523 matches
-
idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptuoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și, asemenea unui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Pentru că există epicurieni implicați în viața cetățenească și politică romană de fiecare zi - să ne amintim de Cezar și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! 14 O plăcere atomică. Ce este plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs - dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de asemenea. Hedonismul presupune o viteză
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
frecvent căpcăuni, transmițând copilului aviditatea libidoului lor, precum și fantasmele de apropriere totală. Oralitatea se structurează pe mai multe nivele: - fizic: prin hrană mai ales, dar și prin alcool, tutun; - sexual: constituind o zonă erogenă predilectă, sursă fundamentală de plăcere (supt voluptuos, sărut, felație); - afectiv: descriind modul de comunicare fuzional, dorința de a-l face pe celălalt să intre în sine (de a-l înghiți); - intelectual: creând evantaiul reprezentărilor, prin descoperirea «bucalăă a lumii (bebelușul care duce toate lucrurile la gură). În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
vorbesc atâta despre sinucidere, când de fapt iubesc viața cum o iubește orișicare, ba chiar mai mult ca orișicare” (II, 333). Tot ce face Cioran este să-și edifice antidoturile cu care perpetuează vidul, trăind însă senzația extazului. Or, un voluptuos, Cioran preferă senzațiile. Din nefericire, nu poate ucide în el conștiința, nici luciditatea, nici, mai ales, nevoia de a se interoga în permanență asupra propriei identități. Trupul și avantajele boliitc " Trupul [i avantajele bolii" Ca un stoic veritabil, Cioran urăște
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Revenind la amintitul debut editorial, plasat sub un titlu swiftian, Planeta Moft (A.S.B., Editura Cartea Românească, 1997, 93 pagini) este un eseu de revizitare a surselor de istorie literară, un excurs literar, dar și filosofic și moral, în felul voluptuos al lui Umberto Eco de a fi fermecător și paradoxal prin explorarea labirintului bibliografic. În fond Planeta Moft oferă o altă cheie de lectură a operei lui Caragiale, dar și o grilă originală de interpretare a societății românești din perioada
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Libertate loială unui curs stabil și rațional al agorei, generator de poezie și arte, solidar și simbiotic, servind interesul public, cu prețul riscului moral asumat față de imprevizibila și incomparabila putere a imaginarului. O pioasă utopie încorporată într-o carte cu voluptuoase durități și ascuțișuri de floretă și bisturiu. O limpede, provocatoare reglare de conturi a unui justițiar ex-cathedra. Apropo, cine l-a văzut vreodată pe Caius Dobrescu, nu în Piața Universității sau Piața Sfatului în acest început de 2012 al tuturor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
alianța cu Faraonul sau respectiv Diavolul, pact umanist, benefic, ceremonios în "Iosif și frații săi", sumbru, fatal, tragic până la pierderea sufletului, în "Doctor Faustus". Trecerea de la proiect la practică, de la imposibila utopie exaltantă la ordinea supunerii la obiect, de la hiperbola voluptuoasă la inițierea în prozaicul concret, nu este doar un invidiabil ambitus tematic și stilistic, ci și o permanență a viziunii manniene despre lume și istorie. Dezmințind imaginea falsă a unui Thomas Mann temperat și auster, uneori chiar mediocru în aseptica
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dinspre periferie spre vârf; cea mai plăcută abordare se resimte pe fața inferioară, acolo unde ei se sprijină de obicei pe sutien; pentru aceasta, partenerul trebuie s-o îmbrățișeze pe fată din spate, dându-i senzația de protecție. Cea mai voluptuoasă parte a sânilor este, desigur, zona sfârcurilor. Ele trebuie stimulate cu mare finețe, începând de la margine; după ce intră în erecție, sfârcurile devin foarte sensibile, iar vârfurile lor trebuie să aibă parte de ceva fin, cum ar fi buzele partenerului. De
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Ele sunt foarte bogate în nervi și vase de sânge, iar ele, la rândul lor, învață să atingă foarte fin. Atunci când săruți pielea celuilalt, sugi puțin din ea, și cu această ocazie produci o congestie locală capabilă să dea senzații voluptuoase, mai ales dacă acolo sunt terminațiuni nervoase numeroase. De exemplu, gestul de a săruta degetele persoanei iubite dă o senzație tactilă deosebită, pentru că degetele sunt adesea folosite pentru pipăit. Sărutul în palmă înseamnă dăruire, cel pe spate înseamnă menajare, cel
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
spune Cioran: "tot ce pentru noi e spaimă, pentru budist e voluptate. E de asemenea adevărat că, în budism, poți să realizezi nirvana încă din viață, adică poți să savurezi, înainte de moarte, plăcerea de a nu mai fi (o moarte voluptuoasa rămânând în viață)"34. Pentru Cioran, viața este un spectacol miraculos, chiar dacă absurd, dar de care nu se poate desprinde, desi teoretizează cu atâta patimă ideea sinuciderii. Viața poate fi plină de mizerii, Cioran nu-i vede nici un sens, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Într-unul dintre dialogurile sale, Platon "nu se teme să dezvăluie tuturor acest mare adevăr, dintotdeauna ținut ascuns, după care filosofia înseamnă a te pregăti de moarte, a muri"59. Cioran trăiește permanent cu moartea sau cel puțin în așteptarea voluptuoasa a morții, pe care o vede că pe o binecuvântare, pentru ca, oricum, "întotdeauna există cineva mai presus decât tine: dincolo de însuși Dumnezeu se înalță Neantul"60. Dacă Seneca vede în omul înțelept pe acela care nu face o dramă din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
român, din „eresurilelui , un mit românesc-. 3. Natura eminesciană recompune prin simboluri „spațiul mioritic-. 4. Limba poetică eminesciană, cea mai aleasă întrupare a spiritului național. Metafora este regină a versului eminescian ă„ce e poezia? Înger palid cu priviri curate-, Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țarâna cea grea-). „Forma limbei naționale care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pericolul a fost mortal. Dacă în romanul lui McEwan frumusețea aproape nepământească este ucisă, cea întrupată de băiatul polonez Tadzio din "Moarte la Veneția" se salvează, cel ce moare fiind urmăritorul său, estetul Gustav vo Aschenbach, extenuat de însăși lunga, voluptuoasa și nicicând împlinita lui năzuință. Colin și Mary își trăiesc ritualul de amanți clandestini în vacanță, rătăcitori într-o Veneție deloc turistică, focalizată mai ales printr-o insulă-cimitir, cu pietre tombale, peisaje nocturne sau marine sugerând primejdia pierderii de sine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tot felul de accesorii pentru a fi compatibilă cu misiunea pentru care fusese trimisă la fermă. Aparent pustie, ferma cu pricina ascunde un complex subteran, o veritabilă casă a ororilor (pentru care autorii britanici sau olandezi par să aibă o voluptuoasă slăbiciune). Este și cazul lui Michel Faber, care, de la realismul canonic al romanului british, trece direct la relatarea horror, stilul fiind aproape științific, în ciuda cruzimii și violențelor riturilor săvârșite de personalul format din alieni cu aparențe umane. Masculii livrați de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
hipnozei infernale la care sunt supuși. În ciuda caznelor sisifice și tantalice, reactivitatea victimelor nu se stinge de tot, ba chiar proliferează clandestin, fie și în forma unor replici absurde față cu spăimoasa hiară întruchipată de colonelul Albert. Romancierul rămâne același voluptuos evanghelist al detaliilor, descriptor de cruzimi terifiante dintr-un repertoriu al exterminării prin frig, foame, teroare. Alexandru reușește, când și când, prjvilegiat de memorie (obsesie creativă, livrescă și vitală totodată), de imaginarul său antigravitațional (un secret occhio artificiale) să evadeze
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
regenerării perpetue întru moarte. Echivalența rod-moarte este realizată, undeva, fără nici un rest ("rotundul rod ce-i moartea: rotund precum era rotundul/ când nu existau cranii/ rodul acesta crematorial"), căci ființa cezarivănesciană pare marcată de la început de morbul descompunerii lente, insidioase, voluptuoase. Marca definitorie a acestei fatale predestinări este trupul, închisoarea carnală a cărei contemplare provoacă repulsie ori spaimă: "nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pânza corabiei/ ajunsă în port/ totdeauna singur/ am un cerc roșu/ desenat (acolo unde se află inima)". Deloc întâmplător, cel mai frecvent este intertextul eminescian, ceea ce denotă afilierea la poetica romantică și, implicit, un fel de amară nostalgie a solitudinii voluptuoase, în care eul liric rupt de lumea materiei minore și racordat, dimpotrivă, la cea a marilor formațiuni geologice se retrage doar pentru a contempla infinitul și a înțelege deșertăciunea celor omenești. A se vedea, spre exemplu, primul poem din volumul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche Monă-Monadă (V), se amintea de altfel, sub pretextul fantazării pe un motiv biblic, cel al dansului eretic cu o ciudată, voluptuoasă Salomee postmodernă, regimul orbecăirii subiectului liric "între eroare și adevăr/ între instinct și rațiune/ între fratele mort și fratele viu". Lucianograma tipică mai târzie a poetului ("Lucian Vasiliu/ este inventatorul/ unei monadologii desuete/ așadar,/ bun de răstignit/ pe un perete
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fluidă, aparent dezinvoltă, de fapt extrem de structurată și mînuită cu mare abilitate. Captivant și derutant a fost Djian încă de la primele sale romane (Bleu comme l'enfer, 1983, Zone érogène, 1984, 37°2 le matin, 1985, Maudit manège, 1986), amestecînd voluptuos umor și pesimism implacabil, un fel de Houellebecq avant la lettre, dar cu un plus de savoare romanescă. Aceleași coordonate majore le regăsim și într-un roman din 2010, Incidences, pe care mulți critici o consideră ca pe cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
legendă românească despre Dumnezeu ca perfecțiune a Lenii! De fapt, dacă Dumnezeu nu și-ar fi părăsit tronul de contemplator, Cioran n-ar mai fi avut, poate, atîtea reproșuri să-I adreseze, el care i-a venerat mereu pe acei voluptuoși ai eșecului, acele ființe care rivalizează în abulie cu îngerii și care se opresc în pragul oricărei întreprinderi. Cultului strident al eficacității, al imaginii-vitrină scînte ietoare, caracteristic societății contemporane, Cioran îi opune nonșalanta indiferență a unui codaș fin-de-siècle, clădindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
s-o mai vadă pe yoghină o singură dată. Mulți ani mai tîrziu, într-un scandal legat de marele Guru. Într-o secvență dată la știri dintr-un film făcut, pare-se, de secta Absolutului, o yoghină dansa goală, lent, voluptuos, într-o mină de sare... "Avocatei care apare în film i s-a cerut demisia din barou", comenta prezentatoarea.
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
un tip aparte de experiență urbană: nu cea a evadării, a refuzului categoric al instrumentalizării orașului, ci aceea a problematizării sale infinite, a ezitării în fața pragului dintre cele două registre „ontologice“. Berliner Chronik descrie o astfel de stare, ca „obstinante, voluptuoase târcoale date pragurilor“ (eigensinnig-wollüstiges Verharren auf der Schwelle) sau ca ezitare (Zögern) în preajma nimicului. Este esențială această precizare a lui Benjamin: ea descrie sensul deconstrucției orașului „tehnic“, convențional nu ca o disoluție a acestuia, ci ca o privire piezișă aruncată
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
între cei doi sculptori, relevă în Spaethe o mai pronunțată dimensiune senzualistă specifică secession-ului, iar în Storck o profunzime pe care o asociază unei spiritualizări a materiei și unei reflexivități pusă sub semnul ideii. "Spaethe era un sensual, un voluptuos, îi plac silenii grași, sclavii bețivi, sau modelul femeesc, după care a făcut o bună serie de lucrări între 1909-1916. Storck însă este un gânditor și aceleași motive femeiești la el se spiritualizează. În unul se vede calmul tehnicei stăpână
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tentația, unde și părul femeii și mărul pe care-l întindea erau aurite, în Clown, unde ciucurii costumului erau auriți, sau în Pe gânduri, unde soclul este ornat cu o friză decorativă cu frunze și mere stilizate. Nudurile sale sunt voluptuoase, degajă o senzualitate care reprezenta o noutate pentru arta românească a momentului. Ideea de meditație este însoțită de linia elegantă a nudului feminin, asociere care imprimă un erotism sublimat, subtil acestor statuete. În primele statuete, feminitatea poartă sugestia unei exuberanțe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]