944 matches
-
bezne,/ sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,/ voi nu știți ce-i omul când prinde să urle,/ strivit de cătușe la glezne.// Voi nu știți în crunta-nchisoare/ cum mintea, speranța și visul,/ când ușile grele se-nchid în zăvoare,/ și-n teama de groaznica lui încleștare/ pe sine se vinde învinsul.// Când porțile sparge-se-or toate/ și morții vor prinde să urle,/ când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărâmate,/ voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,/ căci
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
umanitară, primește solicitanți de azil politic sau umanitar, în toate momentele de disperare ale acestora. De la primul pas pe care l-am făcut în Canada, am constatat că totul este la fel și, totuși, diferit de ce trăisem în România. De la zăvorul pe care apeși ca să deschizi ușa, la deschiderea ferestrelor, la amenajarea apartamentului. Totul diferea de ce lăsasem în țară. Daniela GÎFU: Dar despre comportamentul canadienilor ce ne puteți spune? Victor ROȘCA: Referitor la comportamentul canadienilor, ceea ce m-a amuzat, din primele
INGINER, SCRIITOR ŞI PUBLICIST de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381280_a_382609]
-
tristețe, iar peștișorul zbură în cupa sa, scufundându-se cu totul în apă. Prințesa bătu din picior cu ciudă, înfășcă vasul și cupa și se repezi pe scările care duceau în temniță. Reuși cu greu să deschidă de una singură zăvoarele ruginite și să deschidă porțile greoaie, dar, până la urmă, ajunse sub talpa palatului, acolo unde, legat în lanțuri grele, abia mai respira Florea-Zâmbet de Floare. De cum văzu acei ochi blânzi de culoarea viorelelor, zâmbetul de pe buzele de culoarea macilor și
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
eterne, imuabile, reci. Răceala acestora este umanizată prin căldura sufletului ardent al poetului, prin empatia asumării, prin instalarea în idee. Baricadat în această lume: „opriți-vă/ nu mai bateți în poartă/ nu vedeți pe ea/ de trei ori câte trei zăvoare/ ce vă tot holbați/ la urmele acelea plutitoare/ sunt ale gândului meu/ potcovit invers/ și acum plecați/ lăsați-mă să-mi dresez/ în liniște cuvintele/ căci ele mă vor devora/ de le voi scăpa/ de sub cravașă, mai ales/ că acum
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
Înotam împreună, căutând un deal ceva, să ne ducă în cârcă. Pentru că citisem destul despre scriitorul anonim, l-am invocat ca pe un idol. Știam că hrana cea mai gustoasă e la masa lui. Și, tot acolo, o cutie cu zăvoare. Trebuia doar să ghicești codul și să ai norocul de a se declanșa faza lunii pline, în pieptul tău. În schimb, puteai risca să te tratezi cu leacuri amnezice. Apoi am întâlnit un fenomen al fântânilor. Toate erau pline, unele
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
La oglindă, adică La “mirror” Tu dei ai uil min în da grinda. / Daun from cui rait nau oglindă. Mam’ is gon tu tăun băi dorul. / Tu dei is ălon puișorul End ai clousd da dor / Et mai haus, uit zăvorul. “Uat hed biutiful răsare! / Em ai dis? Al meu e oare? Bat of cui? End bihain iar, / Luc: o floare!” Mânia neologismelor Consider că limba română este suficient de bogată, încât să poți exprimă tot ceea ce dorești, tot ceea ce simți
LIMBA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373805_a_375134]
-
-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă înțeapă, în sîngele meu duc taina izvorului ne-nceput, sînt firul cu plumb cînd oamenii beți dau de apă. Tihna magului din cartea ferecată cu zăvoare și urletul lupului din străfundul vostru plin de pămînt... Să nu ne treacă păsări, să nu ne treacă dihorii călare, pînă n-om face drum pe sub mormînt. Referință Bibliografică: Drum ocolit / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2291
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
în loc? - Obișnuința, ori silința să scot tot ce pot din trecut, din prezent, din legendele lumii, pe rând. Scriu despre fazele lunii schimbate de zei, despre orbite solare și buchetul de floare de iasomie așezat în fața lăutei. Despre voaluri acoperitoare zăvoare și despre tărâmuri pe valuri. Doar că acum, simt scrum, fum, alchimii mă-mpresoară fără s-apară metalul, reacțiile alchimice, schemele, calculul electronilor sau numărul neuronilor pierduți. Ai putea să m-ajuți la găsire, triere, scriere. - La transcriere! Ori la
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
pâraie Și o pune-n lanțuri groase În castel, într-o odaie. - Într-un an, după zăbrele, O să putrezești de vie! Ajungi oale și ulcele De nu vrei să-mi fii soție! Doar atât zmeul îi spune, Trage ușa sub zăvoare. Ea rămâne să adune Timpu-n lacrimile-amare. Toți din sat, cuprinși de jale, Au umblat să o găsească Deal cu deal, vale cu vale, Și prin ploaia mocănească. Flăcăul s-a dus prin țară, Și în lung, și-n lat călare
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
din văi aude. „Dragule, te du cu bine, Dumnezeu cu tine fie, De faci asta pentru mine, Inima ți-o dărui ție”. Calul zborul și-l oprește Lângă poarta ferecată, Iar prăpastia vuiește Ca o fiară-nfuriată. Zmeul trage de zăvoare De deschide marea poartă Și, cu vocea tunătoare, Îi vorbește pus pe ceartă: - Tu, o gâză amărâtă, Îndrăznești să vii la mine Și, c-o bâtă prăpădită Vrei să mă omori, străine? Vii așa, ca la plăcinte... Și mă deranjezi
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
străin. - Cine-i acolo?!... întrebă Violeta, ca să se asigure și să nu deschidă poarta la oricine, pe timp de seară. - Eu, Bebe! se auzi răspunsul, cu vocea scăzută și binecunoscută de ea. Uitând de durere, cu o îndemânare rapidă trase zăvorul pus și în spațiul întunecat al porții apăru silueta iubitului, sosit așa, tam-nisam. - Venii să-ți îngrijesc rana. Uitând unde este, o strânse la piept și o sărută pe buze ce n-apucase să fie măcar clătite cu apă în urma
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
Pendula maiestuoasă a timpului e asimilată cu sirena, simbolul păgân al morții ca ispită blestemată. Cuvintele și sunetele naturale sunt lipsite de ecou, tăcerea zăvorăște timp și spațiu : Prispa azilului /o găsesc năpădită /de rugi și buruieni, uși blocate cu zăvoare obtuze, ferestre cenușii astupate cu pânze/dense de păianjeni zâmbitori /care rânjesc excentric. Dau să bat, dar nu am unde(Azil) . Poetul cade pradă întoarcerii în timp , o fugă inversă, o regresie malefică. Cronologia inversată, cronologie cu încărcătură luciferică. Brandul
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
ce capătă, de fiecare dată, noi valente. Cu horele istoriilor apuse, cu pământul împovărat de lacrimi, de sclipirea picurilor de viață și-a fulgilor de nea, de vers și joc, Carpații românești reprezintă pentru mine, locul în care pun luminii zăvor și în care îmi așez trăirile și gândurile, acordandu-le importantă cuvenită. Iubesc tărâmul românesc, cu văile, cu munții și codrii parfumați, răsfirați prințe nori, ce servesc drept acoperiș al unei lumi fascinate de poezia neamului, de artă autentică, de
MOMENTE DE RELAXARE IN MUNTII FAGARAS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345776_a_347105]
-
Momente > SĂ NU TE MIRI ÎN NOAPTEA ASTA... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 844 din 23 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului să nu te miri în noaptea asta de ce nu scot niciun cuvânt să-ncui de două ori zăvorul și-apoi dezbracă-te prelung întinde-mi tu cerească mană cât mai aproape buzele s-aud cum tremură în tine prin răsuflare frunzele în palmele-mi grăbite sânii s-or alinta făcându-și cuib și dacă vor sări afară ca
SĂ NU TE MIRI ÎN NOAPTEA ASTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345966_a_347295]
-
CAMELIA TRIPON - ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) Autor: Camelia Tripon Publicat în: Ediția nr. 560 din 13 iulie 2012 Toate Articolele Autorului ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA rouă, aripi de vânt adieri de șoapete trei degete ating muntele cheia sufletului se rotește în zăvorul de foc Altarul se deschide platoul se adâncește în zare Telegarul alb fiecare piatră vorbește. Puntea, ceas de taina Preotul murmură Norul alb învăluie Sfinxul O lacrimă de cer Clipă în abis Zalmoxis munții freamată Călărețul în alb pe un
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
ai vreme doar să le-asculți... Cum se-adunau pe la vetre băieții Și fete frumoase ca florile-n glastre, Ce vremuri ciudate! și totuși nămeții Ardeau fericiți sub opincile noastre! Erau interzise colindele sfinte, Cine să ne pună pe inimi zăvoare? Pe văi și pe dealuri aceste cuvinte Din gurile noastre răsunau și mai tare... Azi liniștea umblă desculță prin sate, Copiii aceia sunt tot mai puțini Și-s tot mai multe acase încuiate, Iar tălpile mele sunt pline de spini
DOR DE COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347261_a_348590]
-
-s tâlhari? Soțul și soția se opresc la ușă și ascultă atenți. CONTELE DRACULA: (cu voce răgușită) Deschide-ți! Sunt om bun! MOȘUL: De unde știm că ești bun? CONTELE DRACULA: Deschideți și vă veți convinge! INT-EXT / BORDEI / NOAPTE Bătrânul trage zăvorul de lemn și în prag îi întâmpină un bărbat înalt învăluit într-o pelerină neagră, cu o mustață mare, puțin răsucită în sus, părul lung, sprâncene groase și încruntate, iar din ochi îi țâșnesc două văpăi. CONTELE DRACULA: (cu blândețe
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
lui Orfeu Paznicul de mult apus dar nicicând nepieritor ce poatră întrânsul nenumăate secrete. Dar poate odată vei răsări și pentru mine Sophia Muza vechilor Apostoli Ce-ți răspândeau puterea Inainte ca Fiul omului să vie, Unit sub un singur zăvor Secretul Triadei Sfinte Din al tău pântec crește se înalță Și ne crează! Îngenunchiat sub Trandafir Jinduiesc să gust seva ce dăruie libertate Dao și putere în toate Căci Mendacius orbitu-ma Din prinț deveni slugă Crestat pe suflet de a
S-A DUS AMORUL... de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347467_a_348796]
-
toarnă în cupe de argint picuri de otravă... ... du-mă în noapte cât mai departe de fericiri ispititoare trăite cu semnul apusului în sânge primăverile s-au strâns laolaltă florile cerșindu-mi îndurare o șansă să le dau la rodire ... zăvoarele se închid- zgomot prelung,necruțător înserările-și spală mâinile în uitare și apele sting focul ultimului gând... ... du-mă în noapte departe cât mai departe cupele sunt pline solemnă și gravă viața se închină târziu - argintul s-a dat și-
DU-MĂ DEPARTE, ÎN NOAPTE ... (ÎN MEMORIA UNUI ARTIST) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348927_a_350256]
-
altor lumi mai bune și mai drepte... Dar, cât mai trebuie românul să aștepte? Cum Dumnezeu, îi congelezi de generații Și îți supui la chin supușii: sinistrații, Și îi îngheți de mici și-nchizi congelatorul În care îi arunci trîgându-le zăvorul... Iar voi, cei osândiți la foame glaciară Și la nemernicii de gheară prinsă-n gheară, Veniți-vă în fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea adormire! Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de vifor Să îl
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
acum spre apogeu Și să-i reziste parcă, nu-i nimeni nici în cer! ...Dar iată, Mielul tainic din spița lui David Cu sfinții stând alături, din veșnicii străbat Spre-o altă veșnicie în iadul cel de-aici. În urma lor zăvoare și ceruri se deschid Cum se desface raiul în ramuri de finici, Sosesc eroii noștri cu trăznete în mâini Cărarea spintecând-o ca gândul - mai turbat; Cu-o ultimă suflare se zgudui pământul Când Mielu-euharistic lovise pe-apostat! Și se
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
Fuego și prietenii“, difuzată pe Favorit TV, Paul Surugiu va readuce folclorul neprihănit în casele românilor, având-o ca invitată pe speciala, pe doamna câtecului popular românesc, Maria Butaciu. Reprezentantă de frunte a Ardealului istoric, acolo unde cântul pune luminii zăvor, Maria Butaciu este una dintre cele mai autentice artiste autohtone, transmițând mai departe portul, piesele și tradiția zonei sale, prin toată cariera în care s-a dovedit a fi o triumfătoare purtătoare a stindardului autentic, trăind fiecare clipă cu detașare
MARIA BUTACIU – VALOROASA CREAŢIE A FOLCLORULUI ROMÂNESC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346249_a_347578]
-
-mă, oprește-mă! O, e atât de greu Să curgi în neștire, mereu. Doar pietrele din râu o știu Și eu. SINGUR ÎN TURN opriți-vă nu mai bateți în poartă nu vedeți pe ea de trei ori câte trei zăvoare ce vă tot holbați la urmele acelea plutitoare sunt ale gândului meu potcovit invers și acum plecați lăsați-mă să-mi dresez în liniște cuvintele căci ele mă vor devora de le voi scăpa de sub cravașă, mai ales ca acum
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 817 din 27 martie 2013 Toate Articolele Autorului lasă-mă să-ți spăl eu chipul; cu câte sărutări, iubito? lasă-mă, că trece timpul și se dezgheaț-acuș izvorul și iar o să îmi tragi zăvorul, când vântul cald de primăvară te-o alinta pe ochi, afară, să te sărute, el, iubito?! lasă-mă să-ți spăl eu chipul, măcar, cu un sărut, iubito! să crape iarna de geloasă, că nu te las să ieși din
CU CÂTE SĂRUTĂRI, IUBITO? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345452_a_346781]
-
albe și cântece blânde împodobită. Cămașa nopții a căzut pe brațul răvășit al Lunii ... Doamne, sufletul meu veghează în lacrima Ta, ca o văpaie de rugă și balsam ! Cugetul mi-e sărac, ca un pelerin ! Cu mâinile-ntinse, cat spre zăvorul Tău, să deschid porțile mângâierii ! Inima mea plăpândă, în Mâna Ta, se mișcă-n unduiri de rod ... Și spicul de grâu,prinos de cuget crește-n chemarea celuilalt, ca Via Ta, cu Afuzalină de mir, revărsată de la culesul Dintâi. Tremur
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]