978 matches
-
da poate o bază pozitivă "științelor politice", în sensul că acestea ar deveni din ce în ce mai clar o ramură a mitologiei aplicate. În această privință, politologii par astăzi să se mulțumească cu puțin. Ei încearcă să descrie cu noțiuni care oscilează între vrăjitorie și parapsihologie carismă, sugestie, ascendent, prestigiu, atracție, farmece -, fără să le explice însă, efectele de transmitere, adeziune sau credință. O disciplină este deschisă unei serii nedefinite de enunțuri noi cărora le oferă reguli de construcție. O doctrină este, prin definiție
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
caz de nesupunere prin spînzurare și sugrumare..." Hotărîrea Parlamentului din "ultima zi de iulie" a lui 1565: "Se interzice prin prezenta tuturor tipografilor, librarilor sau oricăror altor persoane, indiferent de statutul lor, tipărirea oricăror cărți pline de blasfemii, instigări sau vrăjitorii, agitatoare și urmărind să tulbure Statul și ordinea publică, pedepsindu-se prin confiscarea totală a bunurilor." Ordonanța de la Moulins, din 1566: "Se interzice tuturor persoanelor să tipărească ori să dea spre tipărire orice Cărți sau tratate fără Încuviințarea sau Permisiunea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
înlocuitorii doctrinari ai "modernismului reacționar", cultivat de tradiționaliștii noștri din perioada interbelică. În dorințele noastre, laserele, amplificatorii și decibelii produc din nou un întreg univers emoțional și tribal, bogat în revivals și farmece. Trezesc gustul marilor mese colective. Magii și vrăjitorii, sunete și lumini, Fecioara și sfinții. În plan religios, charismele autoritare, stimulate de unde, cunosc din nou o plenitudine, o forță de atracție senzorială insolită pentru fiii Literei, chiar și în sînul Bisericii. Hugo: "După papă, papirusul." Da. Și după papirus
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
excluderea din comunitate. Chiar dacă aceasta nu este în toate cazurile echivalentă cu moartea, acceptarea într-o altă comunitate va fi însoțită de ostracizare datorită expulzării din propria comunitate. În fine, tot ca elemente de control social vin și acuzația de vrăjitorie și altele de același gen. Desigur, nu toate formele de sancționare sunt negative. În cazul respectării regulilor, există deseori și forme de sancționare pozitivă a comportamentelor conforme regulilor. Vina, rușinea, aprobarea sunt prezente în toate societățile dar importanța lor este
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Petru tocmai trece pe acolo, îl zărește pe noul Icar și este contrariat de despre această publicitate greu de contracarat făcută gnozei. O tehnică publicitară într-adevăr dificil de egalat. Viitorul sfânt, creștin acum și adânc mâhnit, se roagă pentru ca vrăjitoriei lui Simon să i se pună capăt. Efect garantat: Simon cade, se zdrobește de pământ și moare. O versiune a iubirii de aproape - și a eficacității creștinismului, ba chiar a superiorității sale asupra gnozei. Cea de-a doua versiune: Magicianul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nici inegalitatea falocraților, nici cea a lingușitorilor sexului frumos. Montaigne analizează pasiunilor umane. Femeile nu scapă chiar curate și fără pată, desigur, dar nici bărbații... în schimb, Montaigne manifestă o reală măreție - ca și în chestiunile torturii, a colonialismului, a vrăjitoriei... - afirmând de la început că între bărbați și femei nu există o diferență de natură, ci numai inegalități impuse de social. El afirmă că societatea a fost instituită de bărbați, pentru ei și în folosul lor. Instrucția, instituția și folosința, iată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și poate să vorbească, pe care Îl poți vedea și căruia Îi poți vorbi, doar că nu Îl poți atinge.Ă Au obiectat: «Dar pe zombie Îi poți atinge.Ă «Nu, nu! Nu e unul din acele cadavre pe care vrăjitorii Îi reanimă ca să Îi sacrifice și să Îi mănânce. Pe tatăl lui Hamlet nu Îl mâna nimeni. Mergea singur.Ă Ceea ce nu clarifică nimic, pentru că, În mod curios, cei din tribul Tiv sunt mai raționali decât anglo-saxonii și nu acceptă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și cea religioasă, aceasta fiind calea găsirii unor remedii împotriva angoasei, depresiei, crizei de sens a vieții, sentimentelor penibile și a oricăror altor consecințe ale supraaglomerării, împrăștierii și enervării (Amédée și Megglé, 1997). Preoții au acordat atenție problematicii practicanților de vrăjitorii, chiromanție și alte tehnici de acest gen. Aceștia au fost negați, dar au fost blamați și „credulii... care merg la înșelători ai unor potențe umane, în loc să consulte medici specialiști, psihiatri” (David, 1987). Atitudini orientate spre cooperare, spre recunoașterea necesității intervenției
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Mediu guvernat de autoritățile bisericii, autorul descoperă și oferă cititorului un material vast de reflecție. Aici mai ales, în acest ev sângeros, dominat de un amestec straniu de convingeri cu desăvârșire exotice, în care cuvântul biblic face casă bună cu vrăjitoria, prezicerile și practica horoscopului, într-un melanj mistic care explică succesul nebun al comerțului cu relicve sacre, „civilizația creștină” rămâne un fals care a făcut mare carieră. Contradicția fundamentală din această societate constă în faptul că ideologia creștinismului nu poate
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
specializate” ale rătăcirii, la care se adaugă un duh general. Primele șapte sunt: duhul desfrânării (care locuiește în simțuri); duhul lăcomiei (poftă nepotolită, care se află în stomac); duhul de ceartă (se află în ficat și splină); duhul înșelăciunii, al vrăjitoriei (potrivit traducătorului francez, „cochetăria”); duhul mândriei; duhul minciunii și duhul nedreptății. Cel de‑al optulea duh, prezentat independent de lista celor șapte, este duhul somnului. Alte pasaje din Testamentele celor doisprezece patriarhi aduc informații inedite. De exemplu, în Testamentul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
după care ne vom îndrepta atenția asupra figurii tiranului stăpânit de Beliar. După cum am spus, regele Manase este exact opusul tatălui său. „Și‑a întors inima sa de la Dumnezeu, slujind lui Beliar.” (2, 4) În timpul domniei sale, „s‑au înmulțit magia, vrăjitoriile, prezicerile, ghicitul, desfrânarea, adulterul, prigoana celor drepți” (2, 5). Politica regelui este susținută la curte de o întreagă ceată de profeți lingușitori și mincinoși. Nemaiputând îndura o atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de gură‑cască (este chiar viziunea lui Celsus), trage un semnal de alarmă înșelător, cu scopul de a elimina concurența care amenința coeziunea „sectei” sale: „El îl învinuiește apoi pe Mântuitorul, spunând că toate minunile sale au fost săvârșite prin vrăjitorie și că el alungă din preajma sa pe alții care, prin același fel de magie, ar fi putut face același lucru, lăudându‑se că le lucrează cu putere de la Dumnezeu. Dacă el are dreptul să‑i alunge, atunci, vinovat de aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trebuie înțelese în contextul lor teologic, dar mai ales politic, în care magia joacă rolul de armă ideologică: „Accesul nemijlocit la lumea supranaturală, invocarea spiritelor, posibilitatea de a influența cursul aștrilor sau hotărârile zeilor, perspectiva unirii cu divinitatea, făceau din vrăjitorie, în Antichitate, un fel de suprareligie, situată deasupra autorității Statului, imposibil de controlat, capabilă de lucruri extraordinare”. Potrivit aceluiași autor, „magia este considerată o activitate ucigașă”. Denunțând creștinismul ca pseudoreligie, care primejduiește însăși existența Imperiului, Celsus aduce o discuție de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reacție vizează orice profet taumaturg de la sfârșitul Antichității, orice personaj învestit cu puteri excepționale și susceptibil de a destabiliza, prin aceasta, ordinea existentă. Care erau, concret, faptele reprobabile imputate celor încadrați în această categorie? „În sistemul juridic roman, învinuirea de vrăjitorie desemna mai întâi celebrarea riturilor nocturne și nelegiuite în scopul de a rosti descântece, de a fermeca, de a vrăji o terță persoană. De asemenea, practica divinației care întrebuința sângele sau măruntaiele victimelor umane, sacrificate într‑un loc sfânt, deținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celebrarea riturilor nocturne și nelegiuite în scopul de a rosti descântece, de a fermeca, de a vrăji o terță persoană. De asemenea, practica divinației care întrebuința sângele sau măruntaiele victimelor umane, sacrificate într‑un loc sfânt, deținerea de cărți de vrăjitorie, fabricarea sau folosirea substanțelor avortive, otrăvurilor sau poțiunilor de dragoste erau considerate, în egală măsură activități criminale, de către legea Cornelia numită De Sicariis și Ueneficiis.” În afara dimensiunii lor enigmatice și uneori imorale (amestecul în viața particulară a oamenilor), divinația și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în orice moment, să răstoarne ordinea publică. De aici riscul, la care se expunea orice formă de religiozitate nouă, de a fi denunțată ca dușman al establishment‑ului. „Pentru oricine vrea să pună în discuție autoritatea profetului taumaturg, acuzația de vrăjitorie era de departe cel mai eficient instrument defăimător.” Aceleași acuzații revin în CC 2, 49 și 6, 40. În răspunsul său, Origen îi reproșează lui Celsus că nu distinge între marea masă a vrăjitorilor și cei despre care vorbește Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Aceleași acuzații revin în CC 2, 49 și 6, 40. În răspunsul său, Origen îi reproșează lui Celsus că nu distinge între marea masă a vrăjitorilor și cei despre care vorbește Isus. Într‑adevăr, în opinia lui Origen, există o vrăjitorie „profană”, lipsită de orice eficacitate, practicată de majoritatea impostorilor, și una sacră, strâns legată de puterea numelui lui Cristos. Numele lui Cristos posedă o asemenea putere, încât își păstrează eficacitatea chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o realitate care nu poate fi negată fără riscul de a sărăci, chiar a goli de sens, lucrarea pământească a divinității. Origen întoarce acest argument împotriva adversarului său, întrebându‑se retoric: „Oare demonii cei răi ar putea face minuni prin vrăjitorie, iar natura dumnezeiască și binecuvântată nu ar putea săvârși nici una?” (6, 51). Iar mai departe: „Încuviințăm existența magiei și a vrăjitoriei practicate de demonii cei răi, invocați prin incantații speciale, și docili la chemarea vrăjitorilor? Aceasta înseamnă că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Origen întoarce acest argument împotriva adversarului său, întrebându‑se retoric: „Oare demonii cei răi ar putea face minuni prin vrăjitorie, iar natura dumnezeiască și binecuvântată nu ar putea săvârși nici una?” (6, 51). Iar mai departe: „Încuviințăm existența magiei și a vrăjitoriei practicate de demonii cei răi, invocați prin incantații speciale, și docili la chemarea vrăjitorilor? Aceasta înseamnă că trebuie să existe printre oameni [și] roadele puterii dumnezeiești. Atunci de ce să nu‑i cercetăm cu luare aminte pe cei care pretind că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
are să vină adevăratul Cristos la a doua sa venire, potrivnicul, luând ca pricină așteptarea celor fără de răutate, și mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înșelătoarea și reaua artă a fermecătoriei și vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși Cristos; iar prin această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitorești. „Magician
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la câteva citate clasice, din Daniel 7, Chiril completează portretul magului impostor, accentuând latura sa tiranică și sângeroasă. De asemenea, el nu uită să denunțe ilegitimitatea puterii acestuia („nu va moșteni împărăția de la părinții săi, ci va răpi domnia prin vrăjitorie”) (13). Până aici, discursul catehetului urmează cu rigurozitate o tehnică de argumentare în doi timpi. Mai întâi propune teza, apoi o argumentează printr‑o serie de citate extrase, probabil, din diferite testimonia. În acest punct însă cadența este ruptă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că „femeia prin natura ei cade mai lesne în păcat”353 (culpă neevocată de Antòn Ivireanul - care, altfel, cum vom vedea, oferă destul „spațiu” desfrâului - între cele patru păcate în care poate cădea femeia: înfrumusețarea artificială cu ajutorul cosmeticalelor, aplecarea spre vrăjitorie, cleveteală și confesarea incompletă). într-un cuvânt, văduvele erau privite ca niște virtuale destrăbălate, păcătoase in spe. Pe lângă suspiciunea că sunt dispuse (dincolo de alte experiențe deviante) a călca „regula nunților” (singurele lor reprezentante în iad - unde se putea ajunge ușor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să nu uităm că, în cazul țiganilor, demonizarea avea și un sâmbure etnic, era congruentă cu marginalizarea], itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu întâmplător prima acuză de vrăjitorie a fost aruncată, în Franța, în 1499, unei țigănci, [care a și fost spânzurată] -, ghiceau în bobi ori cu ghiocul, erau în stare să deoache, transmiteau boli, secau laptele vacilor și al oilor, legau apele - ca solomonarii -, erau în stare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vacilor și al oilor, legau apele - ca solomonarii -, erau în stare să provoace secetă, semănau spaimă, temă, lângă ceilalți factori producători de violență și de insecuritate 423), văduvele care atrăgeau asupra lor diferite suspiciuni din partea comunității și pe cea de vrăjitorie, care implica o relație cu Necuratul. Ca descântătoare trebuiau ocolite, căci puteau difuza în jur propriul destin: „Fetele mari” - constata Gorovei - „nu se duc la vădane să îi facă pe dragoste, sau pe ursită, căci cred că nu vor avea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și mereu prezent în lumea medievală românească 425, alcătuit din femei de toate vârstele și de toate condițiile (de la reprezentante ale nobilimii maghiare ardelene și boieroaice - Șarolta Solcan le pomenește pe „doamnele Anușca Zora și Voica” din Făgăraș, acuzate de vrăjitorie prin 1508426 - până la slujnice sau persoane cu o situație materială precară, precum acea ciobăniță în vârstă din Aiud, acuzată de vrăjitorie în 1683427), din femei singure ori căsătorite (ca acea jupâniță Neacșa, soția lui Ion Logofătul, acuzată de nepoata ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]