442 matches
-
mi-a dat două role de film - țin minte că erau pelicule cu filmele ,, Secretul cifrului“ și ,,Un om adevărat“ - după care mia înmânat premiul. Era o sumă destul de consistentă pentru mine. Cum până la începerea ședinței era timp destul, am zbughit-o bucuroasă în oraș. Erau primii mei bani pe care îi încasam. Salarul meu îl încasa tata de la poștaș... De premiu navea de unde să știe așa că... mi am cumpărat o pereche de pantofi de lac, -ieftini, m-a asigurat vânzătorul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
colți de mistreți, oglindiți în luciul știuleților și ghindelor. Păzesc scroafe care alăptează și speră, stând ascunse, de frica haitelor, prin porumb și stejăriș. În lăstărișul din apropiere, lupoaice fudule plodesc. Undeva, nu chiar departe, pe sub privirea vicleană a vulpilor, zbughesc, din tufișuri, iepuri cenușii. Străbat cu iuțeală ogoarele care se lăbărțează în zare. Se pitulează prin vița de vie cocârjită de greutatea ciorchinelor de struguri. Prin răzoare, albine robotesc, răsfățându-se cu polen. Bursuci scormonesc pământul după viermi suculenți. Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
animalul meu preferat. Chiar în ciuda faptului că am avut și o întâmplare nefericită cu un mânz de-al ei. Crezând că este tot așa de liniștit ca mama lui, l-am încălecat. El nefiind învățat cu așa un călăreț, a zbughit-o la fugă pe strada noastră. Nu știu ce s-a întâmplat, eu am alunecat de pe cal dar am rămas prinsă și el m-a târât circa 200 de metri cu spatele pe pământ până cineva l-a oprit. Nu știu ce s-a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pândă. Când să ne cățărăm în pom, hopa și el cu un ceatlău în mână. - Grijania cui știu eu, hoților! Ce cătați la merele mele!? Și a ridicat ciomagul să lovească. Noi n-am mai așteptat nicio clipă și am zbughit-o spre ograda lui Țuți. Am scăpat cu pielea netăbăcită, dar frizerul ne-a pârât lui nea Filică, tatăl lui Țuți. Acesta a zâmbit cu bunătate și și-a văzut de treabă, nici măcar nu ne-a dojenit. În schimb, de la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vin și se duc. Unde? Numai ei știau. Eu de când mă trezisem tot cu Bourean și Florean eram și cu restul de prin ogradă. Drumul spre casă a fost mai scurt. Așa mi s-a părut. Ajuns în dreptul hudiței, am zbughit-o pe drum pe la moș Gavril strigând tatei că am o treabă. - Să vii la masă...tu auzi?!! - Vin, vin, n-ai grijă... Am fugit într-un suflet până la crâșmă luând drumul cel mai lung, să nu se prindă nimeni
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lui se ridică, amorțită, purtată de adevăr, și arătă spre aceeași direcție, WC-ul. - Spune dacă ai dat-o în WC să meargă bunicu’ să o scoată. E în WC, măicuță? - Da. Venise scurt și iute răspunsul. Apoi copilul o zbughise pe poarta mică, albastră, care dădea spre fântâna cu cumpănă. Îi era frică să nu fie pedepsit. Era cu neputință însă, bunica Tinca ținea prea mult la el. Îl iubea ca pe ochii din cap. Trecuse peste durerea că el
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
liniste pe scenă, după ce i-am înmậnat repertoriul lui Ariton care a intrat în cușca sufleurului. Tocmai cậnd eram în toiul festivității, și-a făcut apariția domnul, iar noi am sărit de pe scenă precum potậrnichile, fiecare pe unde a putut, zbughind-o către bănci. A urmat plậnsul și scrậșnirea dinților, căci domnul ne-a “altoit” frumușel pe toți. Ariton rămăsese acolo, în cușca lui de sufleur dar el mai avea un frate în clasă cu noi: - Cậșule, unde-i frac’tu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ar fi aflat alături de bărbatul ei, ar fi țipat de frică și poate ar fi fugit. - Este șiretenia și înțelepciunea mea! răspunse fălos băiatul, căutând să scape de întrebări și, văzând că nimeni nu se mai uită la el, o zbughi spre capătul maidanului și se pierdu pe după ziduri. Abia atunci deschise gura și Mai-Baka. - Uite, Ntombi! zise el. A venit zeul nostru, Auta. Iar Ntombi, care la început nu-l recunoscuse, dădu să cadă în genunchi, dar Auta o opri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-o pentru impasibilitatea ei. Buster Keaton ar fi putut lua lecții de placiditate de la ea. Fiecare oprire este parcă o poză provocatoare care se oferă mai totdeauna, doar o clipă, unor paparazzi nepregătiți. Flash-urile sînt mereu ratate. Diva o zbughește Înainte ca declanșatorul să facă clic și obiectivul nu mai știe unde s-o caute. Reperată, abia ai timp să-ntorci capul că a și șters-o. Pozează doar lui Dumnezeu. Și o face cu predilecție pe covorul roșu al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nostru care locuia în apropierea unui deal cu tei înfloriți. Ce frumos miroseau teii cu flori bune pentru ceai! Pe drum am întâlnit un car tras de boi. Mă gândesc c-ar fi interesant să mă urc în car. O zbughesc le lângă bunici, dar ei îndată mă întreabă: Ce-ai, Mircea? După ce elevii își însușesc noțiunea de adjectiv, le prezint o coloană de adjective și alăturat o altă grupă de cuvinte, care seamănă la pronunțare cu adjectivele, dar care se
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
împărțea cărțile. Ridică privirea și se miră: — Ce...? Bastonul meu îi făcu praf mâinile și masa de joc. Crawford duse mâna la brâu. A doua lovitură de baston îi azvârli cât colo pistolul cu amortizor de calibrul 45. Frații o zbughiră pe ușă, urlând de durere. Am ridicat de jos noua mea armă neoficială și le-am spus celorlalți cartofori să-și ia banii și să plece acasă. Când am ieșit, se adunase public ca la urs: polițiști în uniformă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta. Am râs și am simțit înțepături ușoare în rănile provocate de mușcături. — Măi să fie! M-ai prins cu mâța-n sac. Hai să bem ceva. Am dat colțul pe June Street. Jane îi scoase lesa câinelui, care o zbughi înaintea noastră și urcă scările spre ușa din față a clădirii în stil colonial ce aparținea familiei Chambers. L-am ajuns din urmă peste câteva secunde. Jane deschise ușa. Și iată-l pe amicul din coșmarurile mele - clovnul cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crăpătura geamului. Înăuntru se aprinse lumina. Futangiul se chinuia să intre în uniformă și o acoperea pe ucigașă. Înaintea ochilor mi-a reapărut Lee într-o groapă de nisip, cu viermii colcăindu-i în orbite. Pe jumătate îmbrăcat, militarul o zbughi afară pe ușă. Madeleine, care-și trăgea pe ea rochia neagră și strâmtă, era acum o țintă ușoară. Am prins-o în cătare, dar o ultimă licărire a goliciunii ei mă făcu să trag în aer. Am trântit un șut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
are curaj să se ducă noaptea până În fundul grădinii și să aducă nuci din nucul lui Machidon; muream de frică, dar o mare ambiție mă Împingea să Încerc; un pas, doi pași, cucuveau-cucuveau, un foșnet suspect sub talpa mea, o zbughesc Înapoi ca scăpat din pușcă. Un joc desigur de copii: eu cu sora mea ne ambiționăm reciproc să trecem proba, ea este mai curajoasă; iată, a adus nucile, dar pe mine nu nucile mă interesează, ci lumea Întunericului, profunda lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se Înfățișează un om negru, negru cu adevărat, cum ai citit tu În revista Luminița că sunt oameni negri, adică exploatați și sclavi aduși din Africa mai de demult. Negrul rânjește spre tine și-ți Întinde o bomboană. Atât. O zbughești ca din pușcă și spaima morții și disperarea te aruncă direct În pivniță, unde stai ceasuri Întregi ca să te mântui. Din când În când ciupești coaja pâinii proaspete, o ciupești zdravăn ca să te mai Întremezi și să ieși din dârdâială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
melodia cartierului. Fără a fi cunoscător Îți poți da seama că pe casă se află niște hoți și mai poți constata că e vremea castanelor, adică a venit toamna. Două fulgere străbat noaptea orașului, noaptea cartierului. Sunteți voi care o zbughiți fiecare la casa lui. Luna rămâne singură pe cer iar baba În curte strigă ca din gură de șarpe: Hoții! Hoții! Aceste amănunte plastice nu fac decât să completeze tabloul general. Principalul e concentrat În melodia necantabilă care zumzăie ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
întrebă Abigail. E un motan. Adică e băiat. Betsy încerca să facă pisica să stea în poala ei. Putem să îi dăm un nume? — Poți să încerci, dar are deja un nume. Îl cheamă Mouschi. La acest cuvânt, motanul o zbughi din brațele lui Betsy și sări în poala mea. „Există o pornire distructivă a oamenilor, o pornire de a turba de furie, de a comite fărădelegi și de a ucide.“ Jurnalul Annei Frank, 3 mai 1944 „Dacă toți oamenii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Suntem OK. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Mi s-au înmuiat picioarele și am crezut că mă voi prăbuși. — Te simți bine, iubita? m-a întrebat vânzătorul. Am dat din cap imperceptibil și am luat revista, aruncând banii pe tejghea și zbughind-o din magazin înainte să-mi poată vedea cineva fața. Cum am putut să uit de articol? Ei bine, era evident acum. Fusesem prea preocupată să mă însănătoșesc total, luându-mi de lucru doar atât cât să nu mă solicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva decât un vârtej de pulbere albă și deasă. Vulpea dispăru apoi, nevătămată, în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele în vânt. Se înserase de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era o dubiță Mr Whippy care făcea ocolul cartierului nostru, din care răsuna o versiune foarte rapidă a melodiei Greensleeves. Într-o zi din vacanța de vară, Annette și Colin Jones Își cumpărau Înghețată de la dubiță când pisoiul lor a zbughit-o din casă și s-a prins În roata din spate. Am țipat, dar șoferul nu ne-a auzit și dubița s-a pus În mișcare. Îmi amintesc canicula Îngrozitoare, asfaltul care se desprindea de pe drum și se lipea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de vorbit la telefonul ei Nokia cu carcasă de camuflaj - care, după părerea mea, e încă la modă, chiar dacă fetele Vandonbilt susțin contrariul - înșfăcă geanta și jacheta și ne anunță: —Trebuie să iau ceva. Continuați voi fără mine? și o zbughi pe ușă. Nu m-am mirat deloc. După cum am mai spus, Julie are maniere care lasă de dorit până peste poate, iar eu trebuie să-i plătesc oalele sparte. I-am explicat lui Charlie că nu-i prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tu măcar prima pagină din roman mâine după-amiază, când ieși de la școală. Doar atât îți cer: o primă pagină din roman. De acord? De acord, am mormăit eu, firește că da! Dar nu prea îmi stătea gândul la scris. Am zbughit o în jos pe scări, să rămân cât mai repede singură și să mă uit la desen. Până la urmă, însă, abia când am ajuns în camera mea am găsit în mine curajul de a scoate plicul din servietă și de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-te la roman, îl opresc eu, aproape cu spaimă. Poate îți vine vreo idee și mă suni mai târziu, îi mai spun, în timp ce-mi trag cizmele. Am să încerc să mai scriu în seara asta. Pa! Și o zbughesc în goană în jos pe scări, abia atingând treptele cu tălpile. 8. Am ajuns la liceu la ora 11, întoarsă pe dos de-a binelea. Nu am izbutit să scriu nici măcar un rând astă-noapte, oricât am încercat. La naiba cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îl privesc pe Eduard în ochii lui cenușii și întrebători, mă înalț să îl sărut, apăsat, pe gură, și îi spun: — A fost frumos. Nu mă conduce! Ne vedem vineri! O să treacă repede. îi smulg servieta din mână și o zbughesc în jos pe scări. Eduard mă strigă și îmi întorc capul speriată, oprindu-mă din fugă. — Vom fi la mare de 1 Mai! rostește el, în mod neașteptat. Vom fi la mare de 1 Mai, orice-ar fi, îți promit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
brațe de o fată care înota în mare. O fată cu ochi mari și mirați, care îl aduce în brațe la mal. Imediat ce ies din apă, băiatul sare din brațele ei, fără să se mai uite la ea, și o zbughește ca din pușcă pe nisip, cât mai departe, nemaiauzind nici chema rea mamei, până când părăsește plaja și ajunge cu tălpile goale și încă umede pe trotuar, între niște blocuri cenușii. Eduard se uită concentrat către blocurile de vizavi, nemaiză rind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]