402 matches
-
vedere, se deschid în golul pe care îl arată. Imagini fulgurante ale sclipirii prin care se trece, ca prin vise de apă, transparențe ce atrag, cheamă vederea dincolo de câmpul imediat vizibilului: "Pe mâluri sclipitoare, prin grote luminate de îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat de lumină/ vine pe sănii prin nămeții purificați"93. Transparența pune în distanța transcendentului, a transferului în invizibilul vizibilului. Trupul străluminat, înălțat în puritate, premerge sufletul care, despovărat, legat doar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
primul? Adevărul este că am recuperat cîndva un caiet uitat la o familie de buni prieteni, atunci cînd am plecat din țară, uitind drumul de intoarcere; l-am adus în Franța unde l-am aruncat intr-un colț, sub un vraf de dosare și iar a zăcut cîțiva ani în deplina uitare. Cînd l-am regăsit, cu totul întîmplator, mi-a făcut plăcere să transcriu cîte ceva din el și nici prin gînd nu-mi trecea să public vreo carte în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
e rușine să refuz și mă trezesc că sorb dintr-un pahar de o curățenie dubioasă licoarea tare și din păcate caldă, ce mi-a fost oferită. Între timp, Ricardo Giorgio (care-o fi numele și care prenumele?) răscolește în vraful de pînze și smulge triumfător cîte una, rezemînd astfel de masă, vreo cinci șase tablouri cît toate zilele. Ia apoi unul dintre ele și-l întoarce brusc către mine: "Ce zici?" Ce să zic? Desigur, orice ar fi, nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
foarte puțini îl înțeleg, și mai puțini îl practică. Să ne uităm în jurul nostru, cum arată lansările unor cărți de poezie, serile literare, maratonurile de poezie. Un șir de indivizi care se așează la masă, își înfundă capetele într-un vraf de hărții și turuie inexpresiv, deseori greu descifrabil niște texte, anulând astfel cel puțin jumătate din înțelesul și valoarea acestora. Spectatorii unor asemenea manifestări devenite șabloane inestetice, ascultă răbdători, numai din bun-simț, o îngăleală care nu poate aduce nicio satisfacție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literar la zi, cronica literară mă ispitește tot mai puțin. E o risipă superbă pentru care nu prea mai am energie. Mă mulțumesc numai să girez, în "Cuvântul", o pagină dedicată debutanților, lucru nu tocmai simplu, căci am de citit vrafuri de manuscrise. Însă fac acest lucru nu cu sentimentul gratuității, ci cu convingerea că, în orice miriște uscată, poți da peste o floare exuberantă. A.B.Cum ar trebui să sune, în opinia Dumneavoastră, crezul unui critic literar în zilele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
iar cel care încearcă să-i înduplece să se răzgândească își pierde vremea, în cel mai bun caz, dacă nu cumva se expune la pericole mai grozave. John O’Hara Daa, din depozitul memoriei mele Voi distruge toate amintirile dragi, Vrafurile de cărți, formele, impresiile toate Îngrămădite-acolo de tinerețe și cunoaștere. Hamlet, I: v 95 1 î n c e p u t u r i l e „Reușești să te imiți pe tine însuți de minune.“ E prima frază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe cale de a fi testat, când ea s-a oprit lângă mine și a zis: „Bună, Bret.“ Mi-am ridicat privirea, uitându-mă la fața femeii: trasă, 40, vag spaniolă, păr negru lins, un zâmbet strâmb. Ținând în mâini un vraf de dosare și cărți, stătea răbdătoare în timp ce mă uitam la ea, încercând să ghicesc cine era. Mi-a luat un minut până mi-am dat seama. - A, doamnă doctor Fahjita. Ce mai faceți? am zis ușurat. A făcut o mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lampa de campanie de lângă salteaua de pe podea, preșul indian și scaunul vechi de piele și CD-urile răsfirate lângă un casetofon antic și grafica înrămată semnată Diane Arbus și măsuța Chippendale (singura concesie făcută mediului din care se trage) și vrafuri de cărți atât de înalte încât funcționează ca un soi de tapet și în timp ce scanezi camera goală ceva va sări brusc pe pervaz și se va strâmba la tine, iar tu vei zbiera și vei sări în spate până când îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anilor o parte din această încăpere spațioasă cu privirea spre San Fernando Valley se transformase încet-încet într-un birou unde depozitam vechi scenarii și fișiere pe rafturile suprapuse din debara. Aici mă aflam acum. Am început numaidecât să caut prin vrafurile de hârtii - proiecte de roman, articole din reviste, cărți pentru copii - până când ajunseră cu toate pe podea. Și, în sfârșit, am găsit ceea ce căutam: o copie a manuscrisului original al romanului American Psycho care fusese bătut la o mașină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spune, ceea ce am aflat mulțumită dvs. e mai mult decât speram. Să vă aibă Dumnezeu În grijă și să vă țină pe amândoi sănătoși. Cu cel mai cald respect, Gabriela Omăt P.S. Dar... tot nu-i tot! Sare acum din vraful de fișe una pe care n-o „clasasem” pt. E. Dimitriu Încă. E vorba despre un general Marinescu, pare-se din Fălticeni, cu care se Întâlnește, Într-o vară, la Constanța. M-ar interesa, pentru indicele de nume, cum Îl
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
făcând surfing pe valul inconștienței, sacrificându-l pe autorul retrospectiv. Această dilemă, recunosc, m-a frământat pe tot parcursul voiajului nostru. Se adună mereu alte și alte lucruri de scris, alte impresii care se suprapun peste cele anterioare, neconsemnate, aruncate vraf. Îmi imaginez astfel un „seism” mnemotehnic, în manieră SF, cu secvențe de la Madrid invadându-le pe cele de la Bruxelles sau cu întâlnirile de la Lille scurtcircuitând programul de la Lisabona, orașul din care a început periplul nostru. De acest dezastru nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e apropiat, firește, baladescului și legendarului; discursul scriptic despresurat lasă câmp liber oralității, spunerii spontane. Deși figură monumentală, nu voievodul stă în primul plan, ci pitorescul Manole Păr Negru (mare comis) cu fiii lui și alții ca aceștia: "Oamenii măriei sale". Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boierești (comis, hatman, vornic, postelnic, vistiernic, stolnic, logofăt, spătar), dar și de câte vreun medelnicer, jitnicer, diac, clucer ori sluger. Naratorul știe numele boierilor de divan, ale portarilor de Suceava, ale mai marilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Acoperea întreprinderea, Ministerul Economiei, școala era un intermediar, daaa, însă, era uniformă, începea de la uniformă, caiete, cărți, tot. Aveau desen foarte mult, se făcea ca obiect pentru că era eminamente tehnic. Desenul este un obiect eminamente tehnic și aveau, mi-amintesc vrafuri, unde are acuma Speranța biroul ei, așa, era magazia școlii, cu rechizite și-mi amintesc când am intrat odată, ca diriginte, să iau problemele să le dau la elevi, erau blocuri de desen până-n tavan... Și, după aia le-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Pe unele am încercat să le sting, ca mediator acceptat de ambele părți. În mai 1970, Geo Dumitrescu a părăsit redacția, izolându-se pentru mulți ani la Sinaia, la casa de creație de la Cumpătul, unde se lăsa însă asediat de vrafuri uriașe de corespondență conținătoare de manuscrise, căreia îi răspundea, cu metodă, la rubricile de poșta redacției deținute succesiv la România literară, Luceafărul, Flacăra. Azi a renunțat și la această îndeletnicire, care l-a pasionat mulți ani, și trăiește departe de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
câte-mi amintesc, un post de redactor la o editură. Strada Naipu 20 Mitizat încă din timpul vieții, Nichita Stănescu a devenit, îndată după moarte, eroul (sau victima?) unei abundente publicistici hagiografice, adevărată industrie. Numeroșii idolatri nichitieni au compus febril vrafuri de „mărturii“ închinate zeului lor, sumedenie de amintiri și portrete marcate mai toate de accente emoționale și cultice. Destulă lume privește cu neîncredere producția de această factură, considerând-o lipsită de relevanță pentru că nu are spirit critic, cum și este
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sale, duse la soția care îi plecase, la copiii împrăștiați în lume, la însingurarea care îl domina, poate și la necazurile zilei de care nu era ocrotit. Că familia i-a fost totul în viață, biografii lui aduc drept probă vrafurile de scrisori rămase dar și amintirile puse în multe pagini, de el, de copiii lui sau de prieteni, de presa care l-a vegheat la tot pasul. Poate și de organele statului care îl urmăreau și l-au supravegheat tot
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
aceste ruine privesc de sus un popor liber și independent și văd deosebirea ce este între trecut și prezent. Și așa noi câteșipatru tovarăși stam cu inima smerită și nu puteam crede ochilor noștri; vedeam, pipăiam, răscoleam pietrele căzute în vrafuri la pământ și ne ziceam: oare nu-i un vis? Închipuirea noastră se speria când ne gândeam că aceste pietre sunt depozitarele atâtor taine ale trecutului, că atâta amar de lume s-a prăbușit sub dânsele, că iarăși atâta amar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise acasă cu o șampanie imensă și un vraf de diplome. Cred că din cei șapte copii rămași în viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama și fratele cel mai mic, „nenea Gheorghiță
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
rapoartelor, circularelor, ordinelor de zi, al foilor matricole și al memoriilor ofițerești, des tinele acestei omeniri valide, pândite de Zeul sângeros. M-am Întâlnit adesea după război cu generalul Costandache În aceleași preocupări de a desluși „filozofia“ războiului trecut din vraful documentelor publicate și al amintirilor comandanților și participanților la marile lui evenimente și lupte terestre și navale. În special cartea lui Jean de Pierrefeu G.Q.G. (Grand Quartier Général) ne um plea de admirație pe amân doi pentru pătrunderea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ar fi de folos. N-am reușit decât să selectez cărțile pentru depozitul legal, să grupez exemplarele din volumele mele În două cutii și să golesc un spațiu din compartimentul de jos al bibliotecii din camera de lucru, selectând un vraf de hârtii din care nu am reținut mare lucru. Am rămas, totuși, cu ceva date despre Ștefan Olteanu, Ionel Pletosu, Vali Boncu Constantin și generalul Eremia Grigorescu. Puteam adăuga și câteva poeme de Început ale Loredanei Dănilă, Însă nu le-
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
îngăduia spațiul în atelier: un cărucior de copil pus lângă, peste, sub sau chiar într-un sicriu. Lemnul din atelier îmi arăta succesiunea tuturor haltelor pe drumul de la naștere la moarte. Perioada vieții se înfățișa ochilor mei sub formă de vrafuri de linguri de bucătărie, tocătoare, umerașe. Aflate printre dulapuri, noptiere, paturi, scaune și mese, sicriele arătau cât se poate de banal - chiar ca o mobilă pentru când te muți sub pământ. Nu exista aici, în atelier, nimic care să se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
meu... De la colegii mei de școală și de la contimporanii copilăriei mele, până la cei din urmă companioni în lunga călătorie care e viața mea; de la figurile care au format mediul meu familiar, până la cercul larg al relațiilor mele sociale... Răscolind însă vrafurile de lucruri vechi, unde mi s-a întâmplat să caut adesea mărturii și lămuriri pentru unele îndoieli ale mele, am găsit câteva asemenea încercări, asemenea reconstituiri de figuri de altădată, de figuri dispărute, în special. Deși concepute la timpuri diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
activitate ori [prin] brutalitățile și miile de necazuri ale vieții, ci un dor care întinde coardele inimii și minții până la nimicire. Îți va veni scrisoarea aceasta poate în preajma zilei tale: nu știu ce amintire să ți trimet caldă ca o îmbrățișare, din vraful amintirilor noastre comune, de ziua ta... Ți aduci aminte când am venit să te iau de la Notre Dame, în ajunul zilei tale, și aveam în poșetă inelul cu diamantul mic? Teoriile tale asupra bijuteriilor? Și a doua zi dimineața, după
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trebuie să fie Judith, îmbrăcată într-un balonzaid închis la culoare, sprijinită de zidul clădirii. În timp ce grăbesc pasul spre ea, o văd că se uită la ceas, ridică impacientă din umeri și se duce țintă spre cutia poștală, cu un vraf de plicuri în mână. — Staaai! urlu, grăbind pasul până la stadiul de sprint. Nu le băga! Ajung lângă ea, gâfâind atât de tare că abia pot vorbi. Dă-mi invitațiile, reușesc să îngaim. Sunt mireasa. Becky Bloomwood. — Poftim, zice Judith. Câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
taxi care să mă ducă acasă. Când ajung, Luke încă nu a venit, iar apartamentul e la fel de întunecat și de liniștit cum a fost când am plecat. Valiza e deschisă pe jos și, trecând pe lângă ea, îmi cad ochii pe vraful de invitații la nunta de la Oxshott, pe care mami mi l-a dat să i-l dau lui Elinor. Iau și cel de-al doilea set de invitații și mă uit de la unul la celălalt. Un teanc de invitații albe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]