23,608 matches
-
pt. că nu eram nici eu cu privirea aiurea-n perete) când mi-au mulțumit, cănd m-au însărcinat, cănd m-au înjurat! merg pe stradă și mă uit la oameni cu multă curiozitate și - privindu-i în ochi - le zâmbesc vag. mai toți răspund, contrariați, încântați sau chiar absenți... despre dramă copilăriei “nu-mi răspunde în gând, copil obraznic” ce teorii dezvoltăm? să spunem pe față: ba, șefu’ da’ mare bou ești? @Kates, tu ai dreptate, dar eu mă refeream
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
niciodată: “Sabina, te-am văzut și mi-ai stricat ziua. Dispari din raza mea vizuală”. Singurul meu gând în fiecare zi era cum să fac să nu o supăr pe Domnișoara Pavel. Să o privesc, să o evit, să-i zâmbesc, să mă ascund după pian. Domnișoara Pavel m-a obligat într-o zi în care îmi uitasem ghiozdanul să lucrez în chiloți. A deschis apoi ușa sălii și a invitat băieții mai mari care se plimbau pe coridor să se
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
și 10, dar copilul învăța, știe că sunt alături de el, si cand greșește plătește, civilizat. Nu trebuie să lăsăm sufletele crude, în formare, pradă nebuniei dogmelor și regulilor rigide( nu încurajez anarhia), vreau copii care să iubească frumosul, natura, să zâmbească, nu vreau din nou generații de cocalari, hacheri și narcomani. Băiatul meu înțelege ca având grade de libertate numeroase, trebuie să fie responsabil, să nu facă rău sieși și celor din jur.te salut mai, dar mama ei ce păzea
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
ortodoxe ar trebui să se înscrie în codul penal. Total de acord...E trist că justificam un măcel prin religie și tradiție, amagindu-ne cu ideea că ar fi o porunca divină.. E aberant să vezi la tv prezentatoare care zâmbesc tâmp în timp ce prezintă reportaje despre animale ce sunt aranjate și pozate doar pentru a ajunge cât mai repede pe o tarabă în piață. Dar până la urmă este una din caracteristicile ființei umane: să mângâi și să admiri ceva ce mâine
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
ani și, mai ales, ar fi vrut să fiu ciung, să nu o țin pe Ester de mână, ea să nu se sprijine de brațul meu și, dincolo de toate acestea, să nu-mi scuture ea zăpada de pe umeri. I-am zâmbit înțelegător inginerului, aproape îmi venea să-mi cer scuze pentru deziluzia cu care îl pocnise revederea cu Ester. Am zâmbit de câteva ori încurajator, "înghite hapul, n-ai ce-i face inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi". Și
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
nu se sprijine de brațul meu și, dincolo de toate acestea, să nu-mi scuture ea zăpada de pe umeri. I-am zâmbit înțelegător inginerului, aproape îmi venea să-mi cer scuze pentru deziluzia cu care îl pocnise revederea cu Ester. Am zâmbit de câteva ori încurajator, "înghite hapul, n-ai ce-i face inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi". Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. încă erau masive zidurile. încă înfiorau trecerile dintr-o
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
nu mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. "Cinci tone", a oftat nedumerit că mai eram în fața lui și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, Fiorosul, faima pușcăriei prin anii '30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne oprisem, și-mi
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
cu tot cu vizeta ei închisă". Inginerul mi-a surprins privirea. "De-acolo începea sectorul viețașilor", a precizat el. "Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă", a mai oftat apăsat, ferm convins că acolo era locul meu, nu lângă minunea aceea de Ester, zâmbind într-una pierită de farmecul ascuns al temniței năruite. Am renunțat să mă îndrept spre sectorul viețașilor. Mă gândeam că inginerul ar fi fost în stare să facă cine știe ce scamatorie, să deschidă vreo trapă secretă care să mă înghită sau
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
-și astfel ținuta: - Azi e ziua mea, am împlinit o cifră rotundă și mă pregătesc să merg la petrecerea pe care o dau prietenii mei, în cinstea mea, la un restaurant select, care de-abia s-a deschis! Fata îi zâmbi, îmbujorată de atenția care i se acorda în mod neașteptat, și îi ură la mulți ani. - Ce frumos din partea prietenilor dumneavoastră! rosti ea, visătoare. Ce bine e să fii în centrul atenției, înconjurat de prieteni! - E ceva normal, îi răspunse
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
preocupat, gândindu-se că, poate, fata de la casierie îl urmărește cu privirile și se întreabă când va pleca la petrecere. După o oră, se ridică de la monitor și se îmbrăcă să plece. O salută amical pe casieriță și ea îi zâmbi complice, urându-i petrecere frumoasă și oftând cu melancolie. Ajunse acasă pe o ploaie măruntă și deasă, pătrunzătoare. Se scutură înfrigurat înainte de a intra în garsoniera mare și întunecată. Cred că, totuși, va trebui să fac un efort și să
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
nu e diferit de al lui Urmuz: "deși preot, când îl trăgeai de manutanța care-i picura pe grumaz, se uita cruciș și începea să behăie pe la subțiori, dar dacă-l mai și scoteai din pepeni, intra numaidecât la loc, zâmbind șmecher." (Ispitele lui Moș Grămadă) Urmuziană este alăturarea de elemente altfel greu de întâlnit: "un convoi compus din șapte mii de scripete, din fleici, din inele și din astre" (Autobiografie) "Calistrat împacă inerția cu spasmele, deziluzia definitivă și tragică cu
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
după sistemul lui "odată și bine!, odată și bine!" Ha! Ha! cât de furtunoase erau vremurile pe atunci, cum ziceau oamenii, ca pe vremea lui ^906, ca pe timpul răzmeriții... Conu Nicu se uită în crucea cerului și catadixi să-și zâmbească mărunt, ca și când din gură i se prefirau firele de soare ce-i jucau pe buze, tupilându-se, jucându-se de-a v^ați ascunselea, în mustața umflată pe buză. ,Ehe, acu-i bine, e liniște", mormăi el și se cutremură
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
deodată, vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care-l prindeau și-l rupeau, lăsându-i câte o dungă roșie, adâncă, pe mușchii picioarelor, scuturați din toate fibrele, de palmele ei harnice. Apoi se lăsa în voia ei și zâmbea, zâmbea fericit ca un copil, până a nu prinde să adoarmă de-a-binelea. Conu Nicu nu-și poate închipui de ce i-au venit în minte toate aceste scene, tocmai acum când își îmbrățișează cu ochii pământurile. E singur, adică aproape singur
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care-l prindeau și-l rupeau, lăsându-i câte o dungă roșie, adâncă, pe mușchii picioarelor, scuturați din toate fibrele, de palmele ei harnice. Apoi se lăsa în voia ei și zâmbea, zâmbea fericit ca un copil, până a nu prinde să adoarmă de-a-binelea. Conu Nicu nu-și poate închipui de ce i-au venit în minte toate aceste scene, tocmai acum când își îmbrățișează cu ochii pământurile. E singur, adică aproape singur, căci
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
așezați pe viață pe un tron imperial, bine păzit, solemn și intangibil. O văd pe Ada cocoțată, undeva pe acoperișul lumii, privind cerul și munții din micuțul balconaș suspendat în timp și spațiu din casa Ioanei Pârvulescu, de la Brașov. Acolo, zîmbea și tăcea. Nu se mai răfuia cu nimeni și cu nimic. Aproape în fiecare miercuri, cînd nu lipsesc de la ședința de redacție, o conduc pe Ada acasă. Ca într-un ritual. Pe acest drum am recuperat nu doar un destin
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
ultimele mele amintiri de la Otopeni, atunci când,brusc, mă cuprinsese frica.O frică la fel de intensă ca cea care m-a făcut să vreau să o iau la goană, așa legată cum eram, de masa de operație. Dar a trebuit să îi zâmbesc puștiului care, sfidând interdicția lui Cornel și lamentările Clementinei, m-a condus la aeroport atunci când plecam din țară. - ...nu-mi mulțumi, n-ai de ce! mi-a șoptit în taxi, nici nu știi cât de mult îmi place aeroportul! de fapt
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
în decursul zilei de astăzi. Klaus își aminti brusc că primele semnale sonore ale micii Walburga le înregistrase pe casetofon. Luă aparatul de pe noptieră și porni caseta: ,atiorți-cîsintorevalbua-preloa-ufarel-hlwootapibtoklbumesga" răsună cristalin vocea din aparat și Klaus nu se putu abține să zîmbească, amintindu-și de privirea dreaptă, înclinarea capului și de agitația brațelor micuței turuitoare. Klaus își atinse buza de sus, plimbă buricul degetului peste vîrful limbii și închise ochii. În urechi începură să-i răsune, ca dintr-o altă lume, șoaptele
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
subțire al mamei îmi îndrept găteala mă târăsc pe acoperișul de ceară al minții la ureche îmi atârnă Mărgăritarul lui Vermeer pe deget port inel din solzi de sânge tămăduitor în pieptul meu trăiește spaima ca un cameleon uneori îmi zâmbește o fetiță dintr-o fotografie Aud un scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii? sau ușa prin care dispari, rece ca un perete de pe care tocmai s-a desprins varul? să fie vocea ta înșurubată în balamaua ușii? piciorul
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
faci un dus, vezi să nu cazi în baie, să nu te dezechilibrezi când îți închei cu un ultim efort sandalele, când pui punct. }ine-te, uite așa, de perete, aranjează-te un pic, ieși din baia asta străină, din text. Zâmbește neutru, înfrânge-ți greața și dacă nu vezi negru înaintea ochilor, citește ce-ai scris. Acum. 2 îți juri că nu-l vei căuta, el oricum nu o va mai face, în ciuda unei semi-victorii (așa crede el) adică simplul fapt
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
ei apare deodată Toamna: Dragă surioară, nu ai vrea să părăsești aceste locuri? Toamnă dragă, te rog frumos, mai acordă-mi o șansă! Bine, îți mai las un timp soarele și lumea asta omenească. Vara a fost fericită. Florile au zâmbit. Copacii și-au prins cerceii roșii ai cireșelor. Un curcubeu strălucitor s-a arătat după prima ploaie de vară. FLOREA IOANA ALEXANDRA cl. a II-a D
Un nou anotimp. In: Alabala by FLOREA IOANA ALEXANDRA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_714]
-
înțelegea cu greu, îi ceru să pornească la dreapta, apoi, la prima răscruce, la stânga; apoi, după stopul electric, din nou la stânga și, după încă două schimbări de direcție, auzi: ,Ești pe strada indicată. După șaizeci de metri, stop!" Nepotul îi zâmbea satisfăcut, dar el frână cuprins de o ușoară amețeală. Era, de fapt, o neliniște surdă, un soi de avertisment tulbure, un gând vechi ascuns în adâncurile memoriei sale. Suind aleea ce ducea spre casă, își aduse aminte: în ziua în
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am fost, în doi și-n parte, Dar m-am ales cu-n hârb de ghicitori deșarte. Când orbul ne-a atins cu-n deget plin de rouă, A scos, zâmbind, din traistă, un măr tăiat în două.
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
prin fața unui hotel și i-am recunoscut chipul acela ciudat, cu alura mongolă, ale cărui trăsături nu credeam să le mai revăd vreodată: chipul Mihaelei, acum cetățeancă germană, locuind într-un orășel din apropierea Frankfurtului. Ne priveam încurcați, încercînd amîndoi să zîmbim, dar zîmbetul nostru silit nu putea șterge expresia stînjenită a unor fețe ce nu-și puteau stăpîni surpriza. Spontan, printr-o tresărire instinctivă de politețe socială, am încercat să ne aducem aminte de cînd nu ne mai văzuzem. , Da, sînt
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la frontispicii de clădiri și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o strălucire ciudată, de o acuitate hipnotică. Și brusc mi-am dat seama că, dacă ar fi dispărut
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
au constatat și Valeriu Cristea și Brumaru, îmi place să cred că el nu ar fi spus asemenea marelui prozator rus: ,Scrisoarea-i o prostie! Scrisori scriu spițerii !" Oricum, pot depune mărturie că, pe la începutul anilor '90, mi-a vorbit, zîmbind enigmatic, despre existența scrisorilor lui Brumaru și m-a întrebat dacă nu le-aș putea publica eu în ,Viața Românească". Nu puteam. Nu doar fiindcă s-ar fi speriat alde Got, ci fiindcă nu peste mult aveam să părăsesc revista
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]