596 matches
-
Ajun”, ”O, ce veste minunată”, etc. La canal, celula în care se afla fostul ofițer Remus Radina, după ce a prezentat datinele strămosești, a încheiat ajunul Crăciunului cu “O brad frumos “ de Radu Gyr: “Omătul spulberat de vânt Se cerne prin zăbrele, Si-mi pare temnița mormânt Al tinereții mele“ Acum poate aceste lucruri par adevărate banalități dar atunci când nici oamenii liberi nu îndrăzneau să cânte colinde în spațiul public ci doar în casele lor, această atitudine a deținuților era o adevărată
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
există în ambele versiuni. Bărbatul aleargă pe lângă coloanele edificiului comunist, așa cum Meșterul Manole cercetează înfrigurat să înțeleagă de ce cad stâlpii mănăstirii. Din nou liftul, un unghi subiectiv din care vedem, la fiecare etaj, grilajul de fier al ușilor. Ca niște zăbrele. Mai târziu, expresia acestor simboluri își va găsi locul într-un flash-back din întâmplările neîntâmplătoare ale dărâmării unui vis. Tânărul, pentru care în chip mitic ecranizarea baladei Mănăstirii Argeșului constituie chiar centrul existenței sale, vine la una dintre casele de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fapt, ca un înveliș pentru suflet miezul realității interioare, care contează cu adevărat. Deși banale, vocabulele în mare parte nominale sunt ele însele metafore subversive pentru rănile provocate de comunism. Viața, devenită ea însăși o închisoare comunistă, printre ale cărei zăbrele era greu de pătruns, capătă, astfel, dublă conotație: propaganda forțată, cuprinzând inclusiv cenzura, precum și toate celelalte forme de persecuție, și realitatea de dincolo de ideologie, care este, de fapt, o realitate individuală, intimă, transformată de scriitori într-o realitate interioară. Incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
atunci? Și oamenii sunt adesea în imposibilitatea de mai face ceva, prizonieri în nu știu ce cușcă oribilă, oribilă, prea oribilă (...). N-o să știm niciodată să spunem ce anume ne închide, ne zidește, ce anume pare să ne îngroape, dar simțim niște zăbrele, niște grilaje, niște ziduri (...). Știi ce face ca închisoarea să dispară? Orice sentiment profund, serios. Să fii prieten, să fii frate, să iubești desființează închisoarea printr-o putere suverană, printr-o vrajă atotputernică." La sfîrșitul lui 1880, susținut moral și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aibă contururi precise, e un fel de transparență opacă, luminându-se puțin câte puțin. Îl zărisem; mai tremur și acum de spaimă". Uciderea ființei este anevoioasă (20 august): "Să-l omor! dar cum, de vreme ce nu-l pot atinge?". Confecționarea de zăbrele la ferestrele casei nu pare o soluție de apărare eficientă (21 august): Am adus un lăcătuș de la Rouen și i-am comandat să facă la camera mea obloane de fier". Brusc, jurnalul, care, în pofida intermitențelor și a sincopelor descriptive, continuase
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
diegeză (tabloul este zugrăvit în tușe costiniene): el "văzu, prin ferestruia de deasupra ușii, pe tătari izvorând din zare în roiuri negre și apropiindu-se ca umbra unui nor". Rezistența organizată de Stoicea este promptă și fermă: "Din ferestrele cu zăbrele dese, de sub strășini, din pridvoare, coconii și argățimea împușcară în tătari". Punctul slab este constituit chiar de intrarea conacului, fapt exploatat rapid de invadatori: "ușa boierească [...] îngriji pe Stoicea. Și, într-adevăr, tătarii, la adăpost de gloanțe, tăbărâră pe ea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
socialism. Războiul era mondial, iar miza sa, libertatea lumii. Omenirea însăși trebuia să se elibereze și să se federalizeze. Orice idee europeană îmi apărea drept găunoasă și meschină, de vreme ce eliberatorii noștri veneau din Siberia și din Texas pentru a smulge zăbrelele închisorii numite Europa. Întreaga planetă se deschidea în fața noastră, iar Omenirea avea în sfîrșit să capete formă. Cu toate acestea, renegînd-o, îi aduceam în mod inconștient slavă Europei. Ca adolescent, îmi clădisem, ca atîția alții, fără să-mi dau seama
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
trăsăturile "unui corb". Aspectul fizic e dominat de negrul sprâncenelor, al ochilor și al dinților. Locuiește singur într-o căsoaie dosnică, îndepărtată de sat, la marginea pădurii, tencuită cu var negru și întunecată din cauza ferestrelor puține, mici și toate cu zăbrele groase. Inteligența sa a atras nu doar respectul, ci și ura unor oameni, lăcomia în a aduna avere, dar și ușurința cu care va fi "îmblânzit" de tânăra Lucia, fiica fostei sale iubite, îl aduce foarte aproape de cel mai important
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
admiri acest „trup curat, cu cetină de carne”, proaspăt, neîntinat. în aceasta constă puritatea, eloJiul, sublimul: „Sunt în Grația Ta, Doamne!...” Poetul se lasă învăluit sub arcadele clasicității, și astfel, cititorul ar putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lovitură în numele nostru, al tuturor, care sîntem vulnerabili la această formă de terorism". Sîmbătă 15 octombrie, aflînd că pirații Boeing-ului 737 al companiei Lufthansa cereau eliberarea a 11 membri ai Fracțiunii Armatei roșii grupul Baader -, prizonierii de la Stuttgart-Stammheim strigaseră printre zăbrelele celulelor lor: În curînd vom fi liberi." În ziua de marți 18, la ora 7.39, Andreas Baader și Jan-Carl Raspe sînt găsiți în celulele lor morți, împușcați în ceafă; Gudrun Ensslin și Irmgard Moeller în stare gravă, cu un
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
o situație la culme, disperă. La stânga o crevasă. Descoperă drumul și merge sigur de el spre crevasă. Speranța și credința reînvie. Eliberarea este aproape. Incertitudinea îl macină, îl roade. Gândește și pornește, asigurându-se la fiecare pas, spre crevasă, trepte, zăbrele, drum în spirală. În maniera cum se descurcă neofitul pare un as. Pe drumul în spirală, ce sfredelește stânca, intră triumfal, într-o galerie mare cu sfincși de cristal și tablouri murale, pastoforul vine zâmbitor și deschide gratiile. Neofitul înaintează
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că la hotarele de miază noapte au dat năvală cotrpitori. Care vă e porunca? -Delmar pune-ți la treabă cristalele. Magicianul luă două cristale mari, câte unul în fecare palmă. Uitându-se în interiorul lor, văzu pericol mare, porunci blând: -Activați zăbrelele vibraționale și laserul la hotarele de miază noapte. Paznici astrali acționați. Sute de mii de entități astrale, înarmate cu paloșe strălucitoare de lumină orbitoare, s-au năpustit asupra năvălitorilor. Asurziți de ultrasunetele emise de zăbrelele vibraționale, împinși de energia laserelor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pericol mare, porunci blând: -Activați zăbrelele vibraționale și laserul la hotarele de miază noapte. Paznici astrali acționați. Sute de mii de entități astrale, înarmate cu paloșe strălucitoare de lumină orbitoare, s-au năpustit asupra năvălitorilor. Asurziți de ultrasunetele emise de zăbrelele vibraționale, împinși de energia laserelor și orbiți de paloșele luminoase ale entităților, hoardele păgânilor fugeau de rupeau pământul. -Nu vor mai veni niciodată. Asemenea lecție nu se uită-spuse magicianul. -Te numesc Duce al comitatului de răsărit și comandant al armatei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mină veche. -Aici veți găsi cristalele râvnite, dar va trebui să învingeți multe capcane periculoase-spuse ghidul dispărând. La intrarea în mină îi aștepta un buldog imens, care lătra și mârâia arătându-și colții fioroși. Delmar porunci cristalelor din palme: -Acționați zăbrelele vibratoare și laserul refulant. Câinele ucigaș luat pe sus, chelălăia speriat când ateriză pe vârful muntelui. Ajunși în interiorul minei, se auzi un scrâșnet și huruit ca de cutremur. O poartă de granit căzu închizându-le trecerea. -Acționați laser-ordonă cristalelor-temerarul magician
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
locui acolo unde nimeni n-ar fi fost în stare, la treizeci de zile de orice urmă de viață, în acea groapă din mijlocul deșertului, în care arșița amiezii îi ține pe oameni departe unul de altul, înălțând între ei zăbrele de flăcări nevăzute și de cristale fierbinți și unde frigul nopții se abate asupra lor năpraznic, înghețându-i unul câte unul în scoicile lor de sare, locuitori nocturni ai unei banchize uscate, eschimoși negri dârdâind în igluurile lor cubice. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a unui sat de colibe - risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă, turnul vechiu și negru a bisericei satului. Biserica de lemn, cu ferestre mari cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbănă lumină de lună. Avanscena o cuprinde de-a-curmezișul un trunchiu răsturnat, putred, pe care M. șade visătoriu. De tot în fund, codri și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor cuprins noi să-l deschidem; Non idem est si duo dicunt idem. {EminescuOpIV 375} O, -NȚELEPCIUNE, AI ARIPI DE CEARĂ Ce mâni subțiri s-apucă de perdele Și într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vîntu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt - Lumini pe ape, neguri pe pământ. O, -nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de vijelie și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă de a lung un trunchi răsturnat și putred, care coprinde avanscena
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și să-i rup mustățile, căci atunci îl mușc de nas și-l scuip cu muci cu tot, în Dumnezeul mă-sii. Ca un turbat mă voi arunca și, zgâlțind stâlpii telegrafici și rozând cu măselele din garduri și din zăbrele de fier, mă voi antrena astfel, să-l sfâșii pe el și pe ai lui, de burtă, și să mă înfășor cu mațele lui puturoase, ca să mă zmucesc în ele și să le rup"231. Aici, revoltei explicite i se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
urmă. Intrăși se îndreptă direct către biroul din față, cu o bancnotă de un dolar în mână. Polițaiul din spatele biroului înșfăcă verzișorul, iar Fritzie spuse: — Fugitivo? Americano? De Witt? Individul zâmbi și apăsă pe un buton de lângă scaun. Ușa de zăbrele de pe un perete lateral se deschise cu un țăcănit. — Mai precis, ce anume vrem să aflăm de la gunoiul ăsta? mă întrebă Fritzie. — Lee este pe undeva pe aici. Probabil caută de capul lui indicii despre filmul porno. De Witt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
umplu de mândrie și fericire, aproape de iubire pentru tânărul care-i cerea așa ceva. Îndată fu cuprins de neîncredere și ezită - durerea avarului care trebuie să deschidă o casetă. În cele din urmă, mândria și bucuria învinseră prudența - și spuse, mângâind zăbrelele: — Divinul Augustus avea șaptezeci și cinci de ani când mi-a încredințat mie, doar mie, aici, scrierile acestea. Erau în două copii, scrise amândouă de mâna lui: una aici, cealaltă în templul vestalelor, care păzesc ceea ce e mai sacru la Roma. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prin palate. În pauză se ridică, își salută prietenii, dărui - darurile lui erau întotdeauna rafinate și neobișnuite, provenind din nevoia inconștientă de a fi iubit - păsări rare din provinciile Asiei, închise în colivii mici din ramuri de răchită împletite cu zăbrele subțiri de aur; apoi oferi sucuri de fructe exotice, sosite de curând pe mare din provincia Africa, aromatizate cu vin. — S-a întors credinciosul Herodes din Judaea, șopti batjocoritor Asiaticus. Parcă regatul lui ar fi la Roma, nu în ținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până atunci, iar misterul o făcu să tremure de teamă. Adriana făcu un salt înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre zăbrele. Ești bolnav? Abia când Otis înclină capul în felul acela sugestiv — și arătând perfect sănătos — Adriana își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja din baie și se afla în hol pe la jumătatea drumului, când Otis strigă din răsputeri “Graso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se ridică repede din fața intrării și se ascunse după un stîlp. În jurul casei era un zid Înalt, Îmbrăcat În plăci de teracotă, iar deasupra avea sticlă spartă. Apucîndu-se cu vîrful degetelor de țigle, se cățără pe zid, sub geamul cu zăbrele al toaletei. După ce se ridică pe marginea de ciment, se tîrÎ În genunchi printre bucățile de sticlă. În anul care trecuse, fără ca grădinarul și paznicul de noapte să știe se cățărase pe zid de multe ori, scoțînd de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din care vasele ruginite ieșeau ca din proprile lor reflecții. LÎngă debarcaderele funerare, șampanele porniră Înainte, desprinse de pe bancurile de nisip, chiar dacă erau pline cu apă. Jim stătea pe vine pe scărița de metal, urmărind apa care se izbea de zăbrelele dintre picioarele lui. Din buzunarele hainei scoase una din ultimele două bomboane de ciocolată cu lichior. Studie ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea mai mare, o vîrÎ În gură pe cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]