1,107 matches
-
care le fac grupurile. Voința mai înaltă o va învinge totdeauna pe cea joasă, dar principalul este să facem să conștientizeze cât mai mulți acest lucru. Puterea care a făcut să nu se stingă suflul, duhul neamului de-a lungul zbuciumatelor veacuri și orgii prin care s-a trecut, va ajuta în continuare, cu condiția ca noi sa dorim acest lucru! Eu știu că sunt câteva sute de mii de oameni pregătiți spiritual în această țară dar ei trebuie să se
UN GÂND de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356223_a_357552]
-
jurnal poetic. Zidită de vie în templul singurătății, sacrificată pe altarul iubirii, Ana își acceptă destinul și scrie. Uneori mă întreb, când mai doarme?! O foame nebună de cuvinte o stăpânește și dezlănțuită, fiecare suspin devine poezie. Captivă unei iubiri zbuciumate, poeta iubește infinit și sacru, încalcă reguli, îndură canonul umilinței și își găsește alinarea doar în poezie. Căderile o întăresc, iar suferința o înalță! Ana și-a construit universal ei liric, viața începe și se termină cu cel care îi
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
toate acestea fiul își idealizează tatăl. Căsnicia ofițerului lui eșuează, soția sa fiind o fire romantică, sensibilă, imatură, rebelă ce trăiește doar din iluzii. Fragilă sufletește acesta nu rezistă șocurilor și mintea i se rătăcește. Personajele trăiesc vremuri diferite, timpuri zbuciumate, de după al doilea război mondial, timpuri care influențează destine și manipulează mental, schimbă moduri de gândire în vederea realizării unui scop. Romanul are personaje accentuate, personalități bine conturate, cu psihologii diferite și trăiri de-o sinceritate dezarmantă uneori. Împletirea destinelor acestora
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
Toate Articolele Autorului Să nu plângi, ploaie, pe ochii iubitei mele! Cât crezi că mai poate să strângă din gene?! Și așa trandafirii roșii sunt plini de rouă. Tu, te gândești,Toamnă, cât plouă?! Să nu plângi, ploaie, peste trup zbuciumat! Și așa sunt multe iubiri cu păcat. Cât crezi că mai poate să ducă durere... De unde, Doamne, să aibă putere?! Să nu plângi, ploaie, pe al ei gând Și-așa o văd adesea oftând... Cât crezi că mai rătăcim în
SĂ NU PLÂNGI, PLOAIE! de VASILE COMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370905_a_372234]
-
că în multe din acțiunile sale i-au folosit drept model, pentru că avea o admirație deosebită pentru spiritul lor întreprinzător, pentru inteligența lor sclipitoare, pentru agilitatea de care dădeau dovadă, în tot ce-au clădit de-a lungul istoriei lor zbuciumate. „Domnul Altaras și domnul Trotușan erau doi evrei români care lucrau la Montreal, la curățat zăpada. Erau niște persoane deosebite: De-l întrebai pe domnul Trotușan dacă este român, acesta răspundea fără să stea pe gânduri: dacă mă tai la
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]
-
zbat visele noastre și orizontul unde se întâlnesc inimile noastre, căci de la mal de mare înalț iubirea-mi pentru tine către cer, să umplu golul din pieptul meu și luna a prins de veste. M-am trezit dintr-un somn zbuciumat, mi-e atât de tristă dimineața! Am câteva culori, dar niciuna nu-ți poate reda chipul din inima mea. Fur acuarela mării și te pictez în albastru, caut urma pe care te-am pierdut, mă-nvăluiesc în cămașa ta, să
FÂNTÂNA DORINŢELOR de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369877_a_371206]
-
din iarnă Și-n ciuda fulgerelor verii și a furtunii ce-o răstoarnă. De jună a intrat în jug și a cercat cu-n deget valul Neintuind cum că refluxul îndepărtează iute malul Și-o să rămână prizonieră în apa rece, zbuciumată, Printre rechini și cașaloți și doar de stele ajutată. Și a plutit, așa,-n derivă, vreo câțiva ani, cu bun, cu rău Când mângâiată de vreo rază, când scufundându-se în hău Pân’ ce-ntr-o zi-și sfârși înotul
O MUZĂ CU CHIP DE FEMEIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369984_a_371313]
-
Șandru”. Ilie Șandru - Românul! Sau, ca să nu fiu acuzată din nou de naționalism, „samuraiul” contemporan Ilie Șandru! De ce am scris titlul modestului meu exercițiu de admirație și solidaritate de breaslă ... „latinește”? În primul rând, fiindcă așa am simțit acele vremuri zbuciumate, din „cenușa Imperiului”, descrise fără încrâncenare, lucid, dar cu durerea din lacrima românească mereu amânată, de Ilie Șandru, într-o carte ce se cerea scrisă cu orice preț. Ca să nu se uite! Fiindcă Adevărul trebuie cunoscut! Mai totdeauna, istoria ne-
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
Alexandru Florin Țene a adunat cele mai frumoase și sugestive poeme care au izvorât din sufletul lui iubitor, îndrăgostit de poezie: „rătăcind printre stele și ars de dor, îmi pun aripi și zbor.” „Singurătatea poetului de cursă lungă”conturează destinul zbuciumat dar atât de sensibil al poetului: „stau pe o piatră de gând și ascult tăcerea din versuri.” Menirea poetului este: „Cale lungă, are poetul călcând pe lumina ce vine sorbind mierea cuvântului din țâța unei albine.” „Poeții nu mor niciodată
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
așteaptă. COBOARĂ CERUL Coboară cerul mai aproape, Coboară cerul printre noi, De vrei, ascunde-l sub pleoape Unde e loc doar de-amândoi. Coboară cerul între inimi, Între destinul meu și-al tău, Ușor, sa nu strivești iubirea Și dorul, zbuciumat mereu. DIN DORURI FAC NIMB În ochii tăi mi-am găsit aripile Atârnate de o Troiță uitată Respiră nervos silaba gânavă Cerșind clipele de-altă dată. Adun pașii în palmă cu gândul la tine Genunchii, plămădiți din metanii, Calcă lutul
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
viu, toate simțurile de mascul alfa, dar am constatat (fără nici un regret însă) că m-am înșelat. Mă simțeam într-al nouălea cer. Părul lung, negru și puțin ondulat îi acoperea umerii de amazoană, făcând asemănare cu valurile unei mări zbuciumate. Aveam bizară senzație că superba creatură din dreapta mea nu era din această lume, că venea de undeva de departe, dintr-un loc plin de îngeri înaripați. Era mult prea perfectă și parțial intangibilă la o primă vedere. Aș fi vrut
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
din urmă nefiind exact un univers între celelalte, ci un fel de secțiune printr-un număr infinit de universuri paralele.” (Ioan Petru Culianu) Groaznic. Mă credeam pierdut pentru totdeauna în imensitatea unui Univers necunoscut, imens ocean de întuneric fără valuri zbuciumate și fără de culoare. Un drum fără întoarcere. Mă apropii de hubloul navei, mă încordez și privesc până la o epuizare totală, dar nu zăresc ceva care să-mi redea speranța salvării, cea a reîntoarcerii mele acasă. Rătăcesc de ani de zile
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
dar de era așa.. Numai că parcă încearcă a se scutura de singurătate, de egoismul ascuns într-o familie, de incapacitatea de a iubi mascată în niște sentimente de filiație, dar mărginașe, exagerate, duse la extrem..uneori fanatice prin manifestare zbuciumată sau extravagantă în extern pentru restul lumii.. Egoismul și ”apucătura singurătății se transmite ușor, dacă un părinte se simte singur în cuplu... de multe ori nici nu mai știe.. dar, mai sunt și alt fel de singurătăți prin care nici
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
după furtul iubirii nu i-a ajuns atât, mincinosul, ce nici nu poate fi tras prea mult la răspundere pentru minciunile spuse de a atrage iubire asupra lui, este totuși cel mai nefericit în iubire, cel mai nesatisfăcut, cel mai zbuciumat și invidios tocmai pentru ceea ce este autentic la alții, știind din pripă că el nu a atras dragostea pentru ceea ce este el, ci pentru ce a falsificat..pentru fața lui ”serioasă” - falsă! Poate fi tras la răspundere dacă trece în
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
pentru despărțirea ce i-a îndepărtat precum Polul Nord de Polul Sud (Flori dezamorsate). Ca un alt Ulise purtat de dorul familiei și al Itacăi natale, poeta își simte sufletul plin de „răni deschise” și, plutind pe nava săltând pe valurile zbuciumate ale mării de ale cărei primejdii se ferește, lăsându-se legată, ca eroul grec, cu „otgoane groase” de „catargul cel înalt”, își astupă urechile, pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
față de un creator unic”, convins că arta acestuia este un „bun” al tuturor, convingere care a constituit în întreaga sa existență „însăși rațiunea trudei sale artistice”. Un prim capitol (Repere biografice și artistice - Pe urmele lui Brâncuși) surprinde viața (destul de zbuciumată și plină de privațiuni, dar trăită sub semnul artei, al împlinirii idealului artistic) și activitatea creatoare începută încă din adolescență, ca elev la profilul „sculptură” al unei școli de meserii, în timp ce muncea, chiar și în cele mai sordide locuri, pentru
FASCINAȚIA CAPODOPEREI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369394_a_370723]
-
Dar calvarul său nu se va opri aici, deoarece va cunoaște și infernul închisorilor de la Giurgiu, Văcărești și Gherla, întemnițat de comuniști. Acel „tânăr tenace, modest, inteligent și muncitor”de odinioară rămâne în memoria oricărui cititor „cu amintirea unei vieți zbuciumate, a vieții unui Om, în totul deosebit”(Infernului, bis/în 8 episoade). În paralel cu biografia acestui om simplu, ȘVM prezintă, cu deferența, admirația și respectul unui învățăcel, viața unei excepționale personalități românești, spiritus rector, deschizător de drumuri și creator
NEVOIA DE SENIN de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369389_a_370718]
-
vinovat pentru despărțirea ce i-a îndepărtat precum Polul Nord de Polul Sud (Flori). Ca un alt Ulise purtat de dorul familiei și al Itacăi natale, poeta își simte sufletul plin de „răni deschise” și, plutind pe nava săltând pe valurile zbuciumate ale mării de ale cărei primejdii se ferește lăsându-se legată, ca eroul grec, cu „otgoane groase” de „catargul cel înalt” și își astupă urechile pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
pentru binele făcut. Astfel, el se va numi Josémaria. Cei trei adormiră îmbrățișați, încălzindu-se unul pe altul, într-o searbădă și ordonată armonie. Dimineața, soarele rece al lui ianuarie își strecură lumina dubioasă printre obloane și le alungă somnul zbuciumat. Dolores își privi pruncul care încă respira. Își duse mâna pios la fruntea bombată, apoi și-o îndreptă spre pântece, își împunse umărul stâng și la urmă cel drept. José întredeschise un ochi și-și privi soția în timp ce aceasta termina
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
pe care nu o prea cunoștea. Vorbele astea simple îl bucurară, se apropie de ea și o cuprinse într-o scurtă îmbrățișare. Trupurile tresăriră parcă mirate că li se poate întâmpla așa ceva și tocmai acum,după o astfel de noapte zbuciumată. Nu-și mai aminteau de când uitaseră unul de altul. - Mă duc să slobod găinile și să dau la porci, șopti el, lăsând și un sărut fugar pe creștetul femeii. Când reveni în bucătărie, femeia nu mai era. În ligheanul de după
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
pe Pena în contact nemijlocit cu realitatea, în cele mai dureroase forme ale ei. Are contact direct cu cele mai sărmane pături ale populației, vede nesfârșită foame și chin, și aceste experiențe nasc o operă profundă, autentică, care alternează poemele zbuciumate, descrieri ale unui chin neîntrerupt, cu sarcasmul mușcător al epigramelor și cu incredibilul pamflet social și politic care e „Moneda fantazienilor”, o incredibilă povestire în două părți care, în sine, furnizează toate explicațiile pentru decizia cenzurii comuniste de a-l
ION PENA, UN AUTOR VIZIONAR DE LORENA LUPU, REVISTA ORIZONT, TIMISOARA de ION PENA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370177_a_371506]
-
Mașina mea nu e ablă! Și nu-mi pa’e ău. Am un preten de la care împrumut cauciucurile în ziua reviziei. Iar planetarele...hă! --Chiar așa, hă! --Apoi, spune mneata, să-ți cadă-n brașe o sirenă, blondă, cu țâțele zbuciumate, dornice să le liniștești tu...Ah! Spune, ai băut vreodată visichi din gura sirenei? --Am ciupit-o odată de fund și m-a pârât la Umflatul. --Ei, și? --Ăsta mi-a tras o chelfăneală de m-am lecuit. În viața
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
2015 Toate Articolele Autorului N-am avut niciodată răbdare... și iată că-s aproape 14 ani de răbdări năbădăioase transformate-n răbdări îmblânzite... Timpul are un mare mister, dar și o sigură caliatate... ne transformă-n oaze de liniște sufletele zbuciumate ale tinereții. Liniște? Huh, cui îi place liniștea? Da. Liniștea e un atribut controversat (și ca să subliniez titlul blogului, e o controversă plăpândă). Cel puțin al sufletului meu. Nu suport zgomotele, dar nici să-mi aud tristețea din gând nu
RĂBDĂRI ÎMBLÂNZITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353277_a_354606]
-
CUGET ȘI SIMȚIRI? Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 1171 din 16 martie 2014 Toate Articolele Autorului „Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el și nu în ceea ce este capabil să primească.” Einstein Viața noastră sufletească, liniștită sau zbuciumată, este ecoul vieții sociale în care trăim. Și cum să fim liniștiți, când ne ajung la urechi, sau ni se prezintă în fața ochilor pe ecrane, zgomotele, imaginile calomnierii zilnice? Bârfim, clevetim, defăimăm ... Demolăm valorile reale, distrugem reperele morale și intelectuale
UNIŢI ÎN CUGET ŞI SIMŢIRI? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353528_a_354857]
-
DEMOCRAȚIE, nemachiavelic fiind, și disciplina nu-mi lipsește, mâine aș desființa partidele politice pentru un răstimp, atât de necesar pentru liniștea neamului, curățirii, igenizării și purificării, aruncând balastul la groapa de gunoi a istoriei. Trăim, cum spuneam, într-o lume zbuciumată și dezechilibrată, profană și imbecilă (de la imbecilii întâlniți la tot pasul!), stăpâniți de relicve umane, de frământări și nedreptăți, dar optimiști, pentru că unii mai visăm la orice ne-ar face mai buni, mai drepți, mai nobili, mai frumoși, într-un
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]