2,768 matches
-
de urmărit și pentru că scoate la iveală un creator tînăr, extrem de profund, de serios și, nu în ultimul rînd, de modest. Fără să facă valuri, fără să fie preocupat mai mult de imagine, decît de spectacole, fără să intre cu voluptate în dezbaterea unor false probleme, Claudiu Goga, avînd har, este dedicat teatrului de bună calitate, acel teatru de valoare care rămîne peste timpul agitat pe care-l parcurgem. Nu vrea succesul rapid și cu orice preț. Mai toate spectacolele lui
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
Margareta, reprezintă cu siguranță, un excelent prilej pentru cititorii familiarizați cu această carte de a o reciti (căci fără nici o exagerare, ne aflăm în fața unei scrieri pe care o poți citi de nenumărate ori, fiecare întîlnire cu textul păstrînd intacte voluptatea și farmecul primei lecturi); sînt puține cărțile de care rămîi cumva îndrăgostit, pe care crezi că le-ai uitat, dar cărora de fapt le duci atît de tare dorul. Și mai puține sînt cele care la fiecare nouă lectură își
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
f.p. Trebuincioase au ba Reeditarea poemului lui Florin Șlapac - Zăpodie, publicat pentru prima dată în 1996 - va constitui, fără îndoială, prilej de încîntare pentru lectorul iubitor de subtilități lingvistice, dedat la plăcerile "voroavei" încărcate de seve arhaice și amator de voluptăți balcanice. Pentru că, trebuie să o spunem, harul scriitorului, pare să coboare dintr-un basm al cuvintelor vrăjite, trecînd prin opurile evului de mijloc, prin Anton Pann și Țiganiada, Arghezi și Ion Barbu (acela din Domnișoara Hus), și ajungînd pînă la
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
sunete, pași, Tescaniul tot, bucăți din America, cuvinte ciudate, case de negăsit azi în Iași, suferință, frînturi de romanță, priviri din mii și mii de ochi, hohote de rîs, lacrimi, doruri, doine și șoapte, cimitire și palate, vodcă și tutun, voluptăți și dezamăgiri, un jazz de toate zilele și nopțile, de sărbătoare, de vise și coșmaruri, de viață, de dumnezeire și de moarte. O zi petrecută cu Johnny înseamnă un acces la ceva din comorile acestea. Pe el nu-l interesează
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
însă a încetat a pretinde exclusivitatea, în beneficiul unei mărturii mai ample, mai echilibrate, ușor tradiționale care depunctează turbulența maximă, farsa absolută. Prin relaxare, lumea discursului contractat în specificitatea sa inedită, în acutizarea sa performantă, face loc lumii ca atare. Voluptatea de-a trăi, bucuria de-a palpa materiile și de-a contacta ființele, hedonismul transpar în textele lui Nicolae Țone ducînd la un ethos liric a cărui figură nu e decît răsfrîngerea în oglindă a eului empiric. Rebeliunea împotriva cadrelor
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
apărut monografia lui despre Constantin Stere am fost încîntat de forța expresivă și de capacitatea lui epică. Aș folosi un cuvînt mai modest, dar mai potrivit - avea duh de povestitor. Spre deosebrie de mulți literați care își prind urechile cu voluptate în limbajul filosofilor, el, care făcuse Filosofia, nu-și pierdea cumpătul, nici nu simțea nevoia să-și epateze cititorii vîrîndu-i în arcanele unui limbaj pe care îl stăpînea, dar căruia nu simțea nevoia să-i devină prizonier. Era un înțelept
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
apărută în Franța: ,,Pe de o parte Franța lui Voltaire, a lui Renan și a clasicilor, de cealaltă parte Germania și romantismul său tenebros: întreaga filozofie bendiană se rezumă la această separare elementară (...) Din dragoste pentru rațiune, din suspiciune față de voluptate, acest omuleț uscat și arțăgos și-a făcut chiar o datorie din a nu mai asculta muzică pentru a evita emoțiile prea personale". Această respingere a emoțiilor personale, a afectivității, a ,,umanismului" mic burghez denumit uneori și ,,sentimentalism mic burghez
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
d-sa privește textele mai scurte de la înălțimea unui leu care ar măsura niște furnici: "Doar "culegeri"", "cronici de actualitate, comenzi redacționale pe termene scurte", "eterne foiletoane, uitate adesea de la o săptămînă la alta". Pentru a se întreba cu malignă voluptate și a-și da un răspuns pe măsură: "Ce va "rămîne" efectiv de pe urma acestei incontinențe critice? Din păcate prea puțin", uitînd că lucrările simandicoase, de "sinteză" și de "referință", sînt expuse în egală măsură unei uzuri morale. Poate chiar mai
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
a interpretat magistral câteva roluri dificile - i-a furnizat elemente pe care numai o critică atentă la diversitatea existenței și scrisului său le va putea reliefa cum s-ar cuveni. Un mare artist al cuvântului, pe care-l îngrijea cu voluptate ca pe o bijuterie rară, - iată ce se simte, de la prima lectură, în scrisul său.
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
vizibil mai cu seamă în Idilele brutale: Trecînd peste inițiala accepțiune erotică clasicizantă (dragostea naturală, viguroasă și plenară), aceste creații intersecte introduc în lirică elemente de eros "brutal", impudic și netemperat.(...) Actul erotic se consumă în punctul de incidență dintre voluptate și candoare, fiindcă deflorarea nu este decît "o vijelie cu repezi descărcări". Atare reprezentare a amorului, opusă "idilei costelive", decurge, probabil, din reacția generală a scriitorilor naturaliști față de patetismul necontrolat și sentimentalismul melodramatic al unora dintre exponenții romantismului". De unde rezultă
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
în zona violurilor comune și a hoțiilor mărunte. De mai mulți ani Uniunea Scriitorilor nu mai e o instituție respectabilă pentru presa cotidiană. Aici se petrec scandaluri de tot felul. Aici scriitorii se bălăcăresc, iar presa cotidiană îi citează cu voluptate, parcă pentru a dovedi cuiva că Uniunea Scriitorilor e o instituție ridicolă și, din aproape în aproape, că scriitorii nu sînt decît niște inși care se înjură, care fac parte din bisericuțe și că Uniunea, care prin cîțiva dintre membrii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
să înțeleg prin "bun-simț" nu abilitatea tocită, șontâcăită în aplanarea unei irealități șocante, ci "simțul cel bun". Degeaba are românul o școală strălucită, dacă nu învață în ordinea simțurilor sale: dacă nu și le dezmorțește, fie că e vorba de voluptăți, de "simțul afacerilor", ori de cel al realității. Ele înseamnă, la urma urmei, același lucru. Înțeleg prin "simțul cel bun" simțul implicat, simțul activ, simțul voluntar. Simțul practic, chiar când e vorba despre conceptele atât de subtile (cele mai subtile
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
Nu te poți plînge de nivelul intelectual dacă cititul a devenit un lux. Capitalismul cunoaște și colecțiile populare! Ca să nu vorbim de bibliofilie... Citesc programatic scriitorii contemporani. Dar mult mai des recitesc, uneori pînă la amețeală, Bulgakov, Flaubert. Citesc cu voluptate cum "citește" Ioana Pârvulescu... Îmi place să cred că există legături tainice între cei ce scriu cu adevărat și cei ce citesc cu adevărat, fără simulări și mode. Sînt un împătimit. Citesc și plîng uneori. Cititul e ca apa, cum
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
mod defel spectaculos să parcurgă emoționantul destin al personajului. Un agricultor ajuns general mereu învingător căruia împăratul - impresionant Richard Harris, emaciat de povara anilor și responsabilităților - hotărăște să-i încredințeze imperiul, dezamăgit de propriul său fiu. Detestabilul Commodus - caracterizat cu voluptatea detaliilor de nominalizatul Joaquin Phoenix - e personaj real, renumit pentru hazardatele sale gesturi printre care acela de a coborî în arenă să înfrunte fiarele. Înfruntarea cinematografică se produce în inima amfiteatrului din centrul Romei (vezi Forumul recreat digital). Aici - urmînd
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
copleșitoare ca Dezumanizarea artei, și celelalte eseuri de estetică ale lui Ortega y Gasset oferă o lectură pasionantă, mai ales cu cît aici devine mai transparentă vocația scriitorului de a așeza totul (chiar și teoria ), sub semnul spectacolului și al voluptății, pe scurt, al vieții. De pildă, Adam în paradis (1910) propune o metaforă a trăirii totale, primordiale, recuperabilă doar prin artă. În grădina zoologică din Leibzig, autorul discută cu prietenul său heteronimic, metafizicianul german Vulpius, despre estetică, despre condiția adamică
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
tot în ambianța central-europeană și ei se numesc Gustav Klimt, Oscar Kokoschka, Egon Schiele, Fredrich Hundertwasser și alții. Dar întregul context moral și artistic la care ne referim este invocat de către tînăra pictoriță cu multă luciditate și cu o anumită voluptate ludică, este reanimat ca spectacol stilistic și temperamental într-o strictă perspectivă culturală. Așa cum se joacă în filmele ei video pe marginea ritualului magic și pe aceea a ceremonialului erotic, așa cum se joacă pictural pe mari suprafețe narative, artista se
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
unele pagini din Trecute vieți de Doamne și Domnițe, izbînda lui C. Gane". În consonanță cu sensibilitatea-i vie, impresionistă, ce nu se jenează a înfățișa într-o lume care ar putea-o suspecta de defazare, N. Steinhardt cultivă cu voluptate comparația existențială, direct operativă în naturalețea sa, înclinată către ludic. Se arată astfel confirmată scriitura tradițională a criticii care nu se ferea de "literatură" ca de un viciu, cooperînd rodnic cu mijloacele acesteia: "Erudiția aceasta însă, tăinuită, e impunătoare și
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. Începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
egoistă?) a autorului lor de a-și construi o lume numai a sa (căci ce altceva ar putea să sugereze titlul volumului de față, acompaniat, ironic, de enigmaticul subtitlu, Universul meu?). Însă pe măsură ce lectura înaintează, ne dăm seama că, această voluptate a cufundării în ficțiune, este contagioasă, că "pofta" de întîmplări năstrușnice se transmite cititorului, prins, asemenea șahului din cele 1001 de nopți, într-o rețea practic nesfîrșită de istorii, mai vesele sau mai triste, absurde sau prozaice, toate remarcabil construite
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
mi-a dat pace până nu i-am scris istoria. În legatură cu Lampedusa, aș vrea să-ți spun două lucruri: primul, că, după mine, Sicilia a dat două feluri de literaturi: o literatură care poartă în ea rafinamentul și voluptatea crepusculului, o literatură de sensibilitate barocă, și aici cred că îi întâlnim pe Lampedusa și pe Vincenzo Consolo; și o literatură de atenție socială, fără ca prin asta să însemne renunțarea la o mare profunzime psihologică: aici mă gândesc la Verga
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
la Timișoara în 1926, după ce, în prealabil, cunoscuse atmosfera transilvăneană prin participarea, ca bursier, la viața artistică a coloniei de la Baia Mare. Personaj tipic pentru lumea contradictorie a asfințitului de Imperiu, pentru acea atmosferă încărcată exploziv cu strigăte ale zădărniciei, cu voluptățile din vecinătatea stingerii și cu patetismele compensatorii ale diverselor profeții socio-politice, Podlipny cumulează în arta sa toate aceste dimensiuni ale unei umanități obosite și derutate, însă tocmai din această pricină cu resurse expresive și simbolice ireproductibile în alte contexte. Microexpoziția
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
mulțumesc, dar nu atât cât își închipuie, pentru că au trecut de partea adevărului... Celor cunoscuți și necunoscuți, încă o dată le trimit dragostea mea și le urez mai ales acelora risipiți prin lume mult noroc. Pentru acei care au gustat cu voluptate această pâine otrăvită a minciunii, nu am decât compasiune. E ceva rău în ei...care îi îndeamnă să se bucure la ivirea în lume a răului. Îl întâmpină recunoscându-se în el. Să încerce să se purifice, să scape de sub
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
amînat să văd Și mai potoliți-l pe Eminescu! de Cristian Tiberiu Popescu, montarea lui Grigore Gonța de la Teatrul Național din București pînă după "Anul Eminescu". Articolul lui Andrei Pleșu, Eminescu și recitatorii, din care și Petru Creția citează cu voluptate, poate fi și o măsură a exigenței, a științificului, în raport cu opera și cunoașterea ei. Fiecare lucru are măsura sa proprie (natura sa proprie asemenea)", scrie Eminescu în Fragmentarium. Pleșu scrie revoltat amar: Felul în care îl sărbătorim pe Eminescu nu
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
Nici 1879, nici 1812, nici 1854-1856 nu i-au pus capăt. Căci era o necesitate prezentă, stăruitoare și trainică, precum nevoia de tandrețe, de căldură și de lacrimi. O necesitate adînc înscrisă în secretul spovedaniilor, al tăcerilor; poate chiar al voluptății. Necesitate produsă de o forță creatoare, necesitatea de a iubi și de a fi iubit. Necesitate de care aici mă mîndresc." Pentru că a reușit să o păstreze cu prețul exilului definitiv. Dar la sfîrșitul unei vieți lungi ceea ce contează nu
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]