392 matches
-
foarte mult încă din secolul al XVI-lea, cu motive florale și zoomorfe. Relieful plat al mobilierului din timpul lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș de concepție geometrică este înlocuit în acest secol cu sculptură mai accentuată caracterizată prin vreji cu frunză de iederă și fructe de rodii șerpuind în jurul păsărilor. Și vița de vie apare în sculptura bisericească de pe catapetesme și icoanele împărătești, ca element decorativ. Frunzele și mlădițele împodobesc marginile icoanelor și ale bolților bisericilor, cât și icoana
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și „verde”, coborând spre grădina de lângă poartă. Venea de acolo ținând în mână un boboc de trandafir pe care mi-l așeza în poală. Colonelul meu artilerist fără războaie, tătic sentimental-discret. Peste tot mirosea aiuritor a fân, a roșii, a vreji de fasole, a vița care ne lovea cu struguri verzi. Vacanța mea cu tata. O iubire senină, discretă, un fel de gesturi mici, toate de drag. Așteptam eclipsa. Popa sătesc, un tembel gângav, băgase spaima în toate băbuțele: - Doamne, apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înnodând niște viță de vie. — Bună, zic. — Bună. Ridică privirea și se șterge pe frunte. Aproape că m-aștept să lase tot ce face și să vină la mine și să mă sărute. Însă nu face asta. Continuă să înnoade vrejurile, apoi taie vița de vie cu un cuțit. — Am venit să te ajut, spun după o pauză. Ce-avem de făcut ? — Legăm mazărea. Îmi arată către plante, care cresc pe niște chestii ca niște wigwamuri de trestie. Trebuie sprijinite, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se grăbeau, lunecând pe umerii străinului, pe piept, pe șolduri, mai jos. Inaltă și tânără și goală, lipită de trupul străin al străinului. Înfiorată, înfrigurată, cerea confirmare, alianță. Un scurt frison, atinse vrejul plăpând, pipernicit, îl cuprinse în culcușul palmei. Abia atunci sărută, apăsat, fără pasiune, gura bărbatului, un fel de pact al urgenței. Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul. Strâns, strans și era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strans și era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele lipite de capul de obsidian. Un totem în expansiune, cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
te-am prins, spuse zărindumi mai bine chipul într-o curbă destul de strâmtă când lumina îmi căzu puțin timp peste față. Nu ești tu cel care umblă cu o tipă peltică? Hai, dă-o pe bune, nu te ascunde în vrej! Vezi? Povestea ta tocmai vrea să înceapă. Cu puțină răbdare o să-mi dai lecții de viață după vacanța de iarnă. Cum puteam să-i spun că nu-i nimic între noi? O plăceam? Da, dar ea părea că se joacă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în care intrasem nu ca-ntr-un templu, ci ca-ntr-o cofetărie, am știut că niciodată de-atunci încolo n-aveam să revăd știma de lapte și miere din golful cu stabilopozi, înfășurată-n părul ei de sârme și vrejuri și cârcei și spirale și volute de aur... De ce iubim femeile Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
canapelei se află un buchet mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
unui fir din păr de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-am, răspunse borțosul, trăgând cu ochiul către pendulul ce atârna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schițat al unei ape. Rămâne nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o drese el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. 322 DANIEL BĂNULESCU "Doamne-Dumnezeule, jeluiam, fă-o iar să adoarmă în patul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mă pomenesc menționând Fundația Salinger de mai multe ori numai pentru plăcerea de a pronunța numele lui Jack cu voce tare. Îmi place să-i aud și să-i văd numele scris - pe camionete, deasupra magazinelor, Jack Nicholson, Jack și vrejul de fasole, valetul de cupă1. Chiar și ministrul de externe mi se mai pare mai atrăgător pentru că-l cheamă Jack. —Katie, ce-i cu porumbelul ăla? mă Întreabă Rod când ni se servește homarul. Ai de gând să te iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ieșirii și miezul din labirint. O vreme, fu mândru de ce clădise. Se plimba ca un struț printre vizitatori și zâmbea: „Ce e cu Omar ăsta?“. „Ei, ce e! Îi place să vadă lume!“ Omar plantă o magnolie lângă iaz și vrejuri de mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să tresalte șirurile de crăițe din grădina vânzătoarei de borș din capătul străzii, spre restaurantul lui Bucur. Răzbăteau, uneori, și dinspre Izvor chițăielile unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de ierburi, de tufe de bozii și vrejuri de nalbă, părăsită parcă sub un nuc imens, cu turla Pantocratorului strecurată printre crengi groase, bătrâne și ele. Bisericuță îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru mine, pentru neputințele mele, pentru bicisnica mea viață în atât de luminoasa multilateral dezvoltată, pentru iertarea mea de la un Dumnezeu pe care, în acele clipe, nu-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și nu prea înalt de statuie fără statuie, la capătul unei grădini tot fără gard, în care se zărea porumbul înalt și viguros, încă verde cu știuleții în pârgă, printre tulpinile căruia se rătăceau bostanii turcești și se târau betege vrejurile de fasole încărcate cu păstăi aproape uscate. Pe partea dreaptă, luminată de razele jucăușe ale soarelui abia trezit din somn, se contura o clădire ceva mai arătoasă, curată și îngrijită. Era chiar școala, o construcție rurală, cu o arhitectură specifică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul lui, și curând ai fi zis că a adormit cu adevărat. ...Noaptea își toarce caierul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din nou cuvântul „PACE”. Apoi fenomenul Încetă brusc; suprafața peretelui deveni iarăși netedă. Aerul se lichefie, străbătut de un val; soarele era enorm și galben. Văzu locul În care se forma rădăcina timpului. Această rădăcină Își trimitea prelungirile În univers, vrejuri noduroase În apropierea centrului, cleioase și reci la extremități. Aceste vrejuri Înlănțuiau, legau și Îmbinau porțiunile de spațiu. Văzu creierul omului mort, parte a spațiului, conținând spațiul. La urmă, văzu blocul mental al spațiului, și contrariul său. Văzu conflictul mental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iarăși netedă. Aerul se lichefie, străbătut de un val; soarele era enorm și galben. Văzu locul În care se forma rădăcina timpului. Această rădăcină Își trimitea prelungirile În univers, vrejuri noduroase În apropierea centrului, cleioase și reci la extremități. Aceste vrejuri Înlănțuiau, legau și Îmbinau porțiunile de spațiu. Văzu creierul omului mort, parte a spațiului, conținând spațiul. La urmă, văzu blocul mental al spațiului, și contrariul său. Văzu conflictul mental ce structura spațiul, și dispariția sa. Văzu spațiul ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și fără acte În regulă. Aici, În locul din care vă scriu, aracii nu ridică niciodată probleme de competența justiției, se lasă tăiați din copaci În număr mic și numai atunci când e nevoie de ei, petrec o vară În tovărășia unui vrej de fasole grasă (știți care, aceea cu păstaie lungă și umflată, galben-verzuie!), ajutându-l pe acesta numai și numai de pe poziția lor de tutori neproducitvi și se lasă apoi arși sub plitele pe care se fierb păstăile sau boabele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de bere. Mi-l imaginam cap compus de Arcimboldo, din fructe și legume. Cu vișine pe buze, căței de usturoi în jurul gîtului, sptîncene de sparanghel, ciorchini de struguri acoperind fruntea, două felii de lămîie pe pomeți și codița de la spate vrej de dovleac. Cu toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de susan. Se plantează primăvara. După ce înfloresc, încep să se formeze tărtăcuțele. Se poate concepe un înveliș care va forța tărtăcuța să crească în forma dorită - roundă, dreptunghiulară, pătrată sau asimetrică. E coaptă atunci când coaja se întărește. Se culege de pe vrej, se golește de semințe și se sculptează într-un obiect de artă. Analizez tărtăcuțele aduse de An-te-hai: modelele și culorile lor sunt bogate și complexe. Motivul primăverii e folosit în mod repetat. Mă mișcă în chip deosebit unul care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un gând poesc. Autorul Jocului secund cunoaște opera bergsoniana și, într-o luare de poziție, din primii ani de activitate literară, se revendică, direct, de la speculațiile filozofului francez asupra artei: În psihologia bergsoniana realitatea noastră lăuntrica e închipuita asemenea unui vrej șerpuitor ce crește împreună cu durata, un vrej care păstrează totuși - atrofiați, dar existenți - mugurii determinării sale, virtualități ale unei șovăitoare deveniri. Opera de artă e tocmai transpunerea în miezul acestor veleități de viață și prelungirea lor de existență imaginar [s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
opera bergsoniana și, într-o luare de poziție, din primii ani de activitate literară, se revendică, direct, de la speculațiile filozofului francez asupra artei: În psihologia bergsoniana realitatea noastră lăuntrica e închipuita asemenea unui vrej șerpuitor ce crește împreună cu durata, un vrej care păstrează totuși - atrofiați, dar existenți - mugurii determinării sale, virtualități ale unei șovăitoare deveniri. Opera de artă e tocmai transpunerea în miezul acestor veleități de viață și prelungirea lor de existență imaginar [s.n.]2. Formularea de mai sus sintetizează unele
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Se ia o lingură de drojdie de bere la fiecare masă. MĂTREAȚĂ (hâră) Se curăță părul cu un pieptene cu dinți mărunți și deși și se spală cu fierturi din rădăcină de brusture, boz, busuioc, de cimbru de câmp, de vrejuri de fasole, stroh de fân, tătneasă, de iarbă mare, de coajă de lemn dulce, de măturică, de mâzgă de mesteacăn (adunată primăvara), din frunze de nuc, de ochiul boului, din rădăcină și frunze de omag, de orbalță, de părul ciutei
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]