161,013 matches
-
cu agenda lui mondenă, fără ca eu să i-o cer vreodată. Diverse cunoștințe au obiceiul să încheie discuțiile cu «Mai vorbim noi zilele astea» sau, si mai ciudat, « Hai că poate ieșim și noi la o bere!» deși, în realitate, vorbim de cel mult două ori pe lună și nu ieșim niciodată la bere. Când sun la o instituție de stat și sunt amânat de trei-patru ori pe motiv că funcționarul pe care-l caut nu e-n birou, incep o
Extra-optiunea toamnei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83046_a_84371]
-
celălalt capăt al firului. Cel mult, mi se închide telefonul în nas. Și totuși, eșecul repetat nu mă convinge să renunț. Dincolo de hazul sau angoasa pe care le produc, toate istoriile de mai sus au un lucru în comun: ele vorbesc despre oameni care se poartă în anumite condiții ca si cum ar fi robotizați. Există în comportamentul fiecăruia dintre noi anumite scene pe care suntem dispuși să le jucăm la nesfârșit, fără să modificăm vreodată scenariul, fără să analizăm opțiunile reale pe
Extra-optiunea toamnei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83046_a_84371]
-
fiecăruia dintre noi, să fim mai degrabă repetitivi și mecanizați. Trist este când descoperi că scenele nu sunt doar jucate identic, ci și condiționate de acelasi stimul (numele unei cunoștințe, scuzele unui funcționar etc). Pentru că sunt benigne, prietenii nu ne vorbesc niciodată de aceste mini-telenovele condiționate în care jucăm sau, când o fac, au grijă să le îmbrace în haină ieftină a brandingului personal: «n-ai mai fi tu dacă n-ai face mereu așa»... În mintea celor care gândesc astfel
Extra-optiunea toamnei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83046_a_84371]
-
morminte în cimitir, dar foarte puține morminte recente. O inscripție amintește de extinderea cimitirului, devenit neîncăpător în 1936. Aleile care urcă pe deal par să nu aibă sfârșit și povestesc tăcut despre dimensiunea comunității evreiești în Iașiul interbelic. Ultimele cercetări vorbesc de 14,000 de evrei uciși pe străzile Iașiului sau în trenurile morții în zilele de 28-29 iunie 1941. Cei care au scăpat de glonte sau de ștreang au pierit sufocați sau de sete în vagoanele de marfă, duși de
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
sau a lansării bombelor atomice. Și ca să ajung la ultimele, nu îmi aduc aminte să fi auzit prea des cuvântul genocid, crima în masă, asociat cu Hiroshima și Nagasaki. În schimb dramă Holocaustului este mediatizata foarte agresiv. Va repet, nu vorbesc nici că antisemit nici că extremist; sunt un simplu observator. Ușor dezorientat, ca de obicei! După logică dvs, conform căreia eu aș fi “ușor antisemit” pt că vreau condamnarea crimelor comunismului cu o inflexibilitate la fel de mare ca și cea a
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
convingă pe mamaia că fetele lor nu au fofoloanca, ci păsărica. Eram mică și cuvântul fofoloanca mă distra la culme. Pe de altă parte, îmi transmitea toată vină/ jenă cu care îl pronunța mamaia. Nu era un cuvant bun, emoțional vorbind. Mamaia a fost o fată frumoasă și harnica din Bărăgan, care s-a măritat în București. Emanciparea auto-indusa a inclus haine făcute la croitoreasa și adoptarea unui limbaj adecvat, de doamna. Tataia a fost mândru să o țină acasă, dar
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
ce e bessa-bessa? E o încredințare totală, indiscutabila și care evită amănuntele.» . . . . . . . . . . . . . . . . . . . « În ultimii ani din comunism nu mai puteam deloc. Pina-ntr-atit încît mă gîndeam cum o să plec în insula bunicului meu, Kefalonia, cum o să îmi iau bărbatul, care nu vorbește grecește, o să ne facem un cort pe locul pe care îl aveam moștenit. Apă admiteam să obțin de la vecini, dar, altfel, eram decisă să mor pentru că nu mai puteam lua viața de la început. Aici oricum nu mai puteam trăi. Îmi
Irina Nicolau: o incredintare de tipul “bessa-bessa” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83066_a_84391]
-
mi l-a luat cu prilejul unui puseu de francofobie, Cristina Foarfa revine cu un maxi-interviu tot pe Metropotam. Mult prea lung, după gustul meu, dar, după comentarii, se pare că unii vizitatori au avut răbdare să-l citească. Am vorbit despre RealK, cultura pe sticlă, spiritul civic și “derivă oengista” și, sigur că da, despre București și anemica să viața de noapte. dahmmm...ceva în genul bancului cu ștevie wonder care nu poate să citească pentru că e negru... tot cam
Interviu pe Metropotam by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83048_a_84373]
-
un intreg edificiu de macrameuri și lamentații sub care citadinii și-au ascuns orașul agresiv, murdar și cenușiu (cum alfel?), veselia urbanului beneficiază de la bun început de o sănătoasă suspiciune de clasă. Urbanul vede blocuri colorate și ziduri care-i vorbesc pentru că poartă ochelari de soare și are ochi pentru stencil-uri, iar asta orășeanului i se pare amendabil din start: «Nu te uiți, dom’le, pe unde mergi?». În contra-partida, orășenii văd numai praful din marele oraș pentru că au ochelarii prăfuiți
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
Dragoș Bucurenci Suplimentul de cultură titrează săptămâna asta: . Nu e un comentariu malițios făcut de vreun (în)amic de ocazie Frază îmi aparține și e titlul unui interviu pe care mi l-a luat Ana-Maria Onisei. Am vorbit despre brandingul personal, despre conflict și dialog în cultura română, despre rupturi și clivaje între generații. A mai apărut și un interviu pe iasi.nights.ro, un ping-pong pe mail cu Andrei Sava. Așa, și ce-i cu ziua când
Ziua cand am devenit substantiv comun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83042_a_84367]
-
nimănui nici un bine, se pierde mult timp. M-am și speriat azi când mi-am întors capul: personajul meu favorit al ultimelor câteva luni era chiar acolo, putin enervat de harmalaia cauzată de un aparat de cafea sinistru și imprevizibil, vorbind cu studenți pe care nu-i cunosc chiar foarte bine altfel m-aș fi băgat cu siguranță în vorbă:”who’s your friend?” etc. Aș fi vrut să-mi mai reziste puțin aparatul fisei mele de 1000 de lei . Mi-
Ziua cand am devenit substantiv comun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83042_a_84367]
-
Dragoș Bucurenci Când le vorbesc oamenilor din publicitate despre clubbing, îi asigur că au de-a face cu o cultură de elită, că între iubitorii muzicii electronice se află cremă consumerismului, genul de tipi orientați spre construirea în triple-sec a propriei imagini, gagici care devora
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
a explica nevoia de femei a politicii, mi se pare,în contextul de față, neadecvat sau chiar regresiv. E ca si cum am încerca să fondam dreptul femeilor de a accede în politică, uitînd că acest drept există, deja( ca să nu mai vorbim că discuția e interminabila, cam scolastica și se poate înțepeni oricînd în noianul de argumente pro și contra)!Acest drept, corelat cu trendul antisexist al “coretitudinii politice”, stimulat de curentele feministe e unul din motivele pt care femeile acced în
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
pe homosexuali, Mona Musca atîrnata la gîtul fiecărei femei politician, ca o piatră de moară, prin grijă cohortelor de misogini patibulari). Avem nevoie de femei în politica ca să echilibreze balanța care înclină puternic de partea sexului “tare”. Numai atunci putem vorbi de democrație. Bună Dragoș! Aș putea începe postarea mea, cum a terminat anonymous, cu exVianu, căci și eu șunt o exVianu, mai degrabă o exVianu, clasa B, generația 2000! Super articolul! Concluzia: nu că nu avem stomac să ne băgăm
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
fiind trendy, deși există nenumărați oameni care mi-au lăsat această impresie. Prefer să tratez trend-ul că pe un tabu: oamenii care pomenesc trend-urile, fie apreciativ, fie disprețuitor, îmi par întotdeauna, în felul cum arată și în care vorbesc, loviți de mînia zeilor. N-aș atrage niciodată piaza rea asupra unui prieten vorbind despre el în termeni de “cît de trendy e”. În cele ce urmează, mă voi deroga de la această superstiție, scuipînd de trei îndărăt și rugindu-ma să
Zdrentzuri si trenduri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83070_a_84395]
-
tratez trend-ul că pe un tabu: oamenii care pomenesc trend-urile, fie apreciativ, fie disprețuitor, îmi par întotdeauna, în felul cum arată și în care vorbesc, loviți de mînia zeilor. N-aș atrage niciodată piaza rea asupra unui prieten vorbind despre el în termeni de “cît de trendy e”. În cele ce urmează, mă voi deroga de la această superstiție, scuipînd de trei îndărăt și rugindu-ma să nu-i nimeresc pe cei despre care spuneam că sînt deja loviți. Celor care
Zdrentzuri si trenduri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83070_a_84395]
-
se puteau ocupă doar pe bază de invitații și că biletele în loja nu se vînd cu reducere pentru studenți. În tot acest timp, distanța între tine și trend se va fi lărgit considerabil, ceea ce-ți va permite să vorbești în continuare destul de confortabil pe aceeași temă. Acestea sînt, de fapt, momentele cînd mă simt și eu tentat să pomenesc trend-ul cu toate riscurile pe care acest gest magic le implică. În fața stereotipiilor mentale care confundă modă cu trend
Zdrentzuri si trenduri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83070_a_84395]
-
așadar se măsoară utilități, nu “utilitatea”; în funcție de ce tip de utilitate e vorba, se găsesc și surogate de măsură: pentru aia economică de pildă, prețurile, pentru astalalta, a minții, mie patalamaua mi se pare nesatisfăcătoare de-aia nici n-am vorbit de utilitatea minții, ci de utilitatea studiilor. și, în lipsă de ceva mai bun, nu văd de ce nu s-ar măsură utilitatea lor (și) în probabilitatea de a-ți găsi o slujbă. nu mi-e foarte clar de ce și-ar
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
Reservoir Dogs Fac o reverența în fața lui Mircea Eliade, așa cum ma inviți tu Dragoș, dar l-am ales pe Wurmbrand. Calificativul de habotnic pentru Wurmbrand nu e cel mai potrivit.Este românul tradus în cele mai multe limbi, pește optzeci. El însuși vorbea opt limbi și înțelegea vreo douăsprezece, după știința mea. Îți recomand să citești “Cu Dumnezeu în subterană”, una din zecile de cărți scrise de Richard Wurmbrand. În ce priveste clasamentul, pentru mine e la fel de bine dacă primul va fi Eliade
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
cunoaștem (dar avem aceași idei asupra identitățile culturale), nu prea avem forumuri comune, si îm-i pare foarte bine, ca - asa mi-se pare-, sunt oameni de cultură cu care am idei în comun, indiferit de limbă maternă pe care o vorbim. Despre Eliade: fiind cât-de-cât expert în istoria religiilor, Eliade a fost o revelație extraordinară pentru mine, citisem de multe ori, mi-a schimbat total punctul de vederea asupra istoria religiilor, si de mulți ani este punct de referință când scriu
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
Parisul de secol 19, ci și cel modern, chiar si Parisul lui Mitterand și șantierele anilor ’80. Altfel ce repere de dezvoltare ne luăm? Shanghai și explozia urbană necontrolată de acolo din ultimii 10 ani? Nu cred. DB: Mi-ați vorbit despre experiența Bostonului. Ce am putea prelua din această experiență? În ce măsură poate fi ea translata în orașul de pe Dâmbovița? VB: Bostonul este unul din puținele exemple de urbanism la scara larga din Statele Unite. Știu că se mai poate face încă
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
al Bostonului. DB: Poate fi sfidarea contextului un exercitiu util pentru urbanism? VB: Am menționat la început structura lingvistică a arhitecturii. Dacă vocabularul unei cladiri nu s-a coagulat într-o structură gramaticala cu o sintaxa clară nu se poate vorbi de dialog. Nici între casă și observator, nici între casă și context. Dacă nu stăpânești eficient o limbă naturală, completezi comunicarea cu gesturi și expresii faciale. Spectacolul poate fi amuzant sau grotesc, dar rareori elegant. Cam așa se întâmplă cu
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
cu această imagine? Am văzut azi în stația de metrou un tip îmbrăcat într-un costum foarte dichisit, cravată era galbenă și avea un diplomat. Părea că doarme, în picioare, si asta era aiuritor. Adică ar fi fost normal să vorbească la un telefon, să citească un ziar de analize financiare, să inspire un aer de superioritate. Sau: un tip susține argumentat, prin diverse medii, unul din aspectele problemei care ține de relația dintre creator și creație, dintre vorbitor și limbaj
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
Dragoș Bucurenci Cred că e furios pentru că îl păcălise până și pe el», îmi zice maica-mea. Vorbim despre scrisoarea vitriolanta pe care Gabriel Liiceanu i-a adresat-o Monei Musca în paginile Cotidianului. Eu cred altceva. Cred că Gabriel Liiceanu s-a păcălit singur. Și cred că furia lui e prost direcționată. Aveam 14 ani când am
Licheaua apelata nu se afla in aria de acoperire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83063_a_84388]
-
puteam fi gelos în prezența ei, am învățat să-i iubesc, la rândul meu, pe cei care i-au fost dragi. Irina m-a chemat la ea într-o vreme în care încercăm să-mi îmbogățesc lecturile și mi-a vorbit, bulversandu-ma, despre lucrurile care contează cu adevarat. Au fost cele mai dense opt ceasuri din viața mea. Trăia într-o lume frumoasă și adevărată, cu care eu nu aveam nici o legătură. Un timp, mi-a fost rușine să le
Declaratie de amor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83080_a_84405]