431 matches
-
această tărășenie Își băgase Necuratul coada, mai Întâi ispitind-o să-și piardă vremea uitându-se o oră Întreagă la acea cutie diabolică, umplută cu tot felul de suflete păcătoase, care, În loc să se căiască pentru păcatele săvârșite pe pământ, se zbenguiau de mama focului pe sticla micului ecran. De altfel, printre protagoniști, babulea Tatiana văzu și câteva mutre care i se păreau extrem de cunoscute; frământându-și creierii, În timpul lungilor insomnii ce au urmat vizionării, ea descoperi cu oareșicare uimire că unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de toate zilele, fostul pălimar se purtase ca un om destul de chibzuit și, În afară de faptul că Își bătea la sfârșitul fiecărei luni consoarta, alte păcate nu prea avea. Dar și pentru atâta lucru Dumnezeu Îl pedepsise, trimițându-l să se zbenguie pe sticla micului ecran... Pe bătrână o ului și asemănarea izbitoare dintre numele lui Stan și al lui Satan. Unul avea un a În minus, celălalt, un a În plus. Dar era posibil ca acest a să treacă de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a plăcut ce au trăit la Gârla Mare. De ce nu veniți voi la Cornul Cerbului, că la Gârla Mare ați mai fost? Ce vă atrage la Gârla Mare?îi întrebă Sebastian. —Râul, apa, răspund într-un glas logodnicii, care se zbenguiseră atât de mult în apă și făcuseră atâtea nebunii. Să știi că este minunat să petreci o zi acolo, adăugă Cecilia. —Nu-ți mai vine să pleci din acel loc, o susținea Matei. Fiind doar ei patru pentru Gârla Mare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dădea din coadă și sărea să se joace. Acum când crescuse, trebuia să fie atentă să n-o ia prin surprindere, că dădea cu ea jos, fiindcă devenise puternic. Stai cuminte, Lupaș! că te bat, ridica tonul în timp ce câinele se zbenguia și mai mult, culcându-se la picioarele ei, ridicându-se, sărind în jurul fetei, alergând, depărtându-se și iarăși revenind cu respirația accelerată, cu gura deschisă în care limba nu-și mai găsea locul. —Astâmpără-te! Ce ai? —Ham! Ham! Ham
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
animată ce avea drept protagoniști propriile lor haine, abordând o mină sobră, ca și cum nu ar fi participat la un spectacol vesel, ce aducea cu un vodevil, ci aveau aerul că asistă la o Înmormântare. Trase de fire nevăzute, „paiațele” se zbenguiau, făcând mișcări atât de bruște, Încât Mathilda, mai sensibilă din fire, lua câte o pernuță sau un alt obiect mai moale aflat În preajmă, Îndesându-le când Într-o parte, când În alta. Mâinile ei erau date Însă În lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lăsă pe ceilalți trei În plata Domnului, grăbindu-se să se Întoarcă În salonul său... Deja mijeau zorile și roua picura din cer. Deasupra lui ardea, ca un bec aprins, Luceafărul de dimineață. Cei trei nu aveau decât să se zbenguie, schimonosindu-și trupurile păcătoase, În bezna din cavou. Frunzele și aripile lui Oliver aveau nevoie de lumină. În față Îl aștepta o zi destul de grea. Pășind În dreptul reclamelor, masterandul se felicita pentru alegerea făcută. Pe scara decăderii, omul ocupa locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă lăsau să dorm. Pe urmă Dragoș s-a instalat tacticos pe scaunul meu, la masa mică unde obișnuiam să scriu, a luat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
deschise din nou ochii, adulmecând o incertă boare de probabilă apropiere a cuiva. I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire diafană de ceață. Zefirul, însă, începu să se zbenguie cu veselie, mișcând florile cu subțiratice stamine aurii, dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu un gât atât de prelung, cum numai girafele îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care nu merită atenție) traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 10 O dată e ca niciodată (sensul este: "o dată nu înseamnă că e un obicei repetabil") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 11 Gândurile sunt libere! Cine le-ar putea dibui? Ele se zbenguie pe dinaintea oricui Sirepe precum vâlvele nopții: Nici un om nu le poate captura, Nici un vânător n-ar putea să le doboare, Pușcându-le cu pulbere și plumbi Gândurile fiindu-mi libere! (traducerea: Iulian Gabriel Hrușcă) 12 "Se cuvine ca oamenii, în numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dar a refuzat ferm. - Mi-a spus să-ți spun că era important... se mâțâie Cezar a fecioară neprihănită. - Bănuiesc. Tu n-ai fost? Dezorientare pe fața colegului. Respiră. Normal, nu-i convine că nu l-am lăsat să se zbenguie în pirutele lui generale, l-am tras de pulpană spre nenorocitul de „eu” și sunt gata să-l scot din postura comodă de mesager. - Cum să nu fiu? Nu mi-aș fi permis! Noi... Mi-a spus să-ți transmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a ne cuprinde pe amândoi, deodată. Și nici cu Filozoful sau cu Romancierul nu mă am prea bine, asta din vina lor. Se cred prea importanți. ROMANCIERUL. Ce să scrii despre locul ăsta idiot, unde toți vin doar să se zbenguie, în vreme ce târgoveții nu mai știu cum să le intre-n voie pentru a le goli, în schimb, buzunarele? Duhnește a parfum, a doagă și a pârțuri; dacă nu mori de tânăr, este aproape imposibil să nu devii o hahaleră. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu tratament, dar eu nu-mi pun ochelarii să verific oare pe ce dată sau pe care copil este întocmit, dintr-o pădure de copii. Mie-mi ajunge scena matinală de pe stradă, când băiatul fără griji și boli apăsătoare se zbenguie în toată frumusețea mișcărilor sale involuntare și voluntare într-o școală a străzii, care uneori devine și școala vieții. Intră și copilul pentru care m-am aventurat în așa ambianță înfiorătoare, unde nu puteai să iei loc și nu pentru că
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
prăpădul. De acolo, de sus, ea vedea acum totul. Thomas nu avea cum să se mai ascundă; Rusoaica, din cer, pentru că doar acolo era locul ei, privea distrusă: Thomas era chiar mai păcătos decît crezuse ea vreodată. Nu era. Se zbenguia o vreme, după care se potolea pe veci; cam așa; ce mare poveste? Niște stricați, toți! Va veni o zi! Nu! Poate, de acolo, de sus, ai văzut, Antonia, nu demult, cînd Papa a mers la Barcelona să sfințească Sagrada
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urmă, singurul reproș pe care-l aduc Bellini-ului este că, atunci când am vrut să mă îmbrac cu rochia aceea încântătoare, vaporoasă, de șifon pe care Patrick mi-o dăruise, cred că nu am fost 100% atentă din cauza bulelor care se zbenguiau în trupul meu. Am ridicat rochia deasupra capului. Am încercat s-o trag pe mine. Vai! M-am înțepenit ca într-o cușcă din vârful capului până la buric. Nu mă puteam mișca. Nu puteam să văd. Nu-mi puteam mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
putea să rămâi la verișoara ta din Samarkand? Dacă n-ar fi vorba decât de găsit pretexte! Am locul meu la curte. Ca să-l câștig, a trebuit să lupt cât zece bărbați. N-am să-l părăsesc doar ca să mă zbenguiesc În foișorul din grădina lui Abu Taher. Atunci, fără să chibzuiască bine, el spune: — Nu e vorba de zbenguit. N-ai dori tu oare să-mi Împărtășești viața? — Să-ți Împărtășesc viața? Nu există nimic de Împărtășit! A rostit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
meu la curte. Ca să-l câștig, a trebuit să lupt cât zece bărbați. N-am să-l părăsesc doar ca să mă zbenguiesc În foișorul din grădina lui Abu Taher. Atunci, fără să chibzuiască bine, el spune: — Nu e vorba de zbenguit. N-ai dori tu oare să-mi Împărtășești viața? — Să-ți Împărtășesc viața? Nu există nimic de Împărtășit! A rostit-o fără nici un arțag. Nu era decât o constatare, de altminteri nelipsită de tandrețe. Dar, văzând chipul Înspăimântat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adunare a emirilor sau, mai rău, de la o neplăcută ședință de lucru cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își povestește isprăvile și plictiselile. Chinezoaica Învăluie fiara Înfierbântată, o dezmiardă, o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cel care are talentul de-a Înșira frumos cuvintele are și o mare curiozitate. Mi-a plăcut că i-ai pus fetiței numele pe care mi l-ai dat și mie. -Ce mai fac Îngerii, Kawabata? -Ce să facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc, culeg flori, se joacă cu norișorii, dansează, și nu se supără niciodată. -Cam asta faci și tu, Kawabata. -Da, dar eu mai fac ceva: te mân la scris, așa cum e mânat măgărușul să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în ochi. Altfel se prăpădește. E ceea ce trebuie să faci tu. Trebuie să-ți privești existența drept în ochi. Da, a spus Manfred. Bine, o să merg la doctor. VIGNETA Cel mai fericit ești, spune Manfred, când articolele încă ți se zbenguie în minte. Dar scrisul le domesticește, ca să nu spun că le ucide. Ceea ce e scris, literele propriu-zise, sunt animale împăiate. în treacăt fie spus, tata avea o vidră împăiată pe masa de scris. Era destul de mică, probabil un pui. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tăceți voi, se oțărî bărbatul, c-o să-mi dați dreptate! Vai, voi bărbații că tare vă mai țineți, spuse înciudat Ileana, împingându-și afară cumnata. Hai, să te duc acasă! Și cele două femei porniră grăbite de vântul ce se zbenguia printre baticele lor înflorate, îmboldind și pașii urătorilor. Se țineau strâns să nu lunece pe omătul preumblat de cetele de băiețandri, care pocneau din bice și spintecau văzduhul cu chiotele tinereții primenite și cu clinchete clopoțeilor, împodobiți cu brad și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
așteaptă Creața să mergeți împreună la masă! Mi-era greu să înțeleg de ce mă mai așteapta, dar am coborât din cameră, mânat mai mult de o curiozitate ce nu-mi dădea pace. În fața cantinei erau Gigi, Mihai și cu ea, zbenguindu-se pe scările late din mozaic. Jucau prinsa. Vere, dar mult te mai lași așteptat. Te-ai coafat sau ți-ai făcut unghiile cu ojă? N-am răspuns dar mi-am oprit privirile în ochii ei. Lăsați-l în pace
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dreptunghiul luminos ce contura ușa de la intrare. Când am ajuns destul de aproape am zărit o fetișcană goală pușcă înfiptă într-o pereche de cizmulițe cu toc. La adăpostul întunericului, fața mea se prelungea pe lângă umbre, iar sângele începu să se zbenguie prin artere, umplând toate zonele mai puțin irigate peste zi. Am încercat să o scald cu o glumă și să-mi ascund emoțiile care puneau stăpânire pe mine: Tu esti nuielușa pe care-o primesc? M-a luat de mână
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]