1,218 matches
-
Decât povestea Bossului și a Prințesei sale!" Lancelot de la mahala! Sosia lui Tristan de la Belvedere! Othelo de pe Titanic! Hei-hei! A ta e, Bossule! A ta! A ta! A ta! Numai a ta! Da-da-da-daaa! Dumnezeu nu există! Nu există! Nu existăăă...!! zbiară și Vierme din senin, isteric. Arză-o-ar focu' s-o arză, de lume ticăloasă și nenorocită! Mâna-s-ar în soba dracilor! Băga-mi-aș în ea! Atâta să mai apuc io să trăiesc, ca s-o văd cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
intrat, am văzut că nu e nimeni, am făcut o tură de onoare și, când să ieșim, deșteptu' de Vierme a dat în marșarier, ca chiorul, a dărâmat o armură și a spart o oglindă. Nasol! Atuncea au început să zbiere sirenele și s-au blocat ușile, taman când încercam și noi să agățăm vechiturile astea, frumos, la locurile lor! Și Poetul își întinde disprețuitor vârful pantofului, către grămada de arme albe, movilite pe podea. Prostii! strigă iute agentul Mânecuță, congestionându
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un salt afară, singur și turbat, cu arma-ntinsă, zorit să treacă peste orice fel de opoziție. Rapid, Îngerul reîncuie și apasă pe comutator, scufundând camera într-o beznă cvasi-totală. Bogdănelu'-Nebunu' chițăie ascuțit, ca un popândău speriat și-și zbiară refrenul: Dă și mie cinci lei! Din exterior, pocnesc două împușcături succesive. O clipă de liniște ... Apoi, către fereastră, vine pe o traiectorie balistică, boltită, o boccea, un obiect rotund, ca o minge de fotbal, care se zdrobește de geamul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea! Și iadul se ținea după el...!" murmură Fratele. Bogdănelu'Nebunu', rămas de capul lui, o și împunge la fugă, după cel de-al patrulea călăreț nocturn, zbierând: Dă și mie cinci lei...! Cinci lei! Dă, bă și mie... Dă-mi... Fire-ai... Apoi, cade ca străfulgerat, într-un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală de-acolo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
buzele umede ale femeii. Apoi vocea normală a Lilianei îi revine, printre icnete întretăiate: Așaaa...! Acolo! A-a-a! Nu te opri, că te sugrum! Ce bine e-e-e...! Adulterina geme și iar îi scuipă vin lui Uriel, în față! Dane...!! zbiară Fratele, văzând cum Îngerul se rigidizează și-și dă privirea bolând, peste cap. Nici un pas, că vă tai, pe voi doi, futuriștilor! se întoarce Șobolanul ferm, către Avocat. Bag cuțitu-n voi! Vă avertizez! Lăsați-o pe Lili să se termine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie, aici? Cu-adevărat, îi vine să plângă în hohote. Sau să zbiere. Sau să tremure. Sau să scâncească. Sau să moară. În schimb, aude mantra, rostită neobișnuit de pătrunzător și, preț de o clipă nesfârșit de lungă, curtea enormă a țintirimului, cu porțile, cu aleile și cu parcelele sale, cu bisericuța-capelă, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră și primele știri zbierate de o instalație publică de amplificare: ― Atențiune, urmează un comunicat important transmis de la palatul prezidențial! O altă voce mai dură, continuă: ― Am trista îndatorire de a vă aduce la cunoștință că președintele Michael Hardie a fost asasinat în această seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care îi făceau o coroană în jurul capului. Era o femeie foarte slăbuță, vedeam acum. Când se apleca să dea mâna cu membrii catedrei, corpul parcă i se îndoia de la mijloc ca o foaie de hârtie. — Noua noastră profesoară de olărit! zbiera Domnul Mawson cu veselia lui convențională, care te îngheța, ivindu-se împreună cu Sheba din spatele Antoniei Robinson, una dintre femeile de la literatură engleză. Sheba zâmbea și-și dădea cu mâna prin păr. Olărit. Am repetat cuvântul doar pentru mine, încet. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din spatele barului era un ins aspru, cu o tichie de moș Crpciun pe cap și o rămurică de vâsc în spatele urechii. Țipa ininteligibil la colegii lui și la cei trei clienți care stăteau la bar. — E în regulă, Barry? a zbierat la un chelner care trecea când am intrat eu. Avea un puternic accent londonez - accentul cuiva căruia îi place să chinuie dialectul. Când m-a întrebat ce vreau să beau, a fost așa o agresiune explozivă, încât, deși mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a zbătut. — Vacă blestemată! a țipat spre Sheba. A urmat o luptă scurtă în timpul căreia ochelarii lui Richard au căzut pe jos, iar doamnei Connolly i-a căzut pălăria într-o parte. — Să... nu... pui... mâna... pe mine! a zbierat ea la Richard. Pentru moment toți trei - Sheba, Richard și doamna Connolly - au rămas nemișcați. Apoi, Richard s-a aplecat să-și recupereze ochelarii. Și-i punea la loc și tocmai începuse să-i spună ceva doamnei Connolly, pe tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ușă fără să bată. S-a-nțeles? Mda, pînă aici nu pare foarte complicat. Ia să vedem, țipă el, vesel, și-l scoate de-o aripă pe unul din șir, după care Îi Închide ușa dormitorului În nas. — Acum intră, zbiară el, ca să fie sigur că-l aude. Amice, ai băut gaz? Dar fețele noastre sînt sobre. Într-una din zile, un locotenent-major mă cheamă În biroul lui să-mi dea un pachet. N-am avut ocazia să-l cunosc pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putred sau produci ecou pe scena părăsită, plină de rahați mumificați, fie Începi să bați o minge de unul din pereții casei (pe care e desenat cu cretă un fileu), fie pur și simplu sperii ciorile care ciugulesc din alee, zbierînd la ele. Și apoi vă duceți la teatru, pentru că are o piesă În lucru și trebuie să-și facă treaba de scenograf. Ileana (sau Tamara, sau Natașa), care tocmai vine la repetiție, Îl prinde În holul de la intrarea actorilor și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rărunchii cîntece ostășești, pe grupuri sau Împreună cu toată unitatea, pe două sau mai multe voci. Nu sîntem singurii, răcanii celorlalte unități din cazarmă, mai există o unitate de transmisiuni și una de aviație În incinta uriașă, mișună și ei Încolonați, zbierînd tot felul de minuni despre viteji cu pieptul ca oțelul, pregătindu-se de jurămîntul militar. SÎnt distribuit În aceeași baterie cu Bogdan, dar prietenia nu mai funcționează ca la Hațeg. Gărăgău și Box sînt și ei cu noi În baterie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
singură entitate pleoștită, cu un contur neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
duș, pentru că o să am În față imaginea cîtorva zeci de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat din fața dormitorului, o turmă de răcani stă pachet, În speranța că numărul lor intimidează. Ies cîțiva veterani, se aude și vocea lui Box, răsare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute bune, apoi În sală intră CÎrmaciul În persoană și se duce la tribuna din fața prezidiului, făcînd semne prietenoase cu mîinile. Stăm așezați, cu ciocurile căscate, televizorul zbiară Îngrozitor, ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
buze. Toată lumea se foiește și În cele din urmă fiecare Își găsește ceva de făcut, Într-un perimetru de cel mult o jumătate de metru pătrat, șezînd pe băncuță sau valiză cu genunchii la gură. Și, oricît de tare ar zbiera la noi din televizor această realitate dementă, toți, dar absolut toți o ignoră. Toți, dar absolut toți se poartă de parcă ar fi acolo din alt motiv, poate o șezătoare militară sau, cine știe, un obicei ciudat instaurat În armată În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În timp ce el, adus de spate, se chinuiește să meargă. CÎnd nu mai poate, ne oprim și Încerc să-i alin cumva durerea, dar nu am cum. Dacă Încerc să-i corectez poziția trupului, i se schimbă și poziția brațelor și zbiară din cauza unei dureri atroce, iar zbieretul se pierde pe drumul plat spre cazarmă, printre garaje, magazii și clădiri administrative. CÎnd revine la poziția inițială și durerea acută Îl slăbește, Îl umflă rîsul. Bănuiesc că mai mult de atît nu am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la capăt, dar el ridică receptorul telefonului și- mi face semn cu el să mă opresc. — Cine a intrat OS? Stancu...? Știe de ăsta care a picat azi-noapte? Să vină la mine În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul lui Stanca. Nu e posibil să ne Întoarcem din ușa cantinei În baterie fără tocană. Probabil am fi uciși și gătiți la foc mic și nu vrem să provocăm acte de canibalism În miezul armatei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
anul de grație 1989 nu te aștepți la miracole culinare. O să facem un chef cu ceai de mușețel și cu gem de cireșe - dacă le avem și pe alea. Dintr-un radio se aud șlagăre, Aurelian Andreescu (sau Marius Țeicu?) zbiară melodios o lirică metafizică: lucruri abstracte legate de eternitate și nemurire și nunți În cer. — Doamne ferește! zic și Îngîn din buze versurile melodiei (ETERNITATEEE), atît cît Îmi permite fața umflată. — Ce? zice Moise greoi, holbîndu-se la mine. Totuși, nu e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tăiate, veștile continuă să se răspîndească și acumularea de forțe În tabăra manifestanților pare să nu se oprească. Lozincile pe care le strigă Încep să aibă un mesaj politic clar: cer demisia lui Ceaușescu, cer o societate liberă. Toată Timișoara zbiară un singur lucru. LIBERTATE! Miercuri, 20 decembrie, muncitorii ocupă toate spațiile deschise din jurul fabricilor. Au loc noi negocieri, oficialii Încearcă cu disperare să-i convingă să se Întoarcă la lucru. Fără succes. Spre prînz, mase de manifestanți inundă străzile Timișoarei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion greu, ambalat puternic, apoi peste una dintre unitățile din oraș se aprinde o rachetă de semnalizare, un punct roșu, incandescent, scăldînd cîteva clipe cerul și pămîntul Într-o lumină nefirească, apocaliptică - mi se pare că văd niște tancuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Moise țipă și el ce-i vine la gură, unele din cuvinte nu par expresia bucuriei. Descătușarea se produce atît de brusc și de puternic, Încît uneori nu Înțelegi dacă nu cumva e scena unei suferințe teribile. Ajungem să zbierăm cu toții aproape necontrolat, alergînd de la unii la alții și Îmbrățișîndu-ne fără nici o reținere, la Întîmplare, uluiți. — A FUGIT CEAUȘESCU, răcnește un tip la vreo 50 de ani, ieșind din salon cu pijamaua descheiată, abia stînd pe el, pe abdomen are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]