KorAP: Find »[drukola/base=votant & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...24 >

595 matches

Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567

pentru simplificare, autorul presupune că votanții sunt de acord în legătură cu poziția unui partid pe axă, adică toți plasează partidul în același punct. Cu alte cuvinte, poziția unui partid este aceeași pentru toți votanții, fiind media aprecierilor acestora. În plus, preferințele votanților au vârf unic, iar funcția de preferință descrește monoton pe ambele pante, ceea ce înseamnă că votanții sunt capabili să ordoneze perfect partidele în funcție de preferințe, astfel încât cel puțin un partid să nu fie niciodată pe ultimul loc în preferințele niciunui votant

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
aflat la 15 și pe cel de la poziția 30 în detrimentul celui de la poziția 35. Luând în calcul condițiile de mai sus și alegând să ignorăm posibilitatea existenței atașamentului sau loialității față de un partid anume, indiferent de platforma propusă, rezultă că votantul rațional va prefera în mod necesar partidul a cărui poziție este cel mai aproape de punctul său ideal pe continuum. Dacă între partide nu există diferențe în ceea ce privește politicile promovate, atunci alegătorul va fi în mod necesar indiferent între partide. Mai mult

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
mod necesar partidul a cărui poziție este cel mai aproape de punctul său ideal pe continuum. Dacă între partide nu există diferențe în ceea ce privește politicile promovate, atunci alegătorul va fi în mod necesar indiferent între partide. Mai mult, dacă punctul ideal al votantului se află la distanțe egale de două sau mai multe partide, acesta va fi indiferent între ele, de aici rezultând că preferințele votanților sunt simetrice (Downs, 2009). În aceste condiții, fiecare votant va alege să voteze partidul care se află

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
promovate, atunci alegătorul va fi în mod necesar indiferent între partide. Mai mult, dacă punctul ideal al votantului se află la distanțe egale de două sau mai multe partide, acesta va fi indiferent între ele, de aici rezultând că preferințele votanților sunt simetrice (Downs, 2009). În aceste condiții, fiecare votant va alege să voteze partidul care se află cel mai aproape de poziția sa ideală pe continuum, astfel încât să-și maximizeze utilitatea. Cel mai frecvent, pentru calculul utilității se utilizează pătratul distanței

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
condiții, fiecare votant va alege să voteze partidul care se află cel mai aproape de poziția sa ideală pe continuum, astfel încât să-și maximizeze utilitatea. Cel mai frecvent, pentru calculul utilității se utilizează pătratul distanței euclidiene dintre poziția partidului și poziția votantului pe continuumul ideologic. În sfârșit, cu privire la situația de alegere, Downs (2009) asumă faptul că votanții sunt uniform distribuiți pe continuum, iar regula de alegere este cea a pluralității. În aceste condiții, într-un sistem bipartid, ambele partide vor alege să

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
2009) asumă faptul că votanții sunt uniform distribuiți pe continuum, iar regula de alegere este cea a pluralității. În aceste condiții, într-un sistem bipartid, ambele partide vor alege să se apropie de centrul axei, care coincide și cu poziția votantului median (Black, 1958), adică acea poziție care obține la fel de multe sau chiar mai multe voturi decât orice altă poziție de pe continuum. Motivația unei asemenea mișcări este aceea că, migrând spre centru, partidele nu vor pierde voturile de la extrema proprie, întrucât

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
perfectă și, în plus, există costuri de informare, atunci probabilitatea ca extremiștii să absenteze la vot crește când partidul se deplasează spre centru, pentru că votanții nu mai pot sesiza așa de ușor diferențele dintre platformele partidelor. Drept consecință, dacă numărul votanților extremiști este mare, partidele pot alege să nu se apropie de centru. În acest caz însă, politicile promovate de partidul câștigător vor fi extremiste, democrația va fi instabilă, iar o parte din votanți vor fi nemulțumiți, ceea ce poate avea consecințe

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-se chiar până la revoluție. Aceste consecințe sunt determinate de faptul că vor rezulta două partide cu platforme radicale și opuse care se vor lupta pentru putere, reușind să își impună viziunea doar prin teroare. Așadar, o astfel de distribuție a votanților este improbabilă într-o democrație stabilă. Când sunt mai multe partide în competiție, situație pe care Downs nu o consideră posibilă decât în condițiile în care distribuția votanților pe continuum este polimodală, iar regula de vot este una din familia

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
își impună viziunea doar prin teroare. Așadar, o astfel de distribuție a votanților este improbabilă într-o democrație stabilă. Când sunt mai multe partide în competiție, situație pe care Downs nu o consideră posibilă decât în condițiile în care distribuția votanților pe continuum este polimodală, iar regula de vot este una din familia proporțională, partidele vor avea stimulentele necesare pentru a se distanța unele de celelalte apropiindu-se de maximele locale ale distribuției votanților. Sistemul va atinge echilibrul atunci când nici un partid

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
posibilă decât în condițiile în care distribuția votanților pe continuum este polimodală, iar regula de vot este una din familia proporțională, partidele vor avea stimulentele necesare pentru a se distanța unele de celelalte apropiindu-se de maximele locale ale distribuției votanților. Sistemul va atinge echilibrul atunci când nici un partid nou nu se mai poate forma și când partidele existente nu mai au motivația necesară să își mai modifice poziția. Față de sistemul bipartid, unde partidele propun politici similare, iar votanții au nevoie de

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
oferta electorală este variată, în sistemele multipartid accentul cade pe ideologie, ca element de distincție între pozițiile adoptate de partide pe continuum. Așadar, Downs consideră că, în starea de echilibru, responsabilă pentru numărul de partide de pe scena politică este distribuția votanților, fiecare distribuție putând suporta doar un număr limitat de partide (Downs, 2009, pp. 177 183). Mai mult, posibilitatea formării și intrării în competiția electorală a unor noi partide este dată tot de forma distribuției votanților pe continuum. Partidele noi, în

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
de pe scena politică este distribuția votanților, fiecare distribuție putând suporta doar un număr limitat de partide (Downs, 2009, pp. 177 183). Mai mult, posibilitatea formării și intrării în competiția electorală a unor noi partide este dată tot de forma distribuției votanților pe continuum. Partidele noi, în viziunea lui Downs, pot apărea doar în două situații: dacă există o modificare în modul de distribuție a votanților pe continuum sau dacă există o modificare ideologică puternică a unuia dintre partide. Scopul acestor partide

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
formării și intrării în competiția electorală a unor noi partide este dată tot de forma distribuției votanților pe continuum. Partidele noi, în viziunea lui Downs, pot apărea doar în două situații: dacă există o modificare în modul de distribuție a votanților pe continuum sau dacă există o modificare ideologică puternică a unuia dintre partide. Scopul acestor partide noi nu este în mod necesar de a câștiga alegerile, ci mai degrabă de a influența politicile partidelor existente. În primul caz, modificarea distribuției

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
Dezvoltări ulterioare ale modelului downsian Deși teoria downsiană asumă existența unei singure dimensiuni ideologice relevante 6, de cele mai multe ori în viața reală există mai mult de o dimensiune relevantă, motiv pentru care modele ulterioare propun stabilirea poziției partidelor și a votanților într-un spațiu multidimensional (Davis și Hinich, 1968; Hinich și Pollard, 1981; Enelow și Hinich, 1984), determinat de direcțiile de politici care sunt propuse în campania electorală. Ideea din spatele acestei abordări este aceea că nu întotdeauna toate direcțiile de politici

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
Astfel, un partid poate avea poziții diferite pe diferite dimensiuni. La fel și votanții, motiv pentru care opțiunea de a vota pentru un partid sau altul se face în funcție de media ponderată a pătratului distanței euclidiene dintre poziția partidului și poziția votantului pe fiecare dintre dimensiuni. Ponderarea dă posibilitatea atribuirii unei importanțe crescute unora dintre dimensiuni, spre deosebire de celelalte. O altă modificare importantă la modelul downsian o reprezintă relaxarea asumpției de informație perfectă. Astfel, dacă asumăm că votanții nu mai dețin informație perfectă

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
asumarea costurilor asociate votului. Cele două fenomene sunt distincte și se pot produce separat sau împreună. Spre exemplu, în situația în care sunt doar doi candidați și ambii sunt considerați a Modele spațiale ale coMpetiției electorale 59 fi la fel de acceptabili, votantul e indiferent fără a fi alienat, în timp ce în situația în care ambii candidați sunt considerați a fi la fel de inacceptabili, votantul este și alienat, și indiferent. În sfârșit, o ultimă dezvoltare pe care o voi discuta aici este cea propusă de

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
în care sunt doar doi candidați și ambii sunt considerați a Modele spațiale ale coMpetiției electorale 59 fi la fel de acceptabili, votantul e indiferent fără a fi alienat, în timp ce în situația în care ambii candidați sunt considerați a fi la fel de inacceptabili, votantul este și alienat, și indiferent. În sfârșit, o ultimă dezvoltare pe care o voi discuta aici este cea propusă de Grofman (1985), care face două modificări la modelul downsian. Grofman pornește de la ideea că poziția statu quoului contează, iar modificările

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
coordonată, și anume direcția preferinței, ei decizând dacă susțin sau nu o anumită politică. În modelul dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989), de acum înainte modelul RM, apare și o a doua coordonată, și anume intensitatea, adică măsura în care votantul susține direcția aleasă. Ca și în modelul downsian, este asumat un continuum, care are însă în centru punctul neutru sau, altfel spus, punctul în care votantul este indiferent față de toate alternativele de pe continuum. Dacă în modelul downsian fiecare punct de pe

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
RM, apare și o a doua coordonată, și anume intensitatea, adică măsura în care votantul susține direcția aleasă. Ca și în modelul downsian, este asumat un continuum, care are însă în centru punctul neutru sau, altfel spus, punctul în care votantul este indiferent față de toate alternativele de pe continuum. Dacă în modelul downsian fiecare punct de pe continuum reprezenta poziția față de un set de politici, în modelele direcționale plasarea la stânga sau la dreapta punctului neutru înseamnă atitudinea față de o politică sau, mai exact

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
în modelele direcționale plasarea la stânga sau la dreapta punctului neutru înseamnă atitudinea față de o politică sau, mai exact, respingerea ori susținerea unei politici. De asemenea, în modelul RM, distanța de la punctul neutru la poziția pe continuum reprezintă intensitatea cu care votantul respinge sau susține politica respectivă. Trebuie observat faptul că, în cazul unei singure dimensiuni, de exemplu axa stânga dreapta, dacă sunt doar două partide în competiție și ambele se află de aceeași parte a punctului neutru, atunci votanții sunt indiferenți

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
sunt indiferenți între ele, oricare ar fi diferența de intensitate dintre pozițiile celor două. În modelele cu două sau mai multe dimensiuni însă, intensitatea poziției contează, așa cum indică formula anterioară. În modelul direcțional propus de Rabinowitz și Macdonald (1989), alegerea votantului se face în funcție de compatibilitatea dintre direcții, dar și de intensitatea poziției pe care fiecare dintre agenți, votantul și partidele, o adoptă. Într-o primă fază se stabilește dacă partidul și votantul adoptă aceeași direcție referitoare la o anumită politică, adică

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
două sau mai multe dimensiuni însă, intensitatea poziției contează, așa cum indică formula anterioară. În modelul direcțional propus de Rabinowitz și Macdonald (1989), alegerea votantului se face în funcție de compatibilitatea dintre direcții, dar și de intensitatea poziției pe care fiecare dintre agenți, votantul și partidele, o adoptă. Într-o primă fază se stabilește dacă partidul și votantul adoptă aceeași direcție referitoare la o anumită politică, adică se stabilește dacă ambii se află de aceeași parte a punctului neutru sau nu. Dacă direcția acestora

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
modelul direcțional propus de Rabinowitz și Macdonald (1989), alegerea votantului se face în funcție de compatibilitatea dintre direcții, dar și de intensitatea poziției pe care fiecare dintre agenți, votantul și partidele, o adoptă. Într-o primă fază se stabilește dacă partidul și votantul adoptă aceeași direcție referitoare la o anumită politică, adică se stabilește dacă ambii se află de aceeași parte a punctului neutru sau nu. Dacă direcția acestora coincide, atunci asocierea dintre cei doi agenți este una pozitivă, indiferent dacă sunt de

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
fază trebuie stabilită intensitatea cu care fiecare dintre agenți își susține poziția. Cu cât poziția unui votant sau partid este mai departe de punctul neutru, cu atât acesta preferă mai intens direcția respectivă. Rezultatul interacțiunii dintre cele două poziții, a votantului și a partidului, reprezintă utilitatea obținută de votant dacă alege să voteze cu respectivul partid. Conform modelului direcțional RM, votantul va alege întotdeauna partidul care se află de aceeași parte a punctului neutru cu el însuși și care este poziționat

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
mai departe de punctul neutru, cu atât acesta preferă mai intens direcția respectivă. Rezultatul interacțiunii dintre cele două poziții, a votantului și a partidului, reprezintă utilitatea obținută de votant dacă alege să voteze cu respectivul partid. Conform modelului direcțional RM, votantul va alege întotdeauna partidul care se află de aceeași parte a punctului neutru cu el însuși și care este poziționat cât mai departe de punctul neutru. Această concluzie contrazice modelul tradițional care afirmă că un votant va prefera partidul cel

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]