1,110 matches
-
cu pămîntul”, eliminînd toxinele și ..............., acolo unde nu puteam ajunge cu mîna. De asemenea, am făcut și psihologie energetică. Am practicat karate cu o singură mînă pusă pe talie! M-am concentrat pe mai multe figuri opt pe stomac, pentru că vomitam foarte des. De asemenea, am apreciat faptul că fiecare părticică a corpului e sănătoasă și că toate obiectele din cameră (inclusiv vasul pentru vomă) se află acolo și că În spatele lor se află oameni. Mi-am amintit cuvintele Donnei: „Recunoștința
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Mi-am amintit cuvintele Donnei: „Recunoștința este cel mai bun vaccin Împotriva oricărei boli” (recunoștința nu ți-o poți crea În minte - ea activează o energie vindecătoare numită circuite radiante, despre care vom discuta mai tîrziu). M-am oprit din vomitat În 12 ore. Toată lumea era surprinsă să mă vadă mîncînd alimentele preferate. Febra era sub control și mă simțeam atît de energică Încît n-am mai putut dormi deloc, cu excepția cîtorva ore noaptea, Între analizele de sînge și verificarea temperaturii
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
un cot? — SÎnt cele mai bune, Îi explic. E o țesătură din patru sute de fire! — Și chiar crezi că bebelușul are musai nevoie de o țesătură din patru sute de fire? Îți dai seama că astea sînt cearșafurile pe care o să vomite? — Copilul nostru n-ar vomita niciodată pe un cearșaf Hollis Franklin! zic, indignată. Știe că nu se face așa ceva. Îmi mîngîi ușor pîntecul. — Nu-i așa, dragul meu? Luke Își dă ochii peste cap. Dacă zici tu, adăugă, lăsînd cearșaful
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bune, Îi explic. E o țesătură din patru sute de fire! — Și chiar crezi că bebelușul are musai nevoie de o țesătură din patru sute de fire? Îți dai seama că astea sînt cearșafurile pe care o să vomite? — Copilul nostru n-ar vomita niciodată pe un cearșaf Hollis Franklin! zic, indignată. Știe că nu se face așa ceva. Îmi mîngîi ușor pîntecul. — Nu-i așa, dragul meu? Luke Își dă ochii peste cap. Dacă zici tu, adăugă, lăsînd cearșaful jos. Și În sacoșa mare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
intimi. Arată ca un cuplu. Habar nu am cum am ajuns la restaurantul unde trebuie să mă Întîlnesc cu Suze și cu Jess. Merg pe pilot automat, ca o zombie. De fiecare dată cînd Îmi amintesc scena, Îmi vine să vomit. Erau Împreună. Erau Împreună. — Bex? Cumva, nu știu cum, am trecut de ușile de sticlă și mă trezesc stînd În picioare, Într-un soi de transă, În timp ce chelnerii mișună În jurul meu În toate direcțiile și oamenii de la mese vorbesc. — Bex, ești ok
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vreau să-i spun la revedere lui Danny. Ies din bar cu un mers de om beat și opresc un taxi. Tot drumul spre casă, cuvintele Venetiei mi se Învîrtesc Întruna În minte, pînă cînd simt că-mi vine să vomit. „Nu poate fi adevărat“, Îmi spun Întruna. „Nu se poate.“ „Ba sigur că se poate“, Îmi răspunde o vocișoară. „E ceea ce ai bănuit și tu, tot acest timp.“ Intru În casă și-l aud pe Luke, care se află În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trei zile. Era ziua febrei, iar pacientul acuza stări de amețeală, lipsa poftei de mâncare și prezența unui gust amar În gură; părea Într-adevăr foarte bolnav, iar albul ochilor devenise gălbui. I-am prescris un emetic, iar când a vomitat a eliminat o tenie pe care am tras-o până s-a rupt. După ce i-am dat o a doua doză de emetic, a fost eliminat și restul viermelui. Am cerut ca panglicile teniei să fie spălate, după care le-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
constipație, de arsuri la stomac și de o poftă nemăsurată de a consuma băuturi acidulate. Mi-am preparat deci niște zer de tamarind, care a avut Însă un asemenea efect asupra mea de parcă aș fi băut otravă, nu altceva! Am vomitat mult, după care am eliminat sânge și am leșinat prăbușindu-mă lângă tulpina unui copac din pădure. În această stare mă aflară oamenii care porniseră de ceva timp În căutarea mea. M-au transportat În tabără, unde cămilele erau pregătite
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi transportat de la bazar la mine acasă. Era urmat de o mulțime de oameni curioși, și am pus să fie dus Într-un grajd din apropiere, aparținând fachirului Chirakuddin, care a venit imediat să vadă pacientul, căci acesta Începuse să vomite sânge. Chirakuddin era de părere că nu avea să-și revină și, cum fachirul rănit era un brahman, m-a rugat să-l trimit la un turmsala 256 (templu indian), astfel Încât să Îndepărtez neplăcutele consecințe pe care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Mama acestui băiat - care părea să fie cel mai sănătos dintre ei - i-a dat pe ascuns, la scurt timp după operație, o cantitate de unt cu zahăr, crezând că asta Îl va Întări pe pacient. Băiatul a Început să vomite violent, era cuprins de dureri și avea un somn agitat; așa Încât probabil că aceasta i-a accelerat moartea. Celălalt băiat și-a revenit. Un an mai Înainte, asistat de doctorul A.Hening, am operat un băiat chinuit de aceeași boală
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
scriu un tratat despre știința morții și a reînvierii / îl scriu pe coapsele donei juana cu degetele transformate în peniță de iridium / dona juana plânge de durere ca un animal înjunghiat / frazele se aștern după fraze / memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează îndeosebi
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
află toaletele de fiecare dată când ies la plimbare în cazul pacienților cărora le este teamă să folosească toaletele; - să întrebe unde se află toaletele, precizând că nu se simt bine, în cazul pacienților cărora le este teamă să nu vomite, etc. Si afirmarea de sine? Tehnicile afirmării de sine nu mai sunt recomandate ca tratamente singulare în cazul pacienților cu fobie socială. Terapeutul le poate recomada, după ce s-a realizat expunerea și restructurarea cognitivă, însă numai pacienților care prezintă în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
său devenea neatent la școală și se îngrijora pentru viitorul său. Aceasta este perioada când, pentru prima dată, Gwen a dorit să slăbească. Sub influența unei prietene care ținea același regim, ea sărea peste micul dejun. Apoi a început să vomite alimentele pe care le consuma la cină. Ea a pierdut în mod progresiv din greutate și și-a regăsit o oarecare liniște. Părinții săi n-au remarcat nici o schimbare fizică sau psihologică în ceea ce o privește. La vârta de 18
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
direcționează întrebarea către Gwen. Aceasta formulează timid dorința ca părinții săi să înceteze să se mai certe la masă în legătură cu ea. Ea le cere să rămână cu ea după masa de seară, pentru a o face să renunțe să mai vomite. Părinții promit să rezolve diferențele de opinii dintre ei și să rămână un anumit timp împreună cu ea după cină. Terapeutul îi invită pe părinți să se abțină de la orice comentariu în legătură cu alimentația și cu aspectul fizic al fiicei lor, atât
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
voi întâlni pe sora mea”. Declașator al consumului de alcool: stare de rău resimțită la perspectiva de a face o vizită surorii sale. Intărire a consumului de alcool: rezolvare cu ajutorul alcoolului a sentimentului de rău fizic (tremurături, dorință de a vomita, tahicardie). Figura 4. Cercul vicios numărul 1: Sonia în vizită la sora sa înainte de pregătirea întâlnirii SITUATIE „Mă duc la sora mea pentru a petrece un timp cu fiica mea, sosesc la parterul imobilului”. COGNITII (ceea ce-mi trece prin
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de la subiect. Cu trăsăturile crispate, Seianus rostește: — Am aflat că Publius Seius Aper, prefectul cohortelor pre to riene din Italia, n-o mai duce mult. Fața i se schimonosește ușor: — O boală grea îi roade măruntaiele. Cică a ajuns să vomite sânge. Nehotărât, Tiberius răsucește sulul în mână. Nu are nici o simpatie pentru Publius Aper, nici pentru funcția de prefect al pretoriului. Sunt de fapt doi prefecți. Tatăl lui Seianus, Seius Strabo, se află în fruntea cohortelor pretoriene din Roma. Celălalt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
facă cafeaua, și când e gata, o așază pe măsuța de cafea din spatele meu. Se așează pe podea lângă mine și-mi dă părul din ochi. Știu c-ar trebui să fiu emoționată, în oricare alte condiții probabil că aș vomita, dar acum sunt mult prea dusă ca să mai simt vreo emoție, ca să-mi mai fac griji despre ce să fac, sau să spun. Stau pur și simplu acolo și mă găsesc concentrându-mă la mâna lui puternică și mare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu știu dacă aș putea, și of, la dracu’. De ce eu? De ce mi se întâmplă tocmai mie asta? Îmi deschid ochi și văd că nu e deloc un vis, e cât se poate de real, și mă gândesc c-o să vomit, dar devin cumva curioasă, așa că în loc să alerg la baie, îmi duc mâna la inimă, care-mi bate de vreun milion de ori pe secundă, și mă dau jos pe podea fără să mă mai gândesc, și încep să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mersi. Nu știu ce să simt. Nu știu dacă să fiu oripilată sau fascinată, dacă să râd de ușurare că nu era de vină imaginația mea, că de fapt era ceva în neregulă, că n-am fost eu nebună - sau dacă să vomit. Totul pare să stea în loc. Singurul lucru de care sunt conștientă în acest moment este teancul de fotografii și reviste din fața mea. Mă simt cam zăpăcită, dar tot nu pot să mă opresc, și mă uit în continuare: e ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Monica nu se pune, pentru că din punctul meu de vedere am vomat-o înainte să apuce să se transforme în grăsime, și în noaptea asta, ei bine, în noaptea asta... da, am să recunosc că am fost tentată s-o vomit din nou, să-mi bag degetele în gât și să scap de toată mâncarea, numai că asta nu-i o soluție, așa cum nici mâncatul nu-i o soluție. Oricum, vomatul de mai devreme n-a avut legătură numai cu mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mele au avut drept țel să aducă lumină în țara lor, Japonia.” Părintele Vasquez a căzut bolnav. Se plângea și înainte că-i era rău de la mâncarea proastă și de la duhoarea din temniță, dar acum trei zile a început să vomite și nu s-a mai putut ridica în picioare. Am cerut să ne dea niște leacuri, dar temnicerul ne-a adus doar un vas de pământ cu rădăcini de copac fierte fără măcar să încerce să cheme un doctor. Neavând încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de legume și un pește stricat. După cum îi lămuri temnicerul, aceasta avea să fie ultima lor masă, căci după rânduială, în dimineața cu pricina, osândiților nu li se mai dădea să mănânce. Printre osândiți erau și unii care de frică vomitau la locul osândei tot ce mâncaseră. — Aveți vreo dorință? Și Velasco și Luis Sasada cerură să li se aducă niște foi de hârtie. Fiecare voia să-și scrie testamentul. În lumina palidă ce pătrundea printre zăbrele, Velasco scrise către confrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a Încercat să-l Înjunghie și mulțimea păstra tăcerea, pentru că era un taur tare și părea că ori moare taurul, ori matadorul, dar În cele din urmă a reușit. Apoi s-a lăsat jos, În nisip, și a Început să vomite; l-au acoperit cu o capă, În timp ce mulțimea huiduia și arunca cu diverse obiecte În arenă. Domnul și doamna Elliot Domnul și doamna Elliot Încercau din răsputeri să aibă un copil. Încercau de câte ori era dispusă doamna Elliot să suporte. Încercaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack se așeză pe pat cu capul În mâini. — Și asta cică-i viață, spuse el. Hogan aduse o sticlă de whisky și două pahare. — Nu vrei mai bine niște bere de ghimbir? Da’ tu ce crezi, că vreau să vomit pe-aici? — Te-am Întrebat doar, spuse Hogan. — Nu bei și tu un pahar? Întrebă Jack. Nu, mersi, spuse Hogan. Apoi ieși din cameră. Da’ tu, Jerry? O să beau unu’ cu tine. Jack turnă-n pahare. — Așa, spuse el, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
părea foarte bătrân și obosit de la căldură. — Cum le ziceți? — Cochon, spuse el cu delicatețe, ezitând Înainte de a folosi un cuvânt așa de dur. Erau ca niște cochon. C’est un mot très fort, Își ceru el scuze, dar să vomiți așa pe masă... Clătină din cap cu tristețe. — Cochons, spusei și eu. Asta și sunt - cochons. Salauds. Duritatea cuvintelor Îi era neplăcută lui Fontan. I-ar fi plăcut să schimbăm subiectul. — Il y a de gens très gentiles, très sensibles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]