Văzându-i voioși și cu fetița în brațe, oamenii îi întrebară: - Marie, Ioane, cum de aveți această fetiță frumușică? - Ei, Domnul s-a-ndurat să fiu și eu mămică. Mândru nevoie mare, Ion spuse și el: - Ne-a împlinit Domnul a noastră dorință, cu această
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
în frunzișul des și mai ferit; Se bucură natura că este primăvară Culorile sunt vii, totul e-nflorit! Colo-n luminiș zboară libelule Și multe vietăți micuțe, drăgălașe, Frigul este-nchis departe în celule, Acum că este cald, toate sunt voioase! Sub soarele călduț al lunii mai Macii înfloriți se leagănă alene; Să privești natura, ai tot mai vrea să stai, Să simți cum bucuria pătrunde până-n vene. Un fluture albastru s-a pus pe-o păpădie De-atâta zbor și
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
cei trei a stabilit să se întâlnească la o bere în oraș, la șapte seara, în berăria Cazinoului. Întâlnirea a avut loc într-un separeu aranjat în stil baroc, cu tapițerie din catifea în culori alb-roșu. Era o revedere destul de voioasă și zgomotoasă. Se depănau amintiri și se puneau la cale proiecte. Între timp au mai apărut și alți amici. Parcă retrăiau viața din timpul studenției. Unii dintre băieți au venit și cu prietenele lor, doar nu trebuiau să amâne întâlnirile
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica cățelușa, era prima care îl auzea pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă tata încredere de a ne lăsa singuri peste noapte. În capătul lotului de viță al bunicilor din partea mamei, era o movilă de pământ. Nu se știa cine a ridicat
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
mai multe se ivesc. Arzători de nerăbdare, Înainte tot privim, Să ajungem mai degrabă La vreo țintă ce-o dorim. Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe și dureri, Noi trăim hrăniți de visuri Și-nsetati după plăceri! Mulți copii voioși se urcă. Câți în drum n-am întâlnit, Iar câte-un bătrân coboară, Trist și frânt, sau istovit. Vine-odata însă vremea, Să ne coborâm și noi. Ce n-am da atunci o clipă, Să ne-ntoarcem înapoi? Dar pe când, privind
O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA BISERICII DIN SĂDINCA [Corola-blog/BlogPost/362284_a_363613]
-
facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produselor agricole de care avea nevoie. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele și cu buchetul de flori în mână, plecă voios spre biserică, la întâlnirea sa sufletească cu Dumnezeu. Locașul sfânt nu era așa departe de casa lui, doar la patru - cinci sute de metri depărtare. Când a ajuns, biserica era plină. Slujba începuse. Era mare sărbătoare, Sfântul Dumitru, praznicul când
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
dușmanul se încumeta la luptă Cu cea mai grea ură din a iadului ruptă, De oaia cea mai blândă în dragostea-i curată, De atâta lup, lupta-n mușcătura-i cea cruntă! Un brav viteaz ce-n luptă se avânta voios, Mângâind în spadă-i turbanul până la os, Să-și poarte coșmarul pe când încă trăind, Să n-aibă vise ca țara va mai umili cotropind... Și-n sângele-i prin care granițele scris-a, Moldova era inima-i, harta nedescompusă... Căci
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
om omenos tot ar fi fost! Nu politica a schimbat-o pe ea, ea a schimbat politica! Este o plăcere conversația chiar și de un minut cu Tudorița Lungu. Are înflorit pe față un surâs născut de tonusul vocii sale voioase, urcă discuția până la energia unei minți agere dar nu trece granițele blândeței, culminând cu aroganța și timbralitatea omului ce se crede întotdeauna deasupra. Ascultarea binevoitoare a celui ce-i vorbește spune mult despre faptul că nu trăiește închisă în ego-ul
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
-i apă mare Și n-ai labe la picioare? Tot privindu-și frățiorii, Întristați sunt puișorii; Acum știu că nu se poate Vreodată să înoate. Însă-n vis luna pătrunde Și le face-n dar o punte; Și-acum trec voioși pe ea Tot sărind din stea în stea. Vară la bunici Școala-i gata, of, ce bine! Cine-i mai vesel ca mine? Doar cât să pocnești din bici, Am și plecat la bunici. Mere coapte în livadă, Zmeura ce
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
-i iubesc; La bunici, ei vară toată Mi-au fost prietenii de joacă. Toamnă vine , graba-i mare, Ei sunt gata de plecare, Drumu-i lung și îmi e frică Pentru biată rândunica. Du-te dragă sănătoasă Și să te întorci voioasa! Cuibul lasă-n grijă mea, Eu cu drag te-oi aștepta! Cum se pierde printre brazi, Lacrimi îmi curg pe obraz. Trist, mă rog la Dumnezeu S-o-ajute de i-o fi greu. Fluturele Îngerul, care pictează florile, A vărsat din
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produse agricole. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele și cu buchetul de flori în mână, plecă voios spre biserică, la întâlnirea sa sufletească cu Dumnezeu. Locașul sfânt nu era așa departe de casa lui, doar la trei - patru sute de metri depărtare. Când a ajuns, biserica era plină. Slujba începuse. Era mare sărbătoare, Sfântul Dumitru, praznicul când ciobanii
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
descurcă, băi. Ia, mai pune un păhărel! Vă credeam mai copți la minte, da’ dacă așa i‑o fi scris în frunte, s‑o face și inginer, nu? Noroc și sănătate, că‑i mai bună decât toate! a închinat el voios, ridicând paharul în care privea cu plăcere evidentă culoarea gălbuie a lichidului. - Ei, ce să zic și eu, poate că ai dreptate, „că știi tu câte ciubucuri faci și mănânci când ți‑e foame pe de‑a moaca și bei
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]