617 matches
-
pentru instrucție, Panzer I nu era la fel de capabil precum celelalte tancuri ușoare ale epocii, precum modelul sovietic T-26. Deși vulnerabil în luptă, acest model reprezenta o mare parte din numărul tancurilor germane, fiind folosit în toate campaniile importante ale Wehrmachtului dintre septembrie 1939 și decembrie 1941. Acest tanc ușor mic și vulnerabil a fost depășit ca importanță de către tancurile germane mult mai cunoscute, precum Panzer IV, Panther sau Tiger. Cu toate acestea, contribuția tancului Panzer I în primele victorii ale
Panzer I () [Corola-website/Science/311143_a_312472]
-
III luptau contra T-34 sovietice și M4 Sherman ale Statelor Unite, care aveau tunuri de 75 sau 76 mm. Proiectul Panzer IV deja folosea tunul de 75 mm și a fost alegerea pentru dezvoltarea următorului tanc de mărime medie. Cum Wehrmacht avea nevoie de un tanc cu bune capacități anti-tanc pentru a se înfrunta cu T-34, producția modelului F Panzer IV a fost îmbunătățită ca să poarte un nou tun mai puternic, de L/43 de 75 mm. Sistemul roților deasemenea
Panzer IV () [Corola-website/Science/311165_a_312494]
-
național ceh” ("Česká národní rada" - "ČNR") a preluat conducerea luptelor. În capitală au fost ridicate peste 1.600 de baricade, și peste 30.000 de femei și bărbați au luptat timp de trei zile împotriva 37.000 de soldați ai Wehrmachtului, infanteriști, artileriști și tanchiști. Pe 8 mai, trupele germane au capitulat,iar Armata Roșie a intrat ziua următoare în Praga. În timpul ultimilor ani de război, Beneš a fost preocupat de rezolvarea problemei minorității germane și a acceptat soluția prezentată de
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
și de fier, în uzinele metalurgice și de producere a armamentului. Un număr de tineri cehi au fost trimiși la muncă în Germania. Producția de bunuri de larg consum, mult diminuată, a fost destinată în principal aprovizionării pieții germane și Wehrmachtului. Populația protectoratului a trebuit să suporte regimul raționalizării stricte a tuturor produselor de larg consum, a alimentelor, energiei și combustibililor. Guvernarea germană a avut o duritate moderată în primele luni de ocupație. Guvernul ceh și sistemul politic au continuat în
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
neîntrerupt, iar germanii amenințau să ocupe Prisul. Guvernul francez a fost obligat să se evacueze la Bordeaux pe 10 iunie pentru ca membrii săi să nu cadă prizonieri. Orașul Paris a fost proclamat de cabinetul francez „oraș deschis”. Până pe 22 iunie, "Wehrmacht" pierduse 27.000 de oameni morți, aproximativ 111.000 de răniți și 18.000 de dispăruți, iar francezii pierduseră aproximativ 92.000 de soldați morți și 200.000 de răniți. Forța expediționară britanică a pierdut aproximativ 68.000 de oameni
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
Varșovia au fost de-o violență extremă, cu lupte de stradă sângeroase. De partea insurgenților luptau cam 12.000 - 20.000 de voluntari, folosind în general arme ușoare de infanterie, împotriva celor 20.000 de soldați germani din SS și Wehrmacht. Speranțele lui Bór-Komorowski de a elibera Varșovia și a menține controlul asupra orașului până la reîntoarcerea guvernului din exil s-au dovedit deșarte. După 63 de zile de lupte grele, orașul a fost transformat în ruine, iar represiunea germană a fost
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
al Brigăzii 18 Artilerie (1943-1944). A fost înaintat în anul 1943 la gradul de general de brigadă (cu o stea). În martie 1944, Titus Gârbea este numit apoi în funcția de șef al Misiunii Militare Române la OKW (Oberkommando der Wehrmacht - Înaltul Comandament al Wehrmachtului) și OKH (Oberkommando der Herres - Înaltul Comandament al Armatei de Uscat), misiune convenită de Ion Antonescu și Adolf Hitler la întâlnirea lor din 23 martie 1944, de la Klessheim. Misiunea Militară Germană în România și-a dat
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
1943-1944). A fost înaintat în anul 1943 la gradul de general de brigadă (cu o stea). În martie 1944, Titus Gârbea este numit apoi în funcția de șef al Misiunii Militare Române la OKW (Oberkommando der Wehrmacht - Înaltul Comandament al Wehrmachtului) și OKH (Oberkommando der Herres - Înaltul Comandament al Armatei de Uscat), misiune convenită de Ion Antonescu și Adolf Hitler la întâlnirea lor din 23 martie 1944, de la Klessheim. Misiunea Militară Germană în România și-a dat acordul asupra numirii sale
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
perioade de existență, unitățile AK au efectuat mii de raiduri armate și numeroase acțiuni de culegere de informații, au dinamitat sute de transporturi pe calea ferată și au participat la multe ciocniri armate cu unițile poliției armate germane și ale Wehrmachtului. AK a efectuat operațiuni de represalii, asasinând ofițeri ai Gestapoului, ca răspuns direct la tacticile teroriste impuse de naziști împotriva populației civile. Armia Krajowa a stâns și a transmis Aliaților numeroase informații importante politice, militare și tehnice, cum au fost
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Imperiul German (1933-1945)]] primul general numit feldmareșal a fost [[Werner von Blomberg]] în anul 1936. Mai târziu, pe 4 februarie 1938, [[Adolf Hitler]] la denumit pe [[Hermann Göring]] singur deținător al acestui rang, fiind așadar cel mai înalt ofițer al [[Wehrmacht|armatei germane]]. Dar în [[al Doilea Război Mondial]] Hitler și-a schimbat opinia, ridicând doisprezece generali in acest rang. Göring însă a rămas primul ofițer al armatei, numindu-se de atunci „Reichsmarschall”. La marină titlul reciproc a fost acel unui
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Koryzis—succesorul lui Metaxas, care murise pe 29 ianuarie 1941— și Papagos. Aici s-a luat decizia trimiterii în Grecia a unei forțe expediționare a Commonwealthului. Între timp, trupele germane erau masate în România, iar, pe 1 martie 1941, forțele Wehrmachtului au început deplasarea în Bulgaria. În același timp, Bulgaria și-a mobilizat trupele și le-a poziționat de-a lungul frontierei cu Grecia. Pe 2 martie s-a declanșat „Operațiunea Lustre”, transportarea trupelor britanice spre Grecia. 26 de transportoare de
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
ministru din Roma și s-au refugiat la aliați. Armata italiană nu a primit niciun fel de ordine cu privire cu atitudinea pe care urma să o adopte față de germani. Armata italiană a fost copleșită rapid de cea germană, iar Wehrmachtul a ocupat fără să întâmpine vreo rezistență întregul teritoriu care nu se afla sub controlul aliaților. Pe 3 septembrie, trupele canadiene începuseră debarcarea în zona cea mai de sud a Calabriei. A doua zi după semanrea armistițiului, (9 septembrie), Aliații
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
ÎI. Ulterior, au fost proiectate vehicule specializate Jagdpanzer, bazate pe sașiul țancurilor, insă dotate cu un tun de calibru mai mare. Jagdpanther folosea sașiul țancului Panther și este considerat a fi unul dintre cele mai bune vehicule Jagdpanzer folosite de Wehrmacht. Sovieticii au construit tunurile autopropulsate ȘU-85 și ȘU-100, bazate pe același sașiu folosit de tancul mediu Ț-34, iar modelele ISU-122 și ISU-152 foloseau sașiul țancului greu IS-2. În 1943, industria sovietică trece de la producția de tancuri ușoare că Ț-
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
mod special după nașterea mișcării maquis în primăvara anului 1943. Armata nevăzută a adunat în rândurile ei oameni din toate straturile sociale și toate meseriile și a fost ținta represiunii teribile din partea RSHA (din care făcea parte și Gestapoul), Abwehrului, Wehrmachtului, dar și din partea Milice française, (poliția așanumitului Etat français - Regimul de la Vichy). Deși Rezistența activă și organizată nu au reprezentat niciodată niciodată mai mult de 2 - 3% din populația franceză, ea nu ar fi putut supraviețui și nici dezvolta fără
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Premiul pentru literatură pentru etnicii germani ("Volksdeutschen Schrifttumspreis") din Stuttgart, Premiul pentru literatură al orașului Berlin și titlul de Doctor honoris causa al Universității din Göttingen, acordat de naziști. La începerea celui de-al Doilea Război Mondial, devine ofițer în Wehrmacht, unde primește misiunea de a edita o publicație cu poezii destinate militarilor de pe front: "Feldpostausgaben deutscher Dichtung". După război este supus „denazificării“. Continuă să activeze ca scriitor și publicist, să întrețină contacte cu foștii scriitori de frunte din perioada hitleristă
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
din Albania. Adolf Hitler a considerat că este nevoie să intervină în ajutorul aliatului său, nu doar pentru a restabili prestigiul Axei, dar și pentru a împiedica aviația britanică să bombardeze câmpurile petroliere din România, care erau esențiale pentru aprovizionarea Wehrmachtului. După ce a reușit să convingă Ungaria, România și Bulgaria să se alăture Axei, Hitler a încercat să forțeze Iugoslavia să se alăture Pactului tripartit. Regentul Pavel a cedat acestor presiuni pe 25 martie 1941. Acest act a fost puternic contestat
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
să trasnbordeze în Olanda peste 86.000 de oameni și 600 de piese de artilerie, chiar în zona de desfășurare a Operațiunii Market Garden. Numirea la începutul lunii septembrie a mareșalului Gerd von Rundstedt în funcția de comandant suprem al Wehrmachtului din Europa de Vest, (funcție în care l-a înlocuit pe mareșalul Walther Model), a fost o măsură pe care Adolf Hitler a acceptat-o cu greu, dar care a fost extrem de bine primită de trupă. Rundstedt a început imediat pregătirile defensive
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
măsură pe care Adolf Hitler a acceptat-o cu greu, dar care a fost extrem de bine primită de trupă. Rundstedt a început imediat pregătirile defensive împotriva unui atac a aproximativ 60 de divizii aliate, pe care serviciile de spionaj ale Wehrmachtului îl preconizau în perioada imediată. Generalul Kurt Student, unul dintre pionierii armatei de parașutiști germani, a fost pus în fruntea forței care fost numită „Armata I de parașutiști”. Cei aproximativ 3.000 de parașutiști, împrăștiați prin toată Germania, erau singura
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
se aflau mai multe castele și palate a familiei regale. Cetățenilor Liechtensteinului le era interzis, de asemenea, să intre în Cehoslovacia pe timpul Războiului Rece. Liechtenstein a oferit azil pentru aproximativ cinci sute de soldați din (o forță rusească colaboraționistă în Wehrmachtul german) la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial; acest fapt este comemorat de un de la orașul de graniță, Hinterschellenberg, și este marcat pe harta pentru turiști a țării. Actul de a oferi adăpost nu a fost o favoare mică
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
fără succes să răstoarne regimul nazist. Eșecul complotului a dus la arestarea a peste 5.000 de oameni și la executarea a aproximativ 200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistenței. Grupurile de conspiratori care plănuiau lovitura de stat existau în Wehrmacht și în Abwehr încă din 1938. Primii lideri complotiști au fost generalul de brigadă Hans Oster, șeful serviciului de informații militare, fostul șef al Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck și feldmareșalul Erwin von Witzleben. În 1938 și 1939 au
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Armatele sovietice implicate direct în Operațiune Bagratilon au fost Frontul I Baltic, Frontul I Belarus, Frontul al II-lea Belarus și Frontul al III-lea Belarus. Operațiunea s-a încheiat cu una dintre cele mai grave înfrângeri ale armatei germane ("Wehrmacht Heer") din tot războiul. Numele de cod al acestei operațiuni a fost dat în cinstea prințului georgian Piotr Bagration, general al armatei țariste mort în Bătălia de la Borodino. Grupul de Armate Centru s-a dovedit un adversar redutabil, după cum arătase
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
ocupantului. Cei mai mulți civili și ofițeri greci care au dorit să continue lupta fugiseră din țară în Orientul Mijlociu (aflat sub control britanic). Cei care rămăseseră în țară nu erau siguri de capacitatea lor de a se opune cu șanse de reușită Wehrmachtului. Această situație a dus la apariția de noi grupări, din care politicienii activi în perioada interbelică erau aproape cu desăvârșire absenți, care și-au asumat rolul de forțe de opoziție fața de puterile de ocupație. Primul grup important grup de
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
unitățile industriale din Torino, Milano și alte orașe mari sunt considerate parte integrantă a mișcării de rezistență. Ca urmare a „saborajului” lor, numeroși greviști au fost deportați în lagărele de concentrare germane. Soldații italieni care au refuzat să coopereze cu "Wehrmachtul" după semnarea armistițiului cu Aliații sunt considerați eroi ai rezistenței. De exemplu, după semnarea armistițiului cu Aliații în 1943, garnizoana italiană din Cefalonia a refuzat să coopereze cu germanii, mai mult chiar, au luptat cu germanii fiind în cele din
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
lideri al UPA a fost Roman Shuhevici și Stepan Bandera. UPA era ramura înarmată a Organizației Naționaliștilor Ucraineni și avea ca obiectiv crearea unui stat ucrainean independent. Cât timp a existat, UPA a luptat cu forțe ale unor diferiți adversari: Wehrmachtul și SS-ul naziste, Armia Krajowa poloneză sau Armata Roșie sovietică. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, UPA a contiuat să lupte împotriva autorităților sovietice și a celor comuniste poloneze până pe la începutul deceniului al șaselea. Partizanii ucraineni
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
împartă forțele în mai multe grupuri mici, care au fost însă vânate și distruse de partizanii UPA. În 1944, partizanul și spionul sovietic Nicolai Ivanovici Kuznețov a fost ucis de partizanii UPA. Kuznețov purta în acel moment o uniformă o Wehrmachtului, această deghizare dovedindu-se fatală pentru el. UPA s-a angajat în lupte cu unitățile militare ale Armatei Roșii de îndată ce frontul germano-sovietic a ajuns în regiunea Ucrainei occidentale. Totuși, UPA a încercat, pe cât era posibil, să evite confruntarea cu unitățile
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]