1,123 matches
-
ei. Începu să le hrănească pe rând. Simțind bunătatea Moșului, animalele îi deveniră prietene și nu se mai despărțeau de el. Venind vremea să plece, animalele priveau cu ochii umezi, cum silueta Moșului se îndepărta, ca un fum, de pădurea vrăjită. Ajuns acasă, Moșul se gândea la acea zi tot timpul; își amintea, ca prin vis, de animalele din minunata pădure vrăjită. George-Nicolae STROIA Elev, clasa a V-a, Școala „Mareșal Alexandru Averescu” - Adjud Pictură în acuarelă: “Obiceiuri de iarnă” de
GEORGE-NICOLAE STROIA, LUMEA COPILĂRIEI – VIS DE IARNĂ: PĂDUREA VRĂJITĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351472_a_352801]
-
Venind vremea să plece, animalele priveau cu ochii umezi, cum silueta Moșului se îndepărta, ca un fum, de pădurea vrăjită. Ajuns acasă, Moșul se gândea la acea zi tot timpul; își amintea, ca prin vis, de animalele din minunata pădure vrăjită. George-Nicolae STROIA Elev, clasa a V-a, Școala „Mareșal Alexandru Averescu” - Adjud Pictură în acuarelă: “Obiceiuri de iarnă” de George-Nicolae Stroia Referință Bibliografică: George-Nicolae STROIA, LUMEA COPILĂRIEI - Vis de iarnă: Pădurea vrăjită / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GEORGE-NICOLAE STROIA, LUMEA COPILĂRIEI – VIS DE IARNĂ: PĂDUREA VRĂJITĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351472_a_352801]
-
ca prin vis, de animalele din minunata pădure vrăjită. George-Nicolae STROIA Elev, clasa a V-a, Școala „Mareșal Alexandru Averescu” - Adjud Pictură în acuarelă: “Obiceiuri de iarnă” de George-Nicolae Stroia Referință Bibliografică: George-Nicolae STROIA, LUMEA COPILĂRIEI - Vis de iarnă: Pădurea vrăjită / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 338, Anul I, 04 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GEORGE-NICOLAE STROIA, LUMEA COPILĂRIEI – VIS DE IARNĂ: PĂDUREA VRĂJITĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351472_a_352801]
-
în albul ochilor, bau-bau era ființa, capul drept ea și-l ținea, avea și piept, ea s-a trezit gemea, plângea, cu lacrimi de cristal, de stea, ea viața mi-a luat zicând, elevule, tu ești prea blând, o, chin vrăjit, dureri cerești, pe unde umbli azi, cum ești? Sărutul ei mă nalță-n cer, cu ghearele cele de fier mă sfâșie încet, încet, o, sfinx, din dascălii de ieri. Vârtej al diferenței de lectori. Să nu scrii cu pană de
MEMENTO de BORIS MEHR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350940_a_352269]
-
tsunami, a făcut ca niponii să se acomodeze cu suișurile și coborâșurile vieții, ca făcând parte din mersul natural al lucrurilor. Încerc să-mi exprim simțirea în scris pentru ca și alții să afle ce m-a impresionat pe acest tărâm vrăjit, numit Japonia. Fiecare colțișor din lume își are povestea sa, după cum fiecare obiect lucrat de mâna omului, oricât de mic ar fi, își are misterul său. O călătorie în Japonia este o experiență cu totul deosebită; Japonia este un miracol
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351548_a_352877]
-
gând, Să uit că ninge-afară, Să uit că-i frig, Să uit că plâng. Visez... Îmbrățișați, Pe malul mării, Încremeniți rămânem Și valurile înspumate Se împletesc la țărmuri, Iar marea geme în furtună, Sălbatică furtună. Privim, zâmbind spre valurile crețe, Vrăjiți Că luna arămie mătasea își așterne purpurie Pe-a valurilor creste dantelate, Iar valul, dorul își urmează, Izbindu-se tânguitor de maluri. "Te iubesc", timidă am șoptit, Și-n jurul nostru, tremură marea, Talazul, căzând istovit, Domol s-a retras
MAGIA CLIPEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351584_a_352913]
-
Strofe > Ritmuri > CONJUNCTIV Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aș alerga la ușa ta și te-aș chema pe câmpul cuprins de dalbă nea. Și-n câmp pustiit, de fulgi doar vrăjit, tu mâna-mi s-apuci să zburăm printre rugi, dorul din mine să fugă la tine pe fluturii albi. Noapte divină, flori de velină fie-mi cunună. Ah, mândră regină a-ntinsului alb! Sărutul cu foc cu fulgi la un
CONJUNCTIV de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351067_a_352396]
-
lor încălzea chipul îngândurat și totodată senin al unei femei trecută de varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la căsuța ei. Era seară de Ajun. Privind lumânările, parcă a fost vrăjita și, în acel moment, a avut sentimentul că le aude vorbind. Șopteau cuvinte nemaiauzite de ea, dar le înțelegea sensul .Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
lor încălzea chipul îngândurat și totodată senin al unei femei trecută de varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la căsuța ei. Era seară de Ajun. Privind lumânările, parcă a fost vrăjita și, în acel moment, a avut sentimentul că le aude vorbind. Șopteau cuvinte nemaiauzite de ea, dar le înțelegea sensul .Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
chiar am cerut explicații suplimentare despre personajele prezente în fotografiile ce se regăsesc în tablourile casei. Și după ce am deschis ochii imaginației, retrăind vremea copilăriei maestrului, purtam deja cu toții chipul veseliei, tărâmul fănușian reușind să ascută în noi cele mai vrăjite emoții. Chiar și soarele ne-a zâmbit șăgalnic risipind ceața și amintindu-ne că e zi de sărbătoare pe pământ grădiștean. Mărturisesc că de fiecare dată când deschid o carte de-a autorului, simt cum mâna unui sculptor îmi modelează
FĂNUŞ NEAGU – CIOPLITOR ÎN MARMURA SUFLETELOR NOASTRE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345682_a_347011]
-
de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier și iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau și îi simțeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Tot bătrânii spuneau că ar fi fost o scânteie de adevăr în cele afirmate de fete. Pentru că nimeni nu știa cine îi este tată, se zvonea că
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
Acasa > Orizont > Selectii > SENTINȚE DE ZBOR Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 788 din 26 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Printre oaze vrăjite cetăți am clădit, eram sete de doi și rugă eram pe-un ocean infinit, te strigam de pe țărmuri cu nume de foc, cine oare mai știe s-aprindă atâtea scântei într-un joc? Am urcat, împreună, pe-o scară de
SENTINŢE DE ZBOR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352064_a_353393]
-
curat în suflet cămășile de zei, din valurile vremii, poveștile trăite sunt voci înmugurite în armonii de tei, iubito, mi-ai spus, iată, mai am un veac de dor și-l prind în templul nostru spre stele călător! Prin oazele vrăjite, o lacrimă se teme să nu-i strivești misterul în falduri de poeme iar codrul ne-nfășoară pe zori a mia oară, în verdele iubirii din simfonii de vară... Referință Bibliografică: sentințe de zbor / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SENTINŢE DE ZBOR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352064_a_353393]
-
la un colecționar de artă cu dorința de a cumpăra un tablou de Cezanne.Dar nu a fost cu putință. -Hm! A mârâit în barbă.Sunt pictori care-s stele și alții simpli licurici.Tablourile lor sunt culori moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viața ta. ...Astfel, m-am trezit în pielea celui ce sunt, un colecționar ieșit dintr-un tablou, care este însăși viața prelungită prin culorile “moarte”, ce trec din privirea unor generații în alte generații. Al.
EVADARE DIN TABLOU, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355872_a_357201]
-
să fii singur cu arțari ce-ți cresc în suflet laolaltă cu toate cuvintele și lacrimile aievea iar dacă a mai rămas ceva favorabil statuilor menite să trăiască însele nostalgia îmi amintesc că ele definesc "dincoace" de piele o inimă vrăjită doar de tine sfîrșitul poemului meu de dragoste. Referință Bibliografică: Forme lăuntrice de relief / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate
FORME LĂUNTRICE DE RELIEF de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355894_a_357223]
-
ochii tăi scriu pe zare cu fum.// Rătăcirăm pe-un drum răsucit?/ O mai fi vreun leac, vreo minune?/ Cândva izvorai dinspre răsărit,/ acum dinspre soare-apune...// Din mine o pasăre necunoscută/ se smulge, pe inima ta să-și ascută/ aleanul vrăjit în licori îngerești./ Ascultă-i tăcerea și ai să-nverzești!// Sărut-o și dă-i drumul să zboare;/ îți va aduce apă vie din soare.”(( Pasăre necunoscută) Dintre iubirile literare și aici este prezent Esenin, cel mai fidel prieten în
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
trăsăturile rigide. Îi plăcea gropița din barbă și îi venea să i-o sărute. “Pfui, Doamne iartă-mă! Ce-i cu mine de îmi trec asemenea gânduri necurate prin cap? Să fie de vină oare licoarea aceasta delicioasă? Este cumva vrăjită?” Condurache nu uita să fie mereu plin păhăruțul Georgetei iar ea nu ezita să-l golească, așa că astfel încât gândurile femeii alergau pe alte trasee decât cele dorite și pentru care a venit în casa colegului său. Acum îl studia cum
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
Cuvinte > REQUIEMUL VISULUI CONDAMNAT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 865 din 14 mai 2013 Toate Articolele Autorului Se închid porțile, somnul se unește cu umbră scrisă în poveste, tot caut loc, un loc, un răsărit la poarta visului vrăjit. Apoi se-aude simfonia se pierde soarele și armonia, în horă visului damnat de gand ce pare că-i turbat. Zboară gândul se acoperă de soare apoi frumusețea să coboare, din requiemul condamnat din visul meu ce-i un oftat
REQUIEMUL VISULUI CONDAMNAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354879_a_356208]
-
te-nfioară; Și din gând nu l-ai uitat? Fată dulce, sfat ți-am dat, Și-n petale ți-am păstrat Dorul lui, iubirea sfântă; Surioară, nu te uită!... Fată mândră,-ndrăgostită! Eu sunt floarea ta iubită, De o zână sunt vrăjită... Stau cu tine pe-nserat Ca să-mi dai un sărutat.” * * * - Crizantemă, fulg de nea, Păstrează iubirea mea! În petale s-o ții bine, Să nu plece de la mine; Crizantemă, fericire... M-am îndrăgostit de tine! Că-n petale-mi ai iubire
DE „ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354990_a_356319]
-
tale-mi vor coborî pe pleoape De gura ta voi fi atât de-aproape Încât dinții mei își vor lua ofranda Mușcând din măr ca Albă ca Zăpada. Și trupul tău, mișcându-se frenetic De focul gurii mele lăsându-se vrăjit Va rătăci în lumea fără de sfârșit A vechilor iubiri, de-acum rămase mit! Referință Bibliografică: Poveste fără sfârșit / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob
POVESTE FĂRĂ SFÂRŞIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355465_a_356794]
-
și, cînd îl pierd, mă plimb ca un turbat pînă spre dimineață ... Acel panaceu, zicea el, este visul meu de medic, dar trebuie să-i disec trupului uman viscerele, pentru ca să înțeleg ce mecanisme misterioase îi coordonează viața ... și eu, ca vrăjită, îl asiguram că nu are nici o șansă să descopere ceva, pentru că totul este ascuns în mod misterios sub osul frunții și în adîncul cel lăuntric al sufletului și că disperarea bolnavului vine din tristețea aia metafizică și prăpăstioasă, că își
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
un val altele să-mi adaug. 29.08.2011 Restituiri În candela veche mai arde un rest de fitil egal cu sfârșitul culorii în hăuri de galben respir suflarea măsoară și albul cenușii din vipii glisând printre semne de tus vrăjit caligraf este ochiul în buclă mătăsii cuvintele ghem îmi șoptesc doar să fiu desprinderi de verde în sâmburi striviți sub carâmb absorb în spirală aritmic ecoul când zmeiele frunză sunt scrum și zidul străpuns de un gând răspunde în magma
POEMELE TOAMNEI (ANA URMA, VASLUI) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356938_a_358267]
-
filă... O urmă-a pașilor în doi, mai stăruia printre suspine, Când valul toamnei dintre noi, uita încă o vară-n mine, Lăsând pe geana dintre noapte și dimineață, răstignite O șoaptă, două de iubire din albe nopți de dor, vrăjite. Acum am brațele prea pline de ploi și vântul mă despică În vara asta-n travesti în care toamnei îi e frică Să-și dezgolească dezolanța și visele zdrobite-n țest Cu galbenul și ruginiul, peceți pe-un colț de
TOAMNĂ-N TRAVESTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356648_a_357977]
-
și despre cărțile pe care le citise, a reușit cu timpul să-i trezească și ei pasiunea latentă pentru studiu. Dându-și seama de curiozitatea și inteligența ei, Mitică a început să-i vorbească despre România, iar Nicole îl asculta vrăjită, și-l ruga să-i traducă tot timpul câte ceva din limba română. În tot acest timp, Mitică era curios să vadă dacă soția sa va reuși sau nu, să învețe limba română. Nimeni nu i-a dat speranțe, ba mai
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356622_a_357951]
-
întoarse capul, privind-o superior. - N-am idee, cum am ajuns aici. Nu mai face pe deșteptul și spune-mi, ce se întâmplă! Nu-mi amintesc nimic. Băiatul se apropie de urechea ei și îi șopti conspirativ: - Ești în pădurea vrăjită a lui Peter Pan. Îl privi cu neîncredere: - Glumești? Băiatul se încruntă: - Eu, sunt Peter Pan! Ochii fetei se măriră și se uită în jur. O cabană modestă strălucea de curățenie, vopsită în culori vesele! Se apropie de oglinda din
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]