1,491 matches
-
Mi-au trebuit câteva secunde să înțeleg! Oricum, era un spectacol apocaliptic, incredibil și înspăimântător. Am început să o strig pe mama al cărei hohot de plâns se auzea din interiorul casei, împreună cu niște izbituri ciudate, ritmice, urmate de un vuiet asurzitor. Deasupra capului meu zburau zeci de mii de muște mari și verzi, înnebunite și dezorientate, care se refugiau în grămada dezgustătoare și teribilă a suratelor ce umpleau pereții și geamurile casei. Pe jos zăceau cu miile alte muște moarte
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
calc cu un fior de silă și oroare, ca să ajung la mama ce se lupta epuizată și terorizată cu puzderia de insecte infernale. - Mamă, ce se întâmplă aici? am strigat eu încercând să străbat cu vocea mea gâtuită de spaimă vuietul invadatoarelor venite din iad, presupun. Mama s-a oprit o clipă din lupta ei inutilă cu stihiile dezlănțuite, având ca unică armă o zdreanță patetică și inutilă, cu ajutorul căreia reușise totuși să facă multe victime, judecând după cantitatea insectelor masacrate
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
din anii sterpi, Necunoscutul l-a înghițit, lumea și-a schimbat polii, pomii forme mișcătoare, pământul topit, cerul solid, iarbă șoptea, florile cântau, aerul dansa, Prin desișuri întunecate a intrat în mormântul pădurii, umbre și forme prin aer pluteau, un vuiet tot mai puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui spre vârf, înfrunta groază cunoașterii, istovit, tot mai adânc în el se scufundă urcând muntele în adâncul Infernului. Cel care pătrunde în flacăra, în zbor, în vânt și Mâna-Ce-a-Scris-Totul
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > CELĂLALT TRUP ~ O NOUĂ VIAȚĂ Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Vuietul veșniciei auzit noaptea tăia timpul în două coborât din cer pe pământ împungându-l ca un ac Calea lacrimilor suspină pe cer, Iute ca privirea femeii un sunet subțire îndoi cerul în lumină și întuneric. Dintr-o îndepărtată nostalgie o
CELĂLALT TRUP ~ O NOUĂ VIAŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367125_a_368454]
-
spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
vă bucurați până la ultima „suflare” de roada lui, care este DRAGOSTEA! RUSALII E tot mai multă ură pe pământ, E tot mai întuneric în cuvinte Și totuși se pogoară Duhul Sfânt Din cerurile-aducerii aminte... În fiecare an, la Cincizecime, Un vuiet se aude pe pământ, Ce vuiet oare și de unde vine Această caldă zbatere de Vânt?! Ferice dar de cine îl aude, Să-i fie întru toate de-ajutor, Tu de El n-ai unde te ascunde, Ca soarele de dincolo de
DIN DUMINICA MARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367229_a_368558]
-
roada lui, care este DRAGOSTEA! RUSALII E tot mai multă ură pe pământ, E tot mai întuneric în cuvinte Și totuși se pogoară Duhul Sfânt Din cerurile-aducerii aminte... În fiecare an, la Cincizecime, Un vuiet se aude pe pământ, Ce vuiet oare și de unde vine Această caldă zbatere de Vânt?! Ferice dar de cine îl aude, Să-i fie întru toate de-ajutor, Tu de El n-ai unde te ascunde, Ca soarele de dincolo de nor, Ci lasă-te cuprins și
DIN DUMINICA MARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367229_a_368558]
-
pe munte Tatălui. Tot pe munte era zidit și Templul din Ierusalim. Această preînchipuire a bisericii creștine, s-a făcut cu împlinirea cuvântului lui Hristos, care a spus: „se cuvine să se zidească din piatră”. Locurile înalte erau ferite de vuietul lumii, de glasul păcătoșilor, dacă vreți, astfel că ele însele îndemnau la rugăciune inclusiv prin senzația că te afli mai aproape de Dumnezeu. Iar această expresie nu este folosită doar pentru a face impresie. Este absolut reală și mulți dintre cititori
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
cerul plin de astre, Cu fiecare suflu simțeam tot mai aproape, Frunze, spice și codrii, țarini și-ntinse ape Și focul ce mocnește în inimile noastre. În legănări de valuri, secunde, ani, decenii, Plutește arca vieții, trecând peste milenii, În vuiet de furtună, sau blândă adiere, Ea poate fi sfârșitul sau sfântă mângâiere, Alege-ți destinația, căci repede trec anii. Mi-am coborât privirea, căzut în contemplare, Înfiorat de gânduri, de farmec și splendoare, Mi-am dezbrăcat ființa de tot ce
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
cântece care este parfumul lor; a acuarela substanța cântecelor Stelei Enache înseamnă a întrezări în oglinda repertoriului ei pastelurile fulgurațiior poeticii muzicale românești; a asculta cântecele Stelei Enache înseamnă a apropia urechea sufletului de deplasamentul unui ocean care își închide vuietul într-o scoică și comorile din adânc, în perle. Cântecele Stelei Enache sunt alternative între modalitățile de condensare în superbitate a vocii dăruite artistului să edifice muzicii obeliscul propriu, sunător liric, sensibil, ca un clopoțel de floare, ca un clopoțel
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
îngemănare a sufletului cu trupul, dornici de pătrunderea supremului mister. Dulce cântec al inimilor. Voi, spirite ale simțurilor pierdute în neant, ce vrajă de extaz ați aruncat asupra umilelor ființe topite în toate elementele trăirii, sub toate formele ei? Un vuiet de furtună s-a iscat din senin. Furiile naturii se opuneau. Perechea strâns îmbrățișată încălcase legile nescrise. Ritmurile lor urmau cursul firesc al timpurilor de la crearea lumii și mișcările corpurilor sfidau orice regulă sau ritual,dăruindu-se unul celuilalt cu
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
început să te acopăr, tu o frunză mai mare ce iubești atât viața, oamenii, pe mine (măcar cât ai fi dispusă, că știu cât poți..). Și eu te iubeam, TE îndrăgesc enorm! Un vânt lua frunzele de pe jos într-un vuiet, apoi un vârtej și parcă spunea "veșnic, veșnic", eu că un resort am răspuns: Da, veșnic am s-o iubesc!!", "Veșnic de când nici nu eram, sau eram în alt timp cu ea sufletul meu pereche, veșnicia numelui meu, și a
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
una înfundate de adversarii săi politici, făurari ai unei arhitecturi de administrație locală deosebită de principiile sale, ar fi avut de spus un cuvânt și de pus un umăr la mersul lucrurilor în orașul Buhuși. Cascadă tunătoare, râu șerpuitor, cu vuiet, fir de izvor cu susur, toate acestea împreună sunt inginerul buhușean Doru Ardeleanu... totul e să fie privit și înțeles în raza luminii lui firești, nu după tot felul de insinuări, circumspecții ori tablouri făurite de către pictori secundari și scandaloși
ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364770_a_366099]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului (Omagiu aniversar, regelui naiului din Basarabia cea încă înstrăinată) Vuiet de codru-aduce suflul său de nai, Adâncul mării-n cântec de sirenă, Sfințite armonii ce urcă pân’ la Rai Irump din lemnul ce îi crește-n venă. Lui nu i se mai zvântă lacrima din cântec E naiul său suspin
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
în proză, literatura adolescenței are modele celebre în Mircea Eliade, Simone de Beauvoir, JD Salinger, lirica adolescenței este mai puțin vizibilă, iar Ana Maria Gîbu o scrie cu forța și năstrușnicia acestei vârste surprinzătoare. Ludic axat pe realitatea cotidianului: „aud vuietul metroului aduce în oraș oameni-petunie le simt rădăcinile măcinându-se pe ziduri și peroane îndemnuri colorate - haideți la spectacol în cinstea nedreptății seara clovnii devin oameni”(noaptea îți pierde zâmbetul) Ținând seama că adolescența este perioada cea mai sensibilă în
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
la-ntoarcere : nu știm! Doamne, noi pace Îți cerem : Și-aici și în Iersalim! ARMAGHEDON Va fi-nconjorat Ierusalimul de oști, cum grădina-mi cu sigla cu tot Umbrita-i de copaci uriași, dar asupră-i veghează Dumnezeu-Savaot Vor veni cu vuiet de grindini, uragan aviatic, rachete, poate, vor fi! Dar Cel ce hotaru-i veghează, dăruind dimineților soare, îi va birui. Stătea profetul jelind langă râul cel mare, Tel Avivul avea la picioare Dar n-a fost chip să adoarmă în noaptea
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
astăzi nerezolvată: sunetul pânzei de păianjen”.[4] Deseori, muzica pe care o compunea Artemiev nu era pe plac regizorului. De exemplu, trecerea prin conductă, însoțită de pasaje muzicale repetative pentru a simboliza infinitul, a fost înlocuită de Tarkovski cu simple vuiete. M.Ciugunova, asistenta regizorului, ne spune că: „ muzica ar fi compus-o singur, dacă ar fi putut și dacă nu ar fi existat modele clasice de mare valoare”.[5] Deseori, referitor la muzică, regizorul afirma următoarele: „În viitor aș vrea
CĂLĂUZA: COLOANA SONORĂ, COORDONATE ALE TIMPULUI, SPAŢIULUI ŞI LOCULUI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349387_a_350716]
-
Vă pregătiți lăcașurile voastre, Cele pândite zilnic de îndoială, Tu, omule de-aici și de departe Cu iertare trupul tău îl spală! Cine nu iartă nu va fi iertat La judecata care o să vină! Se înfioară iar cuvântul meu De vuietul acesta din lumină... Referință Bibliografică: E sâmbătă înainte de Rusalii... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1254, Anul IV, 07 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
E SÂMBĂTĂ ÎNAINTE DE RUSALII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349845_a_351174]
-
întreb, „unde ești”, răspunde ecoul, Eu sunt și vocea și izvorul, Deasupra e cerul moral, Cum zicea singuraticul Kant, Pentru cine-s moral? Pentru ce? Orice pustiu are-un capăt. La țărmul oceanului mă regăsesc, Oceanul și oamenii, orașe, un vuiet. Sunt sungur? Nu știu. Un copil mă întreabă ce fac. Nici asta nu știu. CRIMĂ Rimă, crimă, o minciună Este moartea cea străbună Timpul are el un nume, timpule, nebune. Zilele pornesc la drum, Anii tot adună scrum, Îngeri urcă
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
în căutare de ceva mai bun, mai atrăgător. Și poate, mai convenabil. Zi de zi, alte și alte persoane se perindă prin fața mărțișoarelor, admirând, cumpănind, căutând, într-un du-te vino continuu. În jurul tuturor, larmă, claxoane de mașini, pietoni grăbiți, vuietul străzii. 1 Martie În ajun de 1 Martie începe frenezia de dinaintea sărbătorii, de aceea cei care au amânat până în ultimul moment să cumpere un mărțișor vor trebui să facă față aglomerației. Forfota, nerăbdarea, bucuria clipei anunță evenimentul de a doua
MĂRŢIŞOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347648_a_348977]
-
spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
în limpezimi de rariști un munte-ntreg slujește cu-mpărății de jnepeni cad stelele-n cristelniți și vântu-ngână psalmii cu boli de nemurire se preamărește zarea prin fagure de lună cu toți smerim cărarea se sting în palme ruguri și vuiete de armii alinul stinge jariști - supune crini de soartă (nu-ncepe nu sfârșește pe frunțile crăiești!) în miez de fruct al vinii a biruit o poartă: de vrei frății cu mirul - spre crucea ta să crești ...e-o Gòlgotă senină
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]