7,219 matches
-
văzut, și un sens mai larg, înțelesul lui de bază nu permite multiplicarea: rinichii sînt numai doi, deci a vorbi de toți e destul de anormal. Sintagma actuală atestă de fapt opacizarea etimologică a cuvîntului: s-ar părea că în rărunchi vorbitorii de azi nu mai recunosc rinichii; rărunchii sînt percepuți mai ales ca zonă a efortului, nu ca un organ precis determinat. Explicația construcției cu toți ar putea sta și în contaminare: cum din rărunchi înseamnă din toate puterile, echivalența sintagmelor
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
n-am fost niciodată adeptul distincției clasice "ficțiune/documentar". Pentru că - îmi permit să adaug - în loc să se plaseze dintru început în grupul de behalfers autohtoni (denominativ ironic pentru regizorii care-și construiesc discursul de tip documentar cramponîndu-se de postura lor de vorbitori în numele/ on behalf of celor considerați ca lipsiți de acces la discursul public), Iepan preferă o poziție - cred - mai subtilă: mimarea unei atitudini îndelung exersate de produsele de tip documentar ale regimului trecut: absența relației personale între cei care filmează
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
tradiționale de transport (car, căruță, trăsură etc.) cu unul modern și - cel puțin inițial - tipic citadin. Izbitoare este însă mai ales absurditatea imaginii, de pur și autentic suprarealism, a unei biciclete trase de boi sau de cai. Versiunea preferată de vorbitorii actuali pare a fi, de altfel, cea care conține boii: din rațiuni de expresivitate fonică (consoana inițială identică în cuvintele boi și bicicletă) dar poate mai ales pentru că sporește eficiența comică a imaginii, mișcarea lentă și efortul carului tras de
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
metonimică, extinde numele obiectului asupra funcțiilor lui. În treacăt fie zis, în DEX televizor este definit doar ca "aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune", ceea ce maschează folosirile de tipul citat; desigur că televizor nu e un cuvînt căruia mulți vorbitori să simtă nevoia de a-i căuta sensul în dicționar, dar un scrupul lingvistic ar fi trebuit să conducă la adăugarea particularităților de uz care se pot dovedi utile cel puțin la alcătuirea unor dicționare bilingve. Apariția în emisiuni de
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
Rodica Zafiu Între substantivul neutru panseu și cel feminin pansea există una dintre acele legături etimologice mai puțin prezente în conștiința comună a vorbitorilor. Dicționarele franceze, care înregistrează în genere separat omonimele produse de evoluții semantice divergente, au intrări separate pentru numele abstract pensée "gîndire; gînd; cugetare"și pentru denumirea, identică formal, a florii; legătura etimologică dintre ele, dată ca foarte probabilă, este comparată
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
oralității, ci pentru că este "simbolul ființei și lumii caragialiene, o rațiune de a fi a acesteia, un auxiliar al ironiei, un instrument de calcul, dar și un martor al maladiilor intelectuale și, mai ales al stărilor de patologie lingvistică ale vorbitorilor din lumea caragialiană". Este un tip de abordare care își are adepții și contestatarii ei și care conține o cantitate de ezoterism ce amintește de studiile lui Vasile Lovinescu. Cert este că Ștefan Gencărău pune în mișcare pentru justificarea demersului
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
adesea, un pandemoniu de alte voci, ale celor din jur, ori din radiourile date tare în taverne. E de ca și cum nimeni, în carte, nu e niciodată singur, pentru că e înconjurat de o mare de voci fără chip, de cuvinte fără vorbitor și fără ascultător. Dar, totodată, singurătatea este condiția esențială a personajelor: nimeni nu izbutește cu adevărat să comunice lucrurile cu adevărat esențiale despre sine. Tehnicile literare din Sub vulcan sînt moștenirea modernismului: fluxul conștiinței, între acestea, funcționează impecabil, creînd din
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
în jargoanele lumii literare, în limbajul modei și în eseul subtil continuă să apară franțuzisme; cu atît mai mult cu cît - factor de generație - destui specialiști de azi au formație francofonă. Cred însă că a apărut deja riscul ca unii vorbitori să ia contact prin engleză cu unele cuvinte de origine franceză: modificînd astfel o tendință care s-a manifestat timp de decenii în sens invers. Dicționarele noastre vor trebui să țină seama de acest nou context sociocultural. Urmînd principiul sursei
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
înregistrat în DEX 1996 (cu definiția "care nu este obosit; vioi"; "care exprimă prospețime, sănătate, tinerețe") ca provenind exclusiv din fr. fraîche (forma feminină a adjectivului frais). Un citat din presa ultimului deceniu demonstrează însă că, cel puțin pentru unii vorbitori (tot mai mulți, tind să cred), cuvîntul e pus în legătură cu engleza, reprezentînd de fapt engl. fresh: "Pompierii spălau, de zor, barba și sabia domnitorului Al. I. Cuza, de stratul gros de găinaț. Deosebit de anevoioasă, datorită durității sedimentelor, acțiunea a durat
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
Sunt la Dinu Brătianu acasă. Am în mâini un vas cu apă"). Povestirea visului e un text în care devin normale descrierea din afară a acțiunilor persoanei I (dedublate) și exprimarea unor dubii în legătură cu verbele proceselor interioare, controlabile doar de vorbitor. Abundă formulele modalizatoare de incertitudine ("se pare că", "parcă"), expresiile vagului, aproximației ("sau așa ceva", "un fel de"). Transformările petrecute fără a fi conștientizate, percepția unor realități paralele se reflectă în mărci temporale de tipul: "în timp ce", "între timp". Formula finală - "Cam
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
respectiv apropierea sau depărtarea de ultima menționare a referentului. Criteriul decisiv e adesea cel al pregnanței pragmatice și subiective: alegerea e orientată de interesul narativ sau pur și simplu de implicarea afectivă a povestitorului. Elementul cel mai prezent în conștiința vorbitorului e desemnat prin ăsta, în vreme ce ăla presupune mai puțină focalizare: "ăsta ș= cel despre care vorbescț s-a întâlnit cu ăla șcel pe care l-am pomenitț". Iorgu Iordan, în Stilistica sa, a descris pe larg folosirea afectivă a demonstativelor
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
și grafii nespecifice românei, eventual în curs de adaptare) ori morfologic (selecția unor desinențe de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine sintactică e cel oferit de alegerea prepozițiilor folosite pentru a introduce - în funcția tipică de circumstanțial de loc sau de atribut al plasării spațiale - termenul Internet. Principalele
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
într-o vreme de noapte acasă". Totuși, formula cea mai cunoscută este cea cu pronume expletiv sau neutru (fără referent identificabil, transformat în simplă particulă a participării intensive) și cu un verb coordonat. Modelul e cu siguranță menținut în conștiința vorbitorilor de o celebră sursă literară: replica lui Agamiță Dandanache, care rezumă meritele politice ale familiei sale: "Eu, familia mea, de la patuzsopt... luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă...". în textul lui Caragiale, pentru a indica o acțiune
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
potrivit căruia, dacă într-o adunare publică, alcătuită din persoane din aceeași castă, un bărbat rostește un lucru extrem de important pentru toți, una din femeile prezente, cea care este mai aproape, trebuie neapărat să se ridice, să se încline în fața vorbitorului și să-i sărute mâna, cu un gest de supușenie absolută. Obicei complicat. Foarte complicat. După atâtea secole... Totuși, Hualing nu se ridicase de la locul ei, mimând doar obiceiul. A trebuit să treacă un timp până să mă deprind cu
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
multe argouri. Ceea ce poate să apară ca un eufemism sau ca o extindere semantică e în fond rezultatul unei simple schimbări de perspectivă. Termeni ca școală, meserie, ucenic etc. au acoperire și relevanță, din interior, din punctul de vedere al vorbitorilor de argou, chiar cînd se referă la tehnicile furtului, înșelătoriei etc.: deprinse și exersate cu mai multă sau mai puțină abilitate. în multe argouri, inclusiv în cel românesc, verbe de tipul a lucra sau a opera se folosesc curent pentru
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
curvele ce patrulează pe traseu mai ceva decât soldații la fruntarii, imaginea "martiriului" e completă și apetisantă din cale-afară! Oricum, între această imagine și aceea a minerilor ca activiști civici, propagată cu nerușinare de "Flacăra" lui Păunescu, prefer sifilisul "traseistelor" vorbitoare de turco-kurdă. Cu ajutorul unui doctor bun, de sifilis scapi! De ceilalți, nu!
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
sau La Comtesse de Segur... Tata, medic și el, era pasionat de Zweig și Curzio Malaparte. E drept că intelectualii formați în timpul meu erau, în general, francofoni și francofili. În plus, însă, trebuie să spun, mama era și o perfectă vorbitoare de engleză, înamorată de Chesterton și Bernard Shaw, Somerset Maugham, Henry James, Emily Dickinson, mai tîrziu de Scott Fitzgerald, Faulkner și Hemingway. Faptul că am ajuns să trăiesc în America, unde m-am stabilit la vîrsta destul de puțin fragedă de
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
ulterioare), poate fi semnificativă confruntarea mai multor dicționare. în uz coexistă de obicei un sens precis - în care seara intră în opoziție cu dimineața și după-amiaza, sau cu ziua și noaptea - și un sens vag și dependent de contextul pragmatic. Vorbitorii produc adesea autocorecții, substituind unul dintre sensuri prin celălalt. Mi se pare, oricum, foarte pertinentă definiția din DEX, în care semnificația restrînsă - "parte de la sfîrșitul zilei, cînd începe să se întunece" - e completată de cea largă și relativă: "interval de
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
dominate. Discuția a fost pasionantă. Referindu-se la recentele violențe de stradă ale anarhiștilor de stînga din timpul Reuniunii G8 de la Genova, Mihai Zamfir și apoi, preluîndu-i ideea, Nicolae Manolescu au adus în discuție o nuanță ignorată pînă atunci de vorbitori: noi, cei din Est, am mai trăit o lungă globalizare impusă prin forță. Purta semnul ideologiei totalitare comuniste. Cea de acum, pluralistă și democratică, pare să aducă ceva mai bun și, în plus, e inevitabilă, fiindcă alternativa e lumea din
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
arabă" ( DA), cuvînt de origine turcească. Azi bidiviu e menținut în vocabularul pasiv al multor persoane mai ales datorită prezenței sale în limba populară (în bună măsură convenționalizată) a basmelor; mai rarul bididiu, în schimb, e probabil netransparent pentru cei mai mulți vorbitori. Bidiviu este unul dintre primele cuvinte argotice românești înregistrate și puse în circulația publică, în secolul al XIX-lea, de N. T. Orășanu (1861) și G. Baronzi (1872), care îi indicau sensul "tînăr, băiat". Atestări ulterioare i-au confirmat circulația
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
să descoperim că ele continuă să existe, netulburate. O serie de texte consultabile în Internet conțin de exemplu conjuncția căci folosită în locul lui că: eroare pe care Al. Graur o semnala într-un articol din 1931, explicînd-o prin tendința unor vorbitori mai puțin instruiți de a imita stilul cult: "țăranii nu întrebuințează niciodată acest cuvînt ș=căciț în graiul lor obișnuit (...). Cînd e vorba însă să se exprime mai "radical", sau în scris, li se pare frumos să-l întrebuințeze pe
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
respiri"; Este o criză, mă-nțelegi, care poți pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă..." etc. Exemplele recente de folosire greșită a conjuncției căci sînt neașteptat de multe. S-ar părea că o bună parte din ele aparțin unor vorbitori care trăiesc de mai mult timp în străinătate - e cert că unele greșeli apar sau se consolidează mai ușor în lipsa unei comunicări cotidiene și diversificate în limba maternă - dar aceasta poate fi și o simplă impresie, produsă de reprezentarea inegală
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
mai mult timp în străinătate - e cert că unele greșeli apar sau se consolidează mai ușor în lipsa unei comunicări cotidiene și diversificate în limba maternă - dar aceasta poate fi și o simplă impresie, produsă de reprezentarea inegală în Internet a vorbitorilor de română din diverse spații geografice și culturale. Unele dintre erori sînt produse probabil de aceeași persoană, care le repetă în mod absolut consecvent; oricum, sursele sînt destul de diferite, chiar sub aspect stilistic. E vorba de polemici religioase, de texte
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
unei orientări argumentative în sensul "destul de mult" sau chiar "prea mult" pentru o anumită situație sau dintr-un anumit punct de vedere - și acesta poate fi al personajului în legătură cu care se face mențiunea temporală, dar este oricum preluat și de vorbitor. E motivul pentru care apare ca fiind contradictorie, deci puțin probabilă, o secvență de tipul: "Dan a repetat lecția două ore bune. De asta n-a știut nimic". în articolul bun din DEX nu există din păcate o bună explicație
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
Surpriza plăcută apare chiar la cuvîntul an, unde există o explicație foarte interesantă: "prin atributele "tot", "întreg", "încheiat", "încheiat", "împlinit", "în cap" și prin complinirile "de-a rîndul", "de zile" se arată întregimea anilor, exprimîndu-se totodată și faptul că pentru vorbitor anul a trecut sau va trece cu greu". Observația e foarte bună, chiar dacă, din dorința de precizie, ar trebui completată prin cîteva distincții suplimentare. Ea se referă la două serii de mijloace: înșiruirea (ani la rînd) e mai apropiată de
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]