594 matches
-
gură/ încotro merge” ( Îmi părea săracă). Deromantizarea se împlinește prin renegarea propriului eu sensibil: „inima mea e-o ciocănitoare flămîndă// îi înțeleg pe cei care vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși moartea n-are parte decît de o imagine obosită prin prozaism, dezumflată. Sub un soare autumnal, „sclifosit”, se „dezmorțește”, se înalță în capul oaselor spre a constata, privindu-se într-o oglinjoară, că a mai îmbătrînit, că, drept semnale
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
îngropate ramuri, rămurele-oscioare uscate, căzute mărgele din șir, din arborele de rouă plin, rouă plural genealogic, al nostru, ramuri cu păsări și umbre de păsări care și ele sunt fețele umbrei, care și ea ne umbrește pe toți, ramuri, rămurele-oscioare, vreascuri și frunzele lor descompuse în rouă atotțiitoare, până la urmă urma fiind nicăieri și pretutindeni unde nasc frunzele din oscioare. Scrierea cu apî Ușor zadarnic, El știe că lumea zadarnic se minte, că nu se poate minți la fel mereu cu
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
străluci" într-un mediu democratic. Deși învăța pe de rost catehismele democrației, sînt totdeauna crispați, robotici, vorbesc și acționează cu rigiditate inchizitoriala. Incapabili să "deschidă" în ei înșiși un spațiu debarasat de fostele imagini, spiritul democrației nu-i "pătrunde". Ca vreascurile ude trîntite peste cărbuni aprinși, prejudecățile, adevărurile abstracte, idealurile individualismului furnicii ne înăbușă cu fumul iluziilor și a micilor meschinării, ne împiedică să ne afundam în spiritul democrației că într-un destin. Un destin bazat pe relația ontologica dintre sacrificiu
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
aștepți mai întîi să aprinzi o țigară/ sau o jumătate de țigară/ după cum te ai cu vecinul". Zeflemeaua sau dramaticul se ascund în situațiile absurde, în naivitățile prefăcute, în dejucarea metaforelor înghețate și refacerea legăturilor între cuvinte: "a trosnit un vreasc/ mi s-a rupt sufletul am spus" (în "prima zi de subașezare"), "rulați cu zid cu tot tapiseria", "cine nu cunoaște drumul/ pune osul pe Doamne ajută/ nimeni nu se rătăcește/ de pe-o lume pe alta", "poporul e primăvăratec
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
spre Gange e un loc unde se ard (adică se "înmormîntează") cadavrele. Terifiantă e descrierea ceremoniei, cu oamenii deloc triști care așează cadavrul, înfășurat în cîrpe albe, pe o bucată de lemn, în jurul căruia, copii și preoți aglomerează brațe de vreascuri, presîndu-l cu lemne lungi. Cînd începe a arde, mortul parcă ar voi să se ridice din mormanul incendiat. Trosnește, se mișcă, apoi e înghițit bucată cu bucată - sub ochii senini ai celor cărora le-a fost drag. Numai cîte-o babă
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
util să consemnez în paginile mele această vulgară istorisire a conducătorului caravanei noastre. Astăzi însă, la ceasul amiezii, ne-am încrucișat cu o caravană. Tocmai ne opriserăm la malul unei ape pentru a prînzi. Comiși și slugi se agitau adunînd vreascuri și pregătind focurile, cînd se ivi o caravană pe un deal din apropiere. În cîteva clipe avea să ajungă lîngă noi. O șoaptă se răspîndi prin grupul nostru: “Ei sînt, caravana fantomă.” Eram toți ca paralizați, aveam parcă pe frunte
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
mulțumit chiar cu smerita glorie a lui Pythagoras, care mânca bob și născocea table de socoteli (214). Când își amenajează adăpostul în scobitura unei stânci, el evocă întâmplarea care îi îndreptase pașii lui Ulise spre peștera zeiței Calipso (248). Strânge vreascuri îndeajuns să hrănească pentru veșnicie focul nestins pe altarele Vestei (251) și, apărând ca o altă zeitate antică, o conduce sub egida lui ocrotitoare pe iapa Pisicuța, angajată în confruntarea cu o muscă într-o epopee măreață și crâncenă (255
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
trezit pe un maidan/ îngropat de bagaje care vorbeau în șoaptă la timpul trecut./ Era limpede că pornise războiul cu un nou început” (p. 56). Și, făcând pandant: „Am alergat prin pădurea de simboluri/ și m-am împiedicat doar de vreascurile/ cu care au fost și alții arși pe rug./ Acum erau doar niște turiști/ cu amărâtele lor de corturi și grătare...// Femeile, îmbrăcate sumar, îl preferau pe Giordano Bruno:/ li se părea că are nume de cântăreț” (pp. 62 - 63
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
cuvinte n-a mai rămas decît pontonul spre care ne îndreptăm nu știu de ce nu se întîmplă nimic în lagărul din care a dispărut frica. șoapta în aceste vremuri Doamne, nu-ți mai duci visul în spate nu mai așezi vreascuri lîngă torentul inaccesibil lungă explicație te așteaptă cînd încă dormim astăzi totul continuă după moarte mîinile bolnave ale celor care cred nu ating pămîntul ne întîlnim lîngă clădirile unde ne petrecem cel mai mult timp te poți lega definitiv de
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
sărutului o sămânță s-a întors din țărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
unor acvile izvoare ațipind pe pumnul tău închis asemeni unor fluturi. Ce aberație Ce aberație ivirea dimineții din gura viperelor ies trenuri trenurile se opresc într-un șemineu în șemineu se-aprinde focul în foc sternurile noastre aprinse troznesc cum vreascuri. Această energie Această energie a privirii care deflorează oglinda. Scîncete care cad Scîncete care cad dincolo de lucruri unelte atît de fragile încît nu trebuiesc nimănui rindele care subțiază văzduhul ciocane care bat în lumină și noi unde rămînem? în aceeași
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
vizitează ninsoarea unui alt viitor și, axial, de la tine până"n Dumnezeu, topește o pârtie... Colind printre săbii și flăcări învață-mă pe diafară, ia-mă în memorie un deal și o vale; în șemineul de la capătul casei, aprinde niște vreascuri cercuri-cercuri jur împrejurul etherului, cântă-mi holeirunda vieții fără de moarte; fă-mi dansul cu săbii, la flăcări pe gheața de la geamuri, desfășoară mi, de-afară, mitologia aspră sublimă pune acolo și arborele a o mie de ani în care-am
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
de felul în care bărbatul arab o-n-tin-dea pe spate, posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit pentru vânătoare. În Africa uitase să plângă. Prin ușa bucătăriei o zări pe Zaouf frământând o lipie, cu degetele ei negre ca niște vreascuri. Stătea aplecată peste aluat, punând marginile pâinii peste jăratic, iar lumina cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
tatălui său și de a sta în bătătura curții cu picioarele goale sub cerul mai înalt ca oricând. Nu reuși prea bine și în vălmășagul de amintiri și gânduri și senzații se fâstâci, scobi cu degetul mare al piciorului un vreasc înfundat în pământ și își privi acel deget cu care scobea, murdar și cu unghia crescută ca o lamă de sticlă striată și neagră în vârf. Nobilul meu tată, gândi Ștefan cu ironie amară. Nu își cunoștea tatăl și nu
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Monica Rohan 2013. Filă de jurnal Cititorii în stele răsar printre rafturile bibliotecii Anul pierderii ia sfârșit anul pierderii ca o floare uscată-i în centrul ființei mele sădit vreascuri gătite în rugul iubirii biblioteca bibliotecarei foșnește se întorc pădurile dinaintea peceții de plumb slovele vii își scutură piei de semnificații sfânt martirizat, suflete, toate învelișurile le-ai dat legăturilor ferecate în cuvinte de aur - Doamne, al cărților iartă-mi
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
fără căpătâi sufletul după bombardamentul ultimelor ispite se reface în oglinzile sparte din deșert și mă înghesuie în desaga sa poate am să-i înțeleg starea de imaterialitate spre mine năvălește iarna (barcă supraîncărcată de somn) lângă ultimul foc de vreascuri în pâlpâiri de umbre visez că nu mai sunt și chiar nu mai sunt Oralitatea semnelor vântul își inventează de fiecare dată un nou clopot cum pasărea în zbor trăiește visul prim al încercării și cerul e o imensitate plină
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
predeal să cauți frunze de brustur tot atât de mari cât trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
spus că la început nu a dorit acest lucru, dar acum regretă și vrea o fată care să nu facă parte din stereotipul actual cu ”silicoane, vrajeală, viața personală ambigua”. Deci, nu vreau o bombă sexy. Vreau un foc de vreascuri care arde liniștit și nostalgic, vesel și arțăgos cu măsura. O fată frumoasă și deșteaptă. Nu avem limită de vârstă...”, a mai spus Lucian Mândruța Mai în glumă, mai în serios Ioana Popescu, jurnalista care a devenit cunoscută după ce a
Lucian Mândruţă îşi caută asistentă. Ioana Popescu s-a oferit să ocupe postul () [Corola-journal/Journalistic/27247_a_28572]
-
de 43 de ani o femeie de 16 ani, Androgina Faustina Morosina (onomastică de canțonetă crasă), căreia i-a dăruit trei copii ilegitimi, în ciuda amănuntului matrimonial că madona era deja căsătorită cu un altul. Cum astfel de încorsetări morale sunt vreascuri veștede în calea iubirii, Bembo și-a urmat inima păstrîndu-și deopotrivă scaunul bisericesc, într-o armonie grație căreia principiul imaculat al iubirii celeste s-a îmbinat cu jugul slăbiciunilor lumești. Volumul este o suită de trei cuvîntări, presărate pe alocuri
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
de aspectele negative ale vieții, care sunt speriate și puse pe fugă de bubuiturile originalei arme. În sudul țării există obiceiul aprinderii focurilor chiar în curtea bisericii. Acolo se adună în special copiii satului, care, împreună cu preotul, aprind grămezi de vreascuri aduse de cei mici de prin grădinile și livezile părintești ori de prin lunci. Cei mai curajoși practică săritul peste flăcări, din convingerea că focul purifică locul, alungă bolile și îi dă omului sănătate peste an. Cei mai mici și
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
inundau asistența. O pasăre de văpaie ce, în fața imensității muzicii, simțea cum îi cresc aripile. Un suflet entuziast ca un vulcan în al cărui crater nu cresc ierburile ezitării. Uneori, din pură curiozitate, intra în foc pentru a vedea dacă vreascurile sunt umede. Alteori, din suverană exigență, era atât de aspru cu sine încât își permitea să nu admită la alții ceea ce nu putea încuviința la el însuși. întotdeauna însă a știut că performanța interpretativă se dobândește numai prin educație și
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
demult" aprinde vinele poeziei și distilează alcoolul vorbelor, în timp ce musculița vieții joacă în aburii fierberii : "poate că alcoolul să fi fost de vină musculițe când roiau în jur /un ospăț nebun femei prieteni adunați în curte dimprejur/....oasele-mi trosneau vreascuri în care foc puneam cu sângele-mi aprins/ tinerețea mea de ruj făcută ceară se topea-n fitilul pururea nestins/ roiuri îmi jucau în ochi ca pe-o rană viermii veseli înglodați în iod/ mă pierdeam prin ceruri fum ce
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
prin Harlem, ucis/ prin Brooklyn, circumcis prin The Bronx, înfiat prin Queens/ sau crescut fără griji prin Manhattan, viitor de apaș/ în St. Museum of Natural History, colț cu Brâncuși în/ Metropolitan Museum of Art, lecție frîntă pe genunchi ca/ vreascurile uscate în pădurea de acasă, mult prea în urmă/ dar vie aici într-un apartament din Broadway" (ibidem). De reținut, în această imagine de junglă a hipercivilizației, discret punctată de reminiscențe românești, contribuția onomasticii și toponimiei, precum un acompaniament insinuant
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
cu lut, să reziste la foc. Corlata este polița din jurul coșului. De-a curmezișul coșului era zălarul, un lemn solid de care se atârna lanțul pentru ceaun sau țest. Prin coșul larg se arunca în bordei combustibilul, lemne de foc, vreascuri, sau coceni. Pe peretele lateral era o firidă în care stătea opaițul, amnarul cu cremenea și iasca de aprins focul și troaca cu sare. Tot lateral, în stânga și dreapta erau lavițele pentru dormit și păstrat țoalele, sau, la cei mai
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
zi, cad piezișe/ lanțuri din cer pe fața apei, pe frunzișe". (La patru ani mi-am mîntuit deja). Sau cu un, totuși, supliment vizionar: ,în anul maimuței în fine eu cu exilații și cu morții/ lîngă un foc mic de vreascuri/ ca fiecare în noaptea lui,/ lîngă focul lui mic de vreascuri,/ absolut ca fiecare,/ Doamne, mi-am zis,/ încet viața asta se împurpurează/ de presimțirea celei viitoare?" (Anul maimuței, 1992). Firește, poetul nu e un ,pastelist", după cum nu e nici un
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]