602 matches
-
putem vedea la cârciumă, sau vrei să vii la mine acasă...? Viziuni de nebunie se deschideau îndărătul acestor cuvinte. Hartley deschise ușa bisericii, trăgând de ea cu greutate și, peste umărul ei, am văzut mormântul lui „Mutulică“, și gardul din zăbrele de fier, și ulița satului, populată de trecători și linia îndepărtată a orizontului mării. Am rostit pe un ton sălbatic: — Desigur, am să-ți fac o vizită, o să fiu încântat să-ți cunosc soțul, și va trebui să veniți amândoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se schimbă: apare lefegiul, a cărui viață, mai precis leafă, e mai ieftină decât armura, mai ales că aceea Îl face pe luptătorul căzut de pe cal client sigur al rafinat de macabru denumitului „merçi dieu“, stiletului strecurat de adversar printre zăbrelele chivărei. Cam ce-au pățit cavalerii Apusului la Nicopole... Dar cei scăpați de acolo au aflat de la armurierul care le Îndrepta săbiile și platoșele, că loviturile le primiseră pe piept, nu pe picioare. Și renunță la oarece greutate păstrând doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și constituții, precum cavalerul În armură. Și știi ce pățea acela, odată căzut de pe cal? Rămânea lat, dând din mâini și din picioare ca un gândac până ce turcul lăsa cangea cu care-l trăsese jos și-i strecura hamgerul printre zăbrelele vizierei... dacă nu-l vindea la târg. La Nicopole ori Varna s’au Îmbogățit... - Ce, voi n’aveți legi? - Ba da, dar ale noastre sunt nescrise, și tocmai de asta respectate cu strictețe. Natura, cea care le a dat, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nu putem încheia capitolul dedicat lui Radu Gyr fără a aminti una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, „As-noapte, Iisus”, poezie care a făcut înconjurul închisorilor din România, inclusiv a celor de femei: Unde ești, Doamne ? - am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui. M-am pipăit, și pe mâinile mele Am găsit urmele cuielor Lui... În această poezie s-au regăsit foarte mulți dintre cei întemnițați printr-un act de profundă nedreptate de către regimul comunist, care a
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
instituții-mamă; erau niște invitații pe care, nefiind un practicant al soluției Bukovski, le-am acceptat cu mare neplăcere. Și totuși, nu se poate face nimic, vom rămâne În continuare prizonierii adevărurilor fabricate cândva de Big Brother, În căsuța lui cu zăbrele la ferestre? Nu e cazul să fim atât de pesimiști, iar soluțiile există. Jandarmul trebuie lăsat la vatră sau trimis să caute infractori, În piață, iar arhivele, dacă nu li se poate garanta chiar un statut independent și un buget
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că doarme și el. Vezi? Și dumneata ai un pat, și domnul Roth are un pat, și dumneata ai fi mâncat înainte de a te culca, și domnul Roth probabil că a mâncat înainte de a se culca... Anchetatorului înțelegător privi printre zăbrelele geamului... Plouă. Nici pe dumneata nu te-ar fi udat ploaia, cum probabil că nici pe domnul Roth nu-l udă acum ploaia. Deci, care e deosebirea? Vezi? Frank Weiss recunoscu sub semnătură proprie că anchetatorului înțelegător are dreptate. PERFECTĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de la jumătatea secolului al IV‑lea și a fost redactat în greacă, probabil în Siro‑Palestina. În timpul călătoriei sale extatice în iad, Ezdra îl întâlnește pe Anticrist. Acesta se află în regiunea septentrională și este ținut în captivitate, în spatele unor zăbrele uriașe de fier, până la sfârșitul veacurilor, când va fi eliberat și‑și va împlini diabolica misiune. Este posibil ca această credință să fi influențat versiunea neroniană a mitului Anticristului, așa cum o regăsim la Victorin și Commodian. Potrivit spuselor acestuia din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
admiri acest „trup curat, cu cetină de carne”, proaspăt, neîntinat. în aceasta constă puritatea, eloJiul, sublimul: „Sunt în Grația Ta, Doamne!...” Poetul se lasă învăluit sub arcadele clasicității, și astfel, cititorul ar putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
celor din jur, cu atât mai mult cu cât viața lor depinde de bunul plac al grupului în care sunt obligați să trăiască”. Ioniță insistă pe ideea că cei din libertate au stat tot într-o închisoare, dar una fără zăbrele și sârmă ghimpată, fiind supuși aceluiași „proces de destructurare psihică și remodelare, conform unui plan alcătuit în mod științific, dar rău intenționat, ce a urmărit anihilarea a tot ce este cuget românesc. Va trebui să treacă cel puțin tot pe
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nomazi, animale. Componenții unei ;atre, „trista balerină”, „despletită, nebună”, din Shanghai, mica vânzătoare de ziare, „încovoiată, ca o viperă, pe jos”, „paiațele lui Cocteau”, fără mâini și picioare, artistele circului din Turnu Măgurele - și maimuțele de acolo, ce „scânceau între zăbrele” -, orbii, „patru umbre” care „de la Nord la Sud căutau Soarele”, câinele negru de pe maidan sunt tot atâtea alter egouri ale poetului. Deosebite afinități își descoperă cu specia canină și chiar se identifică, asemenea lui Gherasim Luca, explicit cu aceasta: „Noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
clădirea prinților. Vizitat camera de artă. Ploaie și ninsoare. Ora 6 cinat. Seara la papa, ceai. Ora 11½ în pat. Noaptea chiciură. Joi, 14/26 aprilie Vreme minunată, cald. Înainte de amiază cu papa, toți frații. După-amiază la clădiri. Uși cu zăbrele. La Inzighofen pe un încântător drum de pădure. Vizitat grădinile de legume și fructe. Ora 4 înapoi. Promenadă cu Leopold și Fritz. Ora 6 cinat. Tante Caroline aici. Seara la papa, care e puțin obosit și slăbit. Ora 9 ceai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
o aripă de înger Și cerneală din bezne, poate atunci mi-ar fi mai lesne Să mă adun din toate risipirile, să-mi aștern amintirile Și să spun tuturor de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele. La fereastra nădejdii, zăbrele. La ușa salvării, lacăte Iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate. Când în mijlocul nostru a izbucnit ca o flacără Neagră, Ura, focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă, Toate din tot și n-a mai rămas decât zgura
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Nu se auzeau decât niște murmure, litanii de deținut. Profesori care predau, ceartă, fac morală. Zidurile erau înalte, tencuite simplu, fără complicații inutile. Rașchetate. Mai era prin preajmă și un teren de baschet. În spatele unuia dintre panouri, ferestrele erau zăbrelite, zăbrele negre care să oprească mingea din traiectoria ei spre geamuri. Impresia de pușcărie persista. Frig, când era frig, încă de atunci, făceam otită și nu mai auzeam bine, dar în dimineața aia nu aveam absolut nimic. Nici o problemă de înregistrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
linia de conduită, stilul meu, felul meu de a fi și - pentru mine - toate acestea sunt destul de grave. E ca și cum aș fi cântat fals tot timpul. Către orele opt m-am dus cu tata s-o vedem pe mama printre zăbrelele spitalului. Era frig... În seara asta mă duc la Dânsul. Număr minutele. Mai sunt încă șaizeci... Viețuind în Spania secolului al XIII-lea, bineînțeles că am fost nevoit să-i inventez lui Mihai un titlu potrivit: Miguel de Braganza, rege
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dori să creadă că într-o bună zi vor putea zbura destul de sus neștiind că aripile le sunt atât de frânte. Cu câtă ardoare vor asculta și vor rosti cuvântul „mamă”, când va fi auzit de prima voce care printre zăbrelele vieții le va povesti secretul ei și câți dintre ei vor fi binecuvântați de Dumnezeu prin cea dintâi ființă care va încerca să dea la o parte un colț al valului misterios de viață. Nicky avusese noroc. Acum o avea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
numele biblic rezonant cu care îl chemam și la joacă, un băiețaș manierat, simpatic, dolofan și îmbrăcat cu deosebită grijă, era fiul unui bancher evreu (ferestrele casei de cărămidă aparentă unde îl vizitam, inclusiv ale apartamentului lor, aveau în afară zăbrele negre de fier, burtoase în partea inferioară, ceea ce le dădea o anumită greoaie eleganță) locuind în orașul de sus, în imediata vecinătate a Străzii Domnești. În grandioasa sufragerie căptușită cu lambriuri (chiar și tavanul era prevăzut cu bârne de lemn
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celor din jur, cu atât mai mult cu cât viața lor depinde de bunul plac al grupului în care sunt obligați să trăiască'. Ioniță insistă pe ideea că cei din libertate au stat tot într-o închisoare, dar una fără zăbrele și sârmă ghimpată, fiind supuși aceluiași 'proces de destructurare psihică și remodelare, conform unui plan alcătuit în mod științific, dar rău intenționat, ce a urmărit anihilarea a tot ce este cuget românesc. Va trebui să treacă cel puțin tot pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
înconjura întreaga livadă, și, la treabă. La luptă cu hoții de fructe . Iau sârma trebuitoare, merg pe prispa casei până la colțul dinspre grădină, la stâlpul casei unde erau legate firele de curent electric aduse de la stâlpul din uliță. Leg de zăbreaua prispei de lângă stâlp un capăt al sârmei și cu restul merg prin livadă și o înfășor din loc în loc de trun chiul pomilor. Fac asta până în fundul grădinii. Acolo, traversez cu sârma până la celălalt capăt al grădinii, unde se afla terenul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mult de Poartă. Aici turma își schimba direcția și o lua spre nord, peste podul de vest, până la Poartă. Nici n-au ajuns bine primele animale la Poartă, că Paznicul a și deschis-o. Era uriașă și grea, întărită cu zăbrele orizontale și verticale din fier, înaltă de patru sau cinci metri, iar în vârf prevăzută cu sârmă ghimpată. Nu exista ființă umană care să o poată escalada. Paznicul a tras spre el partea dreaptă a porții masive cu o ușurință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niciodată. Biblioteca se află într-una dintre clădirile din piațetă. Nu se deosebește prin nimic de celelalte construcții. E pur și simplu o clădire din piatră. Nu prezintă nici măcar un semn distinctiv. Fațada veche, de un gri spălăcit, streșinile înguste, zăbrelele de la ferestre, ușile masive din lemn. Pare mai degrabă un hambar pentru cereale. Dacă nu mi-ar fi explicat Paznicul, cu lux de amănunte, cum să ajung la bibliotecă și cum arată, n-aș fi nimerit acolo în vecii vecilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
către acesta să insufle și altora dorința de a visa, au aplicat pravila care nu cuprinde nimic despre vise. Căci pravila criminală, după cum știm, e încă nedesăvârșită! Dar, iată versurile poetului: O temniță-adâncă îmi e locuința. Prin dese, prin negre zăbrele de fier, O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. Și frigul mă-ngheață, e umed pământul; De ziduri, de lanțuri, eu sunt ocolit: Aici suferința așteaptă mormântul, Căci legile lumii așa au voit. Adus ca o crudă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și în aceste vase de lemn băteau laptele ca să se aleagă untul. De asemnea erau niște coșuri împletite, tot vechi, care vor fi folosit la căratul anumitor alimente. Ne-am îndreptat spre camera craniilor. N-am putut privi decât printre zăbrelele ușii de la intrare. Nu-i plăcut să vezi așa ceva, dar interesant. Craniile îngrămădite unele peste altele, prăfuite de vreme și ele, erau mărturia unui trecut îndepărtat al vieții ascete a atâtor călugări. De ce sunt păstrate oare? Nu știu. Ar fi
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
răspund. Uite, tot vorbind, am ajuns la școală. Nu ești prea încântat, te simt. Nici nu mă mir! Cum ar pu tea să se armonizeze mintea ta liberă, de artist, cu această clădire posomorâtă, cu gratii la ferestre, ca niște zăbrele de închisoare? Dar asta-i școala mea. Mult beton, puțină culoare. Aici îmi pe trec eu jumătate din viață. în uniforma asta searbădă, cu bentița pe cap. Halal moacă de scriitoare, ce să zic! Aici totul se reînchide în matcă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă atinge atinge și carnea mea sângerândă, cu inima mea neliniștită și sufletul meu neclar, și mintea mea scormonitoare. Nu pot vedea bine în afa ră pentru că ochii mei văd înăuntru, iar când privesc dinăuntru în afară văd doar prin zăbrelele făcute din inimă, și suflet, și minte. în aceste zece interminabile zile care au trecut de la olimpiadă, pe lângă faptul că am așteptat un semn de la Eduard și pe lângă anosta - dar asidua - mea viață școlărească, am mai făcut ceva: i-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]