1,953 matches
-
mine el și-a luat Sacrificându-și cântul pe-nserat... Magică simfonie-n suflet vreau Și din poezie lumină iau, Să-mi fie moartea tot un Paradis, Chinul doar o iubire-n foc nestins... Citește mai mult Mă recheamă arcușul vioriiDin zbucium, odă în sunet vieții,Închide plâns-n har dând bucurii, Pe note îmi simt zborul inimii...Pianul mi-alungă frica suavDar clapele dor un suflet bolnav,Piano-pianissimo e tonulNou ce-mi dăruie-napoi râsul...Acorduri de harpă fură blestemDin vocea
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
ce-ai făcut? De cine te-ai îndrăgostit vicleano? Și cui i-ai dat frumoaso, tandrul tău sărut? Cu ochii-nchiși, cu brațele deschise, Cuprind albastra ta nemărginire, În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promise Și îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire. Un val ce se apropie de mal, mi-aduce orizontul Și-mi pune la picioare, covorul sidefat de perle, Eu, în cuvinte triste îți mărturisesc tumultul, Iar tu în noapte, îmi dăruiești rochița ta de stele. Apoi, tu m-
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
-o, ce-ai făcut?De cine te-ai îndrăgostit vicleano? Și cui i-ai dat frumoaso, tandrul tău sărut? Cu ochii-nchiși, cu brațele deschise,Cuprind albastra ta nemărginire,În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promiseși îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire.Un val ce se apropie de mal, mi-aduce orizontulși-mi pune la picioare, covorul sidefat de perle,Eu, în cuvinte triste îți mărturisesc tumultul,Iar tu în noapte, îmi dăruiești rochița ta de stele.Apoi, tu m-ai înfășurat
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
noastre pierdute, Cu fir de lună să-mi țeși șirag de mărgele. Să ne iubim încleștați în durerea din doruri Și printre lacrimi reci curse în hohot și jale, Dezveliți de noi extazul ne-arunce departe Sub tăcerea profundă din zbucium de mare. Din adânc de adâncuri tăcerea ne-arunce Pe vârfuri sumbre de vals din viori gârbovite, Să presărăm rugina plânsă a triștilor pași Peste dâra vieții trecute prin negrăite cuvinte. Să ne împăcăm cu noi înainte de moarte, Să rămânem
VALSUL TĂCERII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385300_a_386629]
-
și acela al zilei către noapte, amurgul, mă poate scoate din timp. Puțin. Atunci, rămîn în intimitate. Puțin. Eu cu mine însămi. Acolo, dincolo sau dincoace de timp, stă, ca un fetus, lumea mea. Îi simt mișcările, senzațiile, plăcerea, bucuria, zbuciumul. Stările acestea decantează tot ce se strînge în minte și în suflet. Cu noroc, cîndva, pot să rămînă esențe. Aceste rînduri vin de acolo, din lumea mea. Din 1994 încoace, am fost mai departe sau mai aproape de Radu Beligan. Nu
În noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2836_a_4161]
-
orfană și ai trudit din greu, Dar lacrimă ți-o știe chiar Bunul Dumnezeu. O Mamă brațul tău e- atâta de fragil Mă simt neputincios și parcă mai umil Ți-aș lua povară asta de aș putea de tot, Iar zbuciumul durerii din tine să îl scot... Tu ești izvorul milei și flacără aprinsă, Chiar dacă cărăruia de ghiocei ți-e ninsă Ții inima în palme să luăm din ea mereu, Iubirea este semnul ce-l scriu în dreptul tău! O Mamă de-
MAMĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384898_a_386227]
-
că resemnarea, O să stea închisă-n ramă Și furtuna potolită, Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremii N-o să muște iar din mine Și-n rutina unei zile, O să-mi fie totuși bine... Am crezut că-n zbucium marea N-o să plângă iar în hohot Când prin valuri de încercare O să treacă ca un ropot... Am crezut că numai timpul Vindecare o să dea Rănilor ce și-au făcut Un culcuș în viața mea... Am crezut că -aceste pietre
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
umblet...Am crezut că resemnarea,O să stea închisă-n ramăși furtuna potolită,Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremiiN-o să muște iar din mineși-n rutina unei zile,O să-mi fie totuși bine...Am crezut că-n zbucium mareaN-o să plângă iar în hohotCând prin valuri de încercareO să treacă ca un ropot...Am crezut că numai timpulVindecare o să deaRănilor ce și-au făcutUn culcuș în viața mea...Am crezut că -aceste pietre... XXX. CLIPELE..., de Camelia
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
în priviri. Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi, adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă, mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-a ales părți ale aceleași scântei, dar te voi cauta prin cărți, să-ți simt adierea și parfumul de sub teiul cu flori, ca ochii mei. Cărțile din bibliotecă le voi pune-n mulți saci, sunt
POEM DE IUBIRE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385058_a_386387]
-
neagră catifea, Chiar de-ar mai vrea, nu poate să-ți arate Cât dor nestins a strâns în el și-n taina sa. În nopți de catifea țesute-n fir de patimi Ades mă afundam să îmi ascund Privirea-nlăcrimată și zbuciumul în geamăt Ce până-n zori mă pătimea neîntrerupt. Izvoru-mi nesecat de dor nebun de tine În negre nopți de catifea mă inunda Și înecându-mi gândul, sufletul și ființa În chinuri ca din alte lumi încet mă ucidea. Când așteptam
NOPȚI DE NEAGRĂ CATIFEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385116_a_386445]
-
fremătând... Erau mulțimi de gânduri adunate Din corturi, din palate sau căsuțe Rostite cu speranță-n rugăciune Sau pitulate-n colțuri nevăzute... Și m-am oprit mirat în dreptul Ei Căci ochii-i erau triști, înlăcrimați Pierduse undeva, pe drum de zbucium Iubirea dintre oameni...dintre frați... Cutremurat de-atâta suferință Am vrut cumva...ceva să-I dăruiesc Și-atunci un gând s-a strecurat în minte Și I-am șoptit fierbinte: Te iubesc! O, ce surâs a luminat o clipă Divinul
OMAGIU DIVIN 20 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385154_a_386483]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ZBUCIUM Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Poate-mi vei sta de-acuma, De strajă pe sub plopi; Să-mprăștii peste lanuri, Sărutul ca o vară. C-o palmă ce alină Durerile
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385211_a_386540]
-
ivit stăpânul, Cu un tăiș de coasă. Vor amuți de teamă, Pădurile de brazi, Când fierul toporiștii Le va tăia din aripi. Vor da năvală corbii Și lupii cei hulpavi, Să-și stâmpere cu sânge, Nesațul și furia. Referință Bibliografică: Zbucium / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385211_a_386540]
-
atât de neiubire. Îți spusesem că sunt făcută pentru dragoste, dar tu tot amânai momentul cu ideile tale prostești. - Voiam doar să mă iubești, să nu mor neiubită de tine, atat. Tu doar îmi sărutai chiloțeii ca prostul neștiind ce zbucium trezeai în corpul meu desțelenit de toate senzațiile care mă sufocau. - Da, Aliană, am înțeles, iartă-mă , îmi pare rău, dar vorbește mai încet că se uită lumea la noi. Încercam să o fac să înțeleagă situația, cât de cât
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
ESTE VIE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SI TOAMNA ESTE VIE M-am furișat prin pâcla zorilor în toamnă, Să îi cobor viclean în sânu-i eu visam, Să-i aflu zbuciumul nebun din suflet Și să ascund profund, amarul ce-l aveam. M-am cățărat pe frunzele-i golașe Și m-am prelins în sânu-i uscat și ruginiu, Dar m-au secat fiori de iad și gheață, Simțindu-i inima bătând
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
ies Cătându-te nebună. În noapte când amar jelesc Printre suspinuri grele, Și îngerii din cer bocesc Pe dorurile mele. Aș vrea să fii cu mine-acum Când te doresc în noapte, Căci urletul din dorul greu În patimă mă zbate. Din zbuciumul ființei mele Și de sub gândul minții Îmi curgi prin chinuri ne-ncetat, Tu, patima dorinței. Un dor nebun și arzător Ai fost mereu în mine, Dar calea pentru-a te găsi Mi-a fost printre suspine. E noape-adancă și te-astept
NU POT SA DORM FĂRĂ TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384389_a_385718]
-
Ecclesiastului, iar comentariul lor ar putea alcătui un capitol distinct. Retransfigurându-le, după o poetică subiectivă, absolut impresionantă, poetul citează, subtextual, pentru eventuală „documentare”, sursele. Rugăciunea regelui Manase („Stihuire după ultimul text din Vechiul Testament” - n. a.) aduce mult, în punctele ei de zbucium sufletesc, cu eminesciana rugăciune a unui dac, încheiată, desigur, în cunoscuta notă liturgică: „...pe Tine te laudă toate puterile cerului,/ și a Ta este slava, în vecie. Amin!” Epilogul cărții este deopotrivă un crez și o dare-de-seamă a creștinului fundamental
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
viața, Regelui căzut pe câmp. Vin vlăstarele să plângă Pe copacul doborât, Moartea-ntârzie s-ajungă, Cu alai posomorât. Ruga lor atinsă cerul, Ce cutremur s-a făcut! Și s-a adunat tot sfatul, Pentru omul cel căzut. Ce mai zbucium, ce mai clocot Se aude din văzduh Împresoară într-un tropot, Și coboar-apoi în duh! Și-ntr-un strop nemărginit Ce scoboară-n fulgerare O lumină-n infinit Îl ridică din strânsoare! Vin copiii toți în fugă Și ajung dintr-
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
ori să ne încredințăm că totul este posibil, pentru a reuși să trecem, mai apoi, peste multele praguri ce ne pun rezistența psihică, morală ori fizică la grele încercări. Este aidoma unei întoarceri la rădăcini. Suntem, din nefericire, martori ai zbuciumului sufletesc (și nu numai) existent în multe familii de români. Observăm, la tot pasul, copii rămași fără supravegherea părinților, lipsiți de bucuria de a se trezi dimineața în brațele mamei, sub mângâierile și sărutările ei, fără să simtă mirosul de
DIN IUBIRE PENTRU COPII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382550_a_383879]
-
și-n toate aflu un tărâm mai drag. Persefona și Demetra Gustase Persefona un sâmbure și ei i-a fost fatală-a rodiei savoare. Infernul ce-o-nghițise i se părea splendoare, iar Pluto cel mai falnic dintre zei. Ce zbucium în Demetra s-a cuibărit apoi tot căutându-și fiica adorată. A părăsit Olimpul și nimeni niciodată n-a mai putut s-o-aducă înapoi. Doar Pluto a-nțeles-o și timp de șase luni i-o trimitea pe Persefona-alături. Atunci piereau
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
Sate și câmpii de-neci, / Ori ți-e firea ta de-a rupe / Maluri pe unde treci?“ E firească grija părintească ce o poartă Dunărea afluenților săi, îndemnându-i la pace și armonie, însă Oltul îi arată mamei sale cauza zbuciumului său: „Nu de asta-s tulburat. Tu pe unde-alergi prin lume, / Vezi și țări și munți frumoși, / Neamuri ce-și vorbesc ferice / Graiul din strămoși. Și ți-e dragă țara asta / De români, căci te iubesc / Dar tu nu cunoști
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
un macho, machismul lui nu-i dădea voie să se coboare la nivelul femeii. Și totuși, ei îi spusese cuvinte pline de încărcătură emoțională, o alintase și desmierdase, simțise el suferința femeii? El, nesimțitorul de până acum, simțise ceva din zbuciumul sufletesc al femeii, cu care tocmai trăise clipe extraordinare datorită abandonării ei în brațele lui? Era pentru prima dată, când își punea astfel de probleme. De regulă uita femeia imediat ce ieșea pe ușă, acum nu se putea gândi în altă
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
scriu”. Binomul lacrima - libertate devine motiv principal: “sperând într-o mereu o minune/ într-o lacrima recunoscut-a poeziei/ de nerecunoscut/ libertatea noastră cea de toate zilele” Să luăm aminte la strigatul poetului, el nu a uitat, nici măcar o clipă, zbuciumul lumii. Între pereții ei “și-a obișnuit poezia”cuvântul îi atinge ființă “că un surâs copilăresc” la ora când punctual este “doar respectul că exist”. Cernute prin sita propriului destin, bine șlefuite în tipare moderne, versurile și-au păstrat și
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
luminează caracterul aparte al lucrării, complexitatea și adâncimea ei spirituală. În „Capitolul I, Explicații introductive ori cuvântul autorului”, ne întâlnim cu povestitorul Marian Malciu care relatează la persoana I-a , cu sinceritatea profundă a spovedaniei, avatarurile elaborării lucrării, neliniștea și zbuciumul creatorului pornit pe drumul conceperii prin cuvânt. Capitolul al II-lea este dedicat istoriei vechi a localității Ruginoasa, integrată in istoria Moldovei. Începându-și „călătoria” înspre descoperirea adevărului și relevarea acestuia, autorul își stabilește ca punct de plecare comuna Ruginoasa
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
avut o clipă de odihnă și ne-ncetat mi-a fost cumplit de dor să-mi stâmpăr setea în răcori de tihnă la al iubirii limpede izvor. Poate-am dorit adeseori prea mult și n-am luat în seamă-al vieții zbucium ce se-arunca asupră-mi în tumult și răsuna în mine ca un bucium. Poate vrăjit de fulgerul iubirii ce sufletul atunci mi l-a străpuns eu am crezut că-n lumea nemuririi pe scutul biruinței am pătruns. De-atunci
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]