419 matches
-
ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămîne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul În piept...) uneori pe Blok, Anenski, Gumilov... Și pe atîția alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul În piept...) uneori pe Blok, Anenski, Gumilov... Și pe atîția alții, dar fragmentar. Ce era deci zațul? CÎteva strofe din Byron, Musset. (Flămînzirea nu priește memoriei, orice ar spune stoicii), Verlaine, Le colloque sentimentale, Lamartine, ca și unele versuri care-i apăreau disparat, rupte din context: „Vous mourûtes où bord au vous fûtes laissée“ de Racine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
făcură să urle la gândul incompetenței celor de la LASD. Relatările gongorice despre niște incidente în toalete și despre niște elevi de liceu plătiți s-o ia la cioc îi întoarseră stomacul pe dos. Danny simți în gură gustul fierii, al zațului de cafea și al celor șase tării ingerate noaptea trecută. Într-un final reținu patru suspecți bărbați între patruzeci și trei și cincizeci și cinci de ani, de un metru optzeci până la un metru nouăzeci, ce cumulau douăzeci și una de condamnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
altă formulare a aceluiași : Tolăniți pe un teanc de perne, [boierii români] „beau” tutun de Medina din ciubuce de iasomie, cu muștiuc de chihlimbar încrustat cu pietre prețioase sau trăgeau din narghilea de cristal. Li se aducea cafea fierbinte cu zaț [= turcească], în ceșcuțe mici fără toartă (felegene), puse într-un fel de păhăruț din aur filigranat, numit „zart” (208, p. 90). Alexandre Dumas nu s-ar fi putut documenta de la Ulysse de Marsillac (care a publicat în franceză în anii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Continuarea în numărul următoră Crepuscul civil de dimineață Emil BRUMARU Când începi să citești din plăcere... Când începi să citești din plăcere, ești pierdut! Ai trăit o viață și iată! ea se subție, dispare cu tot ce are mai concret: zațul iubirilor tale mirosind brutal a transpirație de subsuoară... cearceafurile mototolite în fuga armonioasă a amorului matinal... Încarcerarea în pagină e definitivă. Respiri aiurit prin plămânii lui Bezuhov. Miroși duhoarea zgurii de locomotivă cu nara Annei Karenina. Îți treci vârful limbii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
dar a scrie doar despre nimicnicia ei ar fi inutil și poate chiar umilitor, uman vorbind. Pervertirea poate fi adecvată, în acest caz, pentru că este o pervertire cu miză estetică. Ce poate fi rău în așa ceva? Inspirația e doar un zaț de cafea, astăzi. Ce aflăm, de fapt, din cărți? Aflăm, oare, adevărul? Să fie limpede: nici o carte nu are tăria unui asemenea lucru decât în chip sibilinic - pentru că nu există un adevăr, ci doar versiuni ale adevărului. Întrebarea trebuie pusă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
călătoriile în Nicăieri, ea se află deja acolo ca să-ți păstreze locul. Ea își recită mica ei sentință, nu se teme că se repetă, acceptă, generoasă, să cadă în uitare pentru un timp și iernează în vise. Rămâne ca un zaț, este o pată care nu se șterge, o băltoacă pe care, oricât ai linge-o, nu poți s-o usuci. Ea a învățat încă de timpuriu să-și caute refugiul într-o ureche în care ajunge sub formă de spovedanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se află poziția gânditorului de la Hamangia. E cufundat ca într-o meditație yoghinică. Nu-și mișcă privirea în jur, privește doar în halbă ca și cum ar avea în față ceașca de cafea și ar vrea să vadă în intersectarea liniilor din zaț ce-i sortește viitorul, de aceea nu m-a văzut când m-am așezat lângă el, la masă. Îl salut amical și-și ridică privirea spre mine ca și cum l-aș fi trezit dintr-un somn profund. Mă privește cu ochii
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Doamna Popa n-avea cultură și nici fior tragic. N-ar fi înțeles nimic din tainița întunecată a sufletului doamnei doctor. - Eu zic să vedem ce zic și cărțile, m-oi fi înșelat, era și cam slabă cafeaua, n-avea zaț bun de ghicit. În timp ce doamna doctor își mișca fundul tragic spre sertarul cu cărți de joc, doamna Popa dădu televizorul mai tare. Reclamă. Telenovelă. Nu, doamna Popa nu suporta nici o altă dramă. Reclamă. Agricultura pentru toți. Reclamă. Nea Ovidiu. Nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și femeia În bărbat. Și viceversa, tocmai pentru a vedea ce simte unul când Îl posedă pe celălalt... Configurația astrelor pare să fie prielnică oricăror combinații...” „Dar cu pictorul cum ar trebui să procedăm?” se Întrebă inginerul, privind cu atenție zațul prelins pe marginile ceștii de cafea. „Să-l chemăm un pic la ordine sau să-l lăsăm să umble așa, de capul lui, străbătând În lung și-n lat orașul și proferând amenințări? Cât despre Oliver, până la venirea noului Mesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și vadă de drumul lui...” Mișcându-și bărbia În jos, Satanovski bătu cărțile, așezându-le În cerc Într-o anumită ordine pe masă. În mijlocul cercului trasă un triunghi cu laturi gale, În centrul căruia desenă, muindu-și degetul arătător În zațul de cafea, soarele. Trasă apoi cu grijă și configurația celorlalte planete ale zodiacului. Deasupra Vărsătorului puse un careu de ași și deasupra Scorpionului desfășură din mânecă o chintă roială. După care despărți zodiile. Degetul său arătător trasă un drum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca pe un pătrat sau poate ca pe un dreptunghi...” „Adică?!” exclamă nedumerit acesta. „Adică”, Își mângâie surâzând bărbia inginerul Edward, „l-ai vedea nu ca pe o farfurie sau ca pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot felul de firimituri...” „Scuzați”, se Înroși picoloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ales membru corespondent al Academiei de Științe din Belgrad. 1989 - primește premiul „Bruno Schulz“. La 15 octombrie Danilo Kiš moare la Paris după o lungă suferință este Înmormântat În orașul Belgrad. Opera postumă: Viața, literatura (Život, literatura), Svjetlost, Sarajevo, 1990; Zațul amar al experienței (Gorki talog iskustva), BIGZ, SKZ, Narodna knjga, Belgrad, 1990; Poezii și tălmăciri (Pesme i prepevi), Prosveta, 1992; Lăuta și cicatricea (Lauta i ožiljci), BIGZ, Belgrad, 1994. Creația lui Danilo Kiš a fost tradusă În peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te‑apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămâne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, când apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce te‑apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămâne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, când apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul În piept...) uneori pe Blok, Anenski, Gumilov... Și pe atâția alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, când apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul În piept...) uneori pe Blok, Anenski, Gumilov... Și pe atâția alții, dar fragmentar. Ce era deci zațul? Câteva strofe din Byron, Musset. (Flămânzirea nu priește memoriei, orice ar spune stoicii), Verlaine, Le colloque sentimentale, Lamartine, ca și unele versuri care‑i apăreau disparat, rupte din context: „Vous mourûtes où bord au vous fûtes laissée“ de Racine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai vărsat și cafeaua mea preferată, marocană, mi-ai stropit și halatul de cașmir, pe care-l pui pe tine deși nu-ți dau voie să mi-l folosești, se lamentă ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu mai stau după voi... S-a dus să toarne-n el rom, de supărare c-a belit gazeta și că nu-i înțeles la noi omu’ de cultură tânăr. Să-i fi pus pe ei la linotip, să culeagă zațul, să stea să bată-n forme... - Să nu-ncapă și să mă pui să scot zece rânduri, „punct unde-o fi...”. Să se strice linotipul și s-arunce cocostârcul cu plumbi... Mai ții minte că m-ai băgat de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
murit pân-acum și nu-mi cade în freză vreun borcan cu gogonele de pe la balcoanele din jur, o mai duc vreo patruzeci pe puțin. Aici, în patria mea! Și asta fumând un pachet pe zi. Am să gust weltshmertz-ul până la zaț. Ies pe culoar, mi-aprind o țigară și admir prin geamul pătat de muște niște foste cooperative căzute în paragină. S-a terminat inspecția. Profesoara a desenat pe tablă planul lecției, cu cretă colorată, cu pătrățele și săgeți, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sugerați. — Cum ziceam, îmi pare rău că trebuie să pun aceste întrebări, Frau Steininger, dar ele trebuie să fie puse. Sunt sigur că înțelegeți. Cel mai bine e să știm absolut totul. Am sorbit din cafea și apoi am contemplat zațul de pe fundul ceștii. Oare ce însemna o formă ca o cochilie de scoică? mi-am zis. — Ce-mi puteți spune despre băieți? am întrebat-o. Ea se încruntă: — Pentru numele lui Dumnezeu, are 14 ani. Mânioasă, își stinse țigara. — Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se Înțeleagă. Era bine, măcar din cînd În cînd, să ai un bărbat În casă. „Bye-bye!“, au ieșit În fugă, nici nu s-au mai uitat În urmă. După ce a sorbit un rest de cafea rămas În ceașcă, pînă la zaț, Thomas a privit În jur; era bine acolo. Venise vremea să facă un duș. Se simțea nițel cleios, pielea avea o patină, urmă a Încleștărilor de peste noapte; apa va purifica trupul, va limpezi cugetul; Împrospătat, Thomas va evalua, apoi, fumînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici un ban pentru manoperă. N-are rost să mai vorbim: o altă coincidență nefericită. — Două coincidențe mortale. Ghicitoarea ne-a spus exact - se corectează - le-a spus exact cum o să moară. Lionel mai ia o sorbitură de cafea, cu ceva zaț. Bine-crescut, înghite și zațul. Deodată, remarcă ghipsul lui Liliane. Ciocăne cu degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
N-are rost să mai vorbim: o altă coincidență nefericită. — Două coincidențe mortale. Ghicitoarea ne-a spus exact - se corectează - le-a spus exact cum o să moară. Lionel mai ia o sorbitură de cafea, cu ceva zaț. Bine-crescut, înghite și zațul. Deodată, remarcă ghipsul lui Liliane. Ciocăne cu degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce zici, dacă am inversa? Nu anotimpul nu mai are răbdare, ci oamenii. Aerul e rece și negru și vânăt, așa îl vrea. Partenerul e undeva alături, chircit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]