557 matches
-
Zanzibarul și Insulele Andamane. Știrile sosite din lumea de afară nu erau de natură să-mi facă șederea în America atrăgătoare - nici măcar de conceput. Părintele Keeley ieșea și cumpăra ziare de câteva ori pe zi, iar pentru elucidare suplimentară aveam vorbăria de la radio. Statul Israel și-a intensificat cererile în privința mea, încurajată de zvonurile că nu eram cetățean american, că de fapt nu eram cetățeanul nici unei țări. Și cererile Israelului erau în așa fel formulate încât să aibă și un caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se trântește într-un scaun și-și sprijină falca în palmă. Își plimbă degetele pe obraz : să se radă azi, să nu se radă... A amețit de vorbăria bătrânei și tot poveștile alea vechi ale ei ; când crezi c-ai scăpat, o ia iar de la capăt. De la o vreme, parcă vorbește din ce în ce mai mult, și tot atâta de mult mănâncă. Dar nici el, astăzi, nu-și găsește locul. Răsfoiește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a perspectivelor. Aceasta se realizează în mai multe feluri. Întâi, prin colportaj. Dimineață pierdută este un roman al femeilor și deopotrivă unul „feminin“, în măsura în care bârfa, trăncăneala constituie un mijloc de evocare și judecare a oamenilor și vieților lor. La această vorbărie de femei, să adăugăm faptul că, de obicei, protagonistele una gândesc și alta spun. Aceste mișcări psihologice sunt sugerate prin alternarea dialogului cu monologul interior. Gabriela Adameșteanu posedă arta exactă și subtilă a acestui procedeu. Grija autoarei pentru adevăr păstrează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu Dud și Ellis Loew, cu care va lua prînzul la Pacific Dining Car. O sarcină de serviciu care Îi va aduce iar laude la Procuratură. Jack aprinse o țigară și citi. Al dracului raport: unsprezece pagini lungi, cu multă vorbărie - stilul inconfundabil al lui Dudley. Subiectul: activitatea mafiotă În L.A. după recentele necazuri ale lui Mickey Cohen. Jack corectă textul și Începu să bată la mașină. Cohen se afla la Închisoarea federală din McNeil island, cu o condamnare de la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e de vină! Or să și-o ia rău pentru curviștina aia mexicancă! Dudley ne trece prin toată nasoleala asta pen’ că Parker vrea să demonstreze cît e el de grozav și-i dă ascultare mucosului ăla de Exley, cu vorbăria lui pomp... Un deget Înfipt energic În pieptul celuilalt: — Inez Soto nu e o curviștină și poate că nici negroteii nu-s de vină. Așa că tu și Carlisle mișcați-vă curul și faceți ce trebuie să facă niște polițiști. Breuning
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Julius se sătură să mai aștepte și Își vîrÎ fără sfială mîna În buzunarul de la haina nașului său, pentru a scoate darul care se vedea de la distanță; poate că deschizînd cutia o să schimbe subiectul conversației, poate că o să pună capăt vorbăriei. Îți cer iertare, finule. Uitasem complet!... — E un pistol, unchiule? Nu, băiețel; e o cutie de pixuri de aur Parker. Ți-ai fi dorit un pistol? — Un pistol adevărat? Ca să-l omor pe diavol?... poc, poc, poc?... Julius rămase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe un drum greșit, Îl Întrerupse bătrînelul. — Haide odată! strigă Carlos aproape În același timp, de jos. Destul cu vorbăria! Văzînd că Julius coboară, se Îndreptă spre ieșire. Te-nfiori privind la mine; nu fi rău, iubite, vino. Flori ajunse-n rai căzut-au În noroi, strivite, iarăși. Încercă să-i dea o explicație, Începu să-i povestească despre timbre, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rând, fiicele mele tobă de carte, i-o reteză generăleasa. Dacă n-ar fi decât atât și tot ar fi prea de-ajuns. De restul nici nu mai are rost să vorbim. Am avut și-așa parte de prea multă vorbărie. Să vă vedem pe amândouă (pe Aglaia n-o mai pun la socoteală) cum o să vă descurcați cu mintea și cu poliloghia voastră și o să vedem, mult stimată Alexandra Ivanovna, dacă o să fii fericită cu onorabilul dumitale domn... A! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lideri din ultimul timp, cinstiți, modești, care în mod sincer și conștient doresc să facă ceva util, care lucrează întotdeauna și au rara și fericita calitate că-și găsesc întotdeauna de lucru. Neexpunându-se în văzul tuturor, evitând înverșunarea și vorbăria partidelor, neconsiderându-se printre primii, prințul, totuși, înțelesese foarte temeinic multe lucruri din ceea ce se întâmpla în ultimul timp. Mai înainte avusese un serviciu, apoi începu să ia parte la activitatea administrației locale. Pe deasupra, era un util corespondent al câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cu toată lipsa lui de spirit de observație și de intuiție, pe prinț începuse să-l alarmeze gândul că Nastasia Filippovna ar fi în stare să pună la cale un scandal, ca s-o determine pe Aglaia să părăsească Pavlovskul. Vorbăria și zvonurile despre căsătorie, care se făceau auzite prin toate vilele, erau desigur susținute în parte și de Nastasia Filippovna, ca să-și irite rivala. Întrucât Epancinii erau greu de întâlnit, Nastasia Filippovna, urcându-l odată pe prinț cu ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înfierbântă veteranul. A ucis un om, nu? — Și ce te bagi tu? — Dacă a omorât, trebuie să plătească la fel. De ce îi e atât de frică de sabie? De ce nu e gata să moară un pic mai voios? — Ajunge cu vorbăria! se înfurie Rufus. Treceți la treabă! — Cel ce a ucis e pus în fața altuia pentru a fi ucis și el, continuă nepăsător Ganymedes. — Am zis gata! tună instructorul. — Sfârșitul luptei e întotdeauna moartea, termină flegmatic gladiatorul. Rufus își pierde de-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție? Îi vine să-și dea singur palme. Cată mânios către călăreț. „Tu m-ai scos din minți“, ar vrea să țipe la el, „și m-ai întârziat cu vorbăria ta fără sfârșit. Ce-oi vrea de la mine?“ Nervozitatea din interior crește sub un calm aparent. Ce dorește principele? L-a ales întâmplător pentru cine știe ce misiune, sau...? Încearcă zadarnic să se liniștească. Se gândește din nou la gladiatori. Băieții lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cristoase, Viv, am ajuns În punctul În care, dac-ar trece o trupă de cercetașe, tot nu m-aș opri! Îți jur, plesnesc. Toată ziua am explodat după tine. Ea nu era convinsă că se Întîmplase cum spunea. Cu toată vorbăria lui, cu toate absurditățile pe care le spusese - aici și În mașină -, nu credea că fusese așa, iar ea Îl dorea mai puțin ca oricînd. El trase pledul și o Înfășură În el, apoi Își puse mîna pe sub el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe Charlie. Ce-ai spus? — Am Întrebat unde e bebelușul. Văd că ceilalți prieteni ai tăi și-au adus fiecare copilul cu ei. Îmi arată cu mîna căruciorul În care Oscar stă cumințel, la picioarele lui Trish, nebăgînd În seamă vorbăria pe seama lui și zîmbind cu gura pînă la urechi pentru că e lîngă maică-sa. — Scuze, zic eu, scuturînd din cap ca să mă descotorosesc de gînduri. Tom e acasă. Socrii mei au Închiriat o casă pe timpul verii. Ei trebuiau să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la care s-au alăturat și musulmanii. Strigătele de Mahatma Gandhi ki-jai. Dansuri de stradă și ritmuri de tobă. Inamici religioși bând din aceeași cupă. Sahibi au început să-și numere puștile, spunându-și că nu mai e vreme pentru vorbărie goală. Nici ei nu mai erau așa de mulți. Trupele lor fuseseră decimate de gripă. Atât de puține fețe albe într-o mare de chipuri tuciurii! Prin tot Punjabul, cluburile înțesate de fum de țigară s-au umplut de discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
receptorul, aghiotantul explică lui Varga: ― Ai auzit?... Înadins am repetat, ca să auzi... Trebuie să-i faci percheziție corporală, dacă n-are cumva documente sau arme sau cine știe ce... Așează-te deci colo, la masă, și fă-ți raportul!... Dar scurt, fără vorbărie!... Eu nu te mai aștept, fiindcă sunt mort... Telefonistul are să-mi dea raportul mâine dimineață, să-l atașez la adresă... Prizonierul rămâne aici sub paza oamenilor tăi și pe răspunderea ta... ― Eu, din moment ce am terminat raportul, nu-mi iau nici o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
despre cazurile venite de urgență în dimineața aceea, de câte ori să mai povestească despre picioarele neascultătoare, pe Udi nu pare să-l plictisească, dar îl plictisește pe doctor, într-o clipă politețea lui se risipește și, asemenea unui copil obosit de vorbăria tatălui său, îl întrerupe, atinge picioarele acelea extraordinare, eroinele dimineții, apoi scoate un ac din buzunar și începe să le înțepe. Sunt uimită să văd cum picioarele înghit acul, iar Udi nu spune nimic, cum acul își continuă drumul în susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întrebare inocentă, iar el îmi răspunde sec, peste aproximativ o oră, și eu îi sugerez, poate ne oprim pe drum să mâncăm ceva, dar el spune, prefer să mai aștept, acolo mâncarea este mult mai bună, și se pare că vorbăria aceasta lipsită de sens îi mai reduce din încordare, dar nu are același efect și asupra mea, din nou acea răceală pe șira spinării, larve de gheață se cațără pe vertebrele mele obosite, învăluindu-le într-o îmbrățișare rece. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-ți învinge temerile și de a scăpa de ele. Te vei întoarce complet refăcută. ― Scutește-mă, Burke, făcu ea scurt. Am trecut deja prin psihanaliza lunară. Zâmbetul bărbatului se estompă, dar vocea se făcu mai puternică: ― De acord, să lăsăm vorbăria. Am citit rapoartele. În fiecare noapte ai același coșmar și te trezești tresărind, asudată și... ― Nu! Răspunsul meu e nu. (Luă cele două cești, deși bărbații nu-și terminaseră cafeaua. O altă modalitate de a-i concedia.) Acum lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu o clipă înaintea morții, râde halucinant, e aici de o brutalitate care-i maschează, de fapt, slăbiciunea atât de angoasantă în final) - are nevoie ca să nu se mai simtă vinovat că nu-l poate iubi. Apoi golul verbal - toată vorbăria care nu reușește decât să adâncească și mai mult certitudinea că nimeni nu cunoaște, cu adevărat, pe nimeni. Și, în cele din urmă, greutatea emoțională a golului, senzația de terminat, atât de puternic transmise de toate încleștările, rupturile și părăsirile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
la picioare m-au operat... Doctorul zicea ceva despre un nerv care menține echilibrul și că se va restabili ! Voi reveni pentru asta la control dar acum trebuie să mă pregătesc, ai mei, Jules, trebuie să apară. Tânăra își întrerupe vorbăria și scoate din noptieră o trusă de machiaj de care începe să se folosească cu dexteritate și vizibilă plăcere. Trăsăturile chipului ei palid capătă deîndată contururi și culori neînchipuit de frumoase. "Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sporovăind, se mișca plină de precizie, tinerește, uneori le arunca peste umăr un zâmbet, știa să plaseze expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin ea atunci când i-a spus: Trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Carmina avea impresia că nu prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu el avea un dialog limitat, aproape timid, între ei exista o atracție, un "ce" inexplicabil, dar victima nu era Dimitrie, victima era Fana, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și a țigară. Carmina era prea mândră ca să-și întrebe prietena ce știa despre fratele ei, îi suportă două ore vorbăria fără să afle nimic din ceea ce o interesa, se înfurie, ei, bine, cu siguranță că-și bătea joc, era imposibil să nu fie la curent asupra relațiilor ei cu Ovidiu, atâta timp cât Sidonia cunoștea realitatea, o vizitase de curând și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cincisprezece și la și patruzeci și cinci... sunetul este atît de tare încît toți porumbeii au fost stresați în primele zile. Unii au părăsit chiar apartamentul, iar alții s-au îndepărtat de aparat. Cu siguranță că pentru ei toate această vorbărie are ceva agresiv, cu atît mai mult cu cît nici nu este monotonă, ci întretăiată de anunțuri publicitare și semnale muzicale. sunt sigur că aparatul de radio se aude acum pe tot palierul și cel puțin în apartamentul de sub mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]