448 matches
-
să frământăm prin cap niște idei curat pământene, cum ar fi, „Doamne, ce fund și ce picioare! Și ce țâte, măiculițăăăă!”, ele deodată devin cuvântătoare și cum deschid gura, se duce dracului toooot farmecul. Cum deschid gura, cum o și zbughește porumbelul. Și te miri, cum o fată frumoasă de pică, poate să fie într-adevăr una de ceea, care dă în gropi, de isteață ce e. Pentru a vedea, cam cât sunt de deștepte blondele zilelor noastre, nu ai decât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
zgomot. Stani râdea pe sub bancă, profesoara s-a făcut roșie ca racul, s-a îndreptat nervoasă spre catedră și a tras concluzia: - Patru ! Stelică și-a dat seama ce a spus, s-a întors amenințător spre Stani, însă el o zbughise, era de acum departe de el. A încercat să îl prindă, însă Stani păstra distanța de siguranță în veselia generală. Râdeau toți colegii cu profesoara în frunte își revenise din șoc. A întâlnit-o după un timp, surprins că este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pragul. Înțelegând ce voia copilul, maica Agripina se ridică de la masă și veni să se așeze alături de el. Dar nici nu apucă să se așeze bine, că Ștefănel, chițăind vesel, săltă de pe pragul pe care stătuse până atunci și o zbughi pe pragul ușii care dădea în cealaltă odaie, de unde își reluă chemările, cu ochii spre bunică-sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot, dar când se așeză alături de el, acesta chițăi foarte vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ușii care dădea în cealaltă odaie, de unde își reluă chemările, cu ochii spre bunică-sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot, dar când se așeză alături de el, acesta chițăi foarte vesel și o zbughi înapoi pe pragul ușii de la intrare, de unde își luă de la capăt chemările prefăcute. Maica Agripina se prinse în joc și mutatul de pe un prag pe altul ținu vreun sfert de ceas, spre veselia și deliciul de neînchipuit al copilului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca o cucoană, descinse din cabina autocamionului în praful uliței, ținând de mână un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încrezător, Toți s-au pus pe învățat, Nică era nepăsător, Până când, într-o zi, Fu rândul lui Nică, Pe Bălan a se sui, Dar el murea de frică. Ușa încetișor scârțâi, Sosi un elev de-afară; Nică spre ușă o zbughi Și spre casă parcă zboară. În spatele lui deodat’, Doi flăcăi urma-i luară, Nică tare s-a speriat, De frică era să moară. Nică fugea, fugea, fugea, Fugea mâncând pământul, Băieți și ei alergau, Alergau ca vântul. Lângă un păpușoi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum să plec să nu mă vadă omul acela? Prietenii mei erau încă acolo. Puțin timp mai târziu au plecat și ei. Unul dintre prieteni a rămas însă, ascuns. Ce gândii să fac? Merg încet vreo cinci pași, și-o zbughesc de aici, cât văd cu ochii. Ajunsesem departe de om, dar de oprit, nici să mă împuști, nu m-aș fi oprit. Alergam la prietenii mei. Omul acela venii spre noi și o luarăm la fugă cu toții. Fratele meu și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu-i las a cădea în ochiul muntelui ce-i privea direct, fără ocolișuri. Atunci am vrut să mă mișc, să fug, să-i prind în brațe și să-i trag după mine. Îmi doream din tot sufletul s-o zbughesc spre ei, dar parcă mă ținea o mână strâns lipită de pământ. Muntele mă prinsese în pânza lui de păianjen precum o muscă. Eram înțepenită, trupul nu mai voia să răspundă la comenzile ce i le dădea mintea. Cu o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-a lungul coridorului, Încercând să țină pasul cu dânsa. Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-ar fi grăbit nevoie mare, și dispăru după colțul coridorului, după ce Îi aruncase o privire. Lui Dante i se păru că voia să se asigure că era văzută. După o clipă de șovăială, se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești departe, de unul singur. Dante simți cum se prăvălește Într-un puț al durerii. Se adăpa din apa acea amară cu Înghițituri mari, ca un Înecat. Fata o zbughise pe coridor, sughițând În plâns, iar el coborî treptele Încet, cu pași Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele cămăruțelor și lunecând Încetișor spre capătul coridorului acoperit, urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o umflătură care se deplasa spre partea opusă a construcției. Cineva umbla făcându-și paravan din țesăturile Întinse, pentru a se Îndepărta fără să fie văzut. — Repede, Bargello, dă fuga cu oamenii dumitale; e Încă aici! strigă el, În timp ce o zbughea către punctul unde zărise mișcarea. Nu știa dacă oamenii Îi urmaseră ordinul, dar nu avea vreme să verifice. Zorindu-se, Își deschise drum printre țesăturile care Îl Împiedicau. Își ținea mâna pe mânerul dăgii, fără a se Întreba ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amalgam de brațe și de picioare, coborând ca Într-o avalanșă un număr de trepte, Înainte să se oprească, făcându-i scut cu trupurile lor Împotriva durității pietrelor. Ajuns la capăt, Dante reuși să se ridice primul și să o zbughească spre moara plutitoare de pe partea dinspre Ponte di Carraia, păstrându-și un mic avantaj asupra urmăritorilor care o apucaseră pe același traseu, atenți să nu alunece și să nu se Încurce Între ei cu sulițele. — Ticăloși blestemați! strigă el spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De jos din mulțime nu se vedea nimic, simțeam doar că încep să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
două dorul bărbaților în ultimul timp, spune Tușica, mă rog, se gîndește Delfina, fiecare e liberă să facă ce vrea, v-a oprit cineva pînă acuma să vă dați întîlnire cu alți masculi? Atenție, îi amenință Roja înainte s-o zbughească pe scări în sus, dacă aveți impresia că vă iau cu mine la fustangit, să v-o scoateți din cap, sînteți în misiune, nu la agățat, ați înțeles? Măcar dacă ați avea habar cîte pachete de chiloți, cămăși de noapte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
căzut fețele lui Monte Cristo și lui Petrică. S-au evaporat cît ai zice pește, am trimis cîțiva băieți pe urmele lor, dar n-am reușit să-i înhățăm. Ghinion, că ne-am fi distrat de minune, măscăricii naibii, au zbughit-o exact cînd trebuia ca să mai aibă timp să se ascundă după poalele lui dom’ Președinte. Ce să facem, cum s-o dregem, dom’ Roja, le-am tras niște șuturi în fund și celorlalți care între timp se lipiseră de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Am încercat să-i întărît, și să știți că pînă la urmă am avut succes. Nu mi-a venit să cred cînd mi-a trecut pe la urechi primul glonț, așa deci nenorociților, în sfîrșit vă dați arama pe față, am zbughit-o de acolo cum am putut mai repede, le-am făcut semn și celorlalți că nu mai e de glumă, că se trage asupra Baricadei de-a binelea, și pe-aici ți-e drumul, ne-am ascuns pe Strada Batiștei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să manifesteze liber ori de cîte ori va fi nevoie, în cu totul alt mod decît a făcut-o pînă acum la 1 Mai sau la 23 August. încă mai pluteau prin aer tot felul de boarfe cînd Santinelă a zbughit-o ca o nălucă de lîngă noi și i-a lăsat lui Monte Cristo stația de radio-recepție în grijă. Habar n-avea la ce risc se expunea, altfel n-ar fi acceptat nici în ruptul capului să o facă. Nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de necugetat? Nu-i dăduse nici măcar timp să se pună în gardă, parcă nu fusese mîna lui, pumnul lui nu putea să fie atît de greu, posedatule, îl aude pe Gulie strigîndu-i și nu mai așteaptă alte indicații speciale, o zbughește înăuntru și se întoarce strîngînd în palmă o furculiță care sub razele fierbinți strălucește mai puternic decît un metal prețios, asta e bună? întreabă arătîndu-i-o lui Dendé care stînd pe vine lasă din mîini capul Curistului ca s-o poată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acolo ne îndreptăm, să le venim de hac, să nu creadă ei că de data asta mai scapă basma curată! Care ei? încearcă să-l descoasă pe individ, dar cînd să-l apuce de braț ca să-l interogheze, acesta o zbughește înainte ca dintr-un blocstart, făcîndu-se nevăzut în mulțime. Ce-aveai cu el, nenicule? simte că este luat imediat la întrebări, cum adică nu știi cu cine ai de-a face? Nu fă pe prostul că-ți ard una, este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
faceți o mare prostie să stați cu orele înțepenit în aceeași poziție, v-am urmărit de cînd ați intrat, îi mărturisește, nici pînă la toaletă nu v-ați mișcat, îi atrage atenția. Primul lucru pe care-l făcu imediat ce o zbughi în stradă fu să-ți scoată pachetul de Monte Carlo și să-și aprindă o țigară. Se uită apoi în sus către ferestrele luminate ale garsonierei și începu să-și imagineze droaia de blesteme și ocări care-i veneau la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din astea, de discuții de doi bani, îi mărturisește verificîndu-și curelușa ceasului de la încheietura mîinii, sînt în întîrziere, băieții mă așteaptă deja, ca să nu mai vorbim că în seara asta e un pot cît toate zilele, se dă de gol zbughind-o pe ușă în cea mai mare viteză. — Informația e putere, Părințele, zice Roja, așezîndu-se în genunchi și trăgîndu-și patrafirul pe creștet. — Cine ești? îi răspunde Părințelul cu un tremur în voce aproape insesizabil, ne cunoaștem de undeva? — Un demon
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească, maiorul o zbughi afară ca o nălucă. În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vadă ceva, și nu pentru că ar fi văzut ceva cu adevărat. Ca să nu-și rupă cumva gâtul, Marta l-a dus la grădiniță și mai târziu la școală, o vreme ținându-l bine de mână. Se temea să nu o zbughească te miri unde În goana lui după ceva ce i se arăta doar lui, și nici măcar lui de fiecare dată, și să nimerească sub vreo mașină, tren sau avion. Lui i se putea Întâmpla orice. Avea un dar special de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
împărțea cărțile. Ridică privirea și se miră: — Ce...? Bastonul meu îi făcu praf mâinile și masa de joc. Crawford duse mâna la brâu. A doua lovitură de baston îi azvârli cât colo pistolul cu amortizor de calibrul 45. Frații o zbughiră pe ușă, urlând de durere. Am ridicat de jos noua mea armă neoficială și le-am spus celorlalți cartofori să-și ia banii și să plece acasă. Când am ieșit, se adunase public ca la urs: polițiști în uniformă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta. Am râs și am simțit înțepături ușoare în rănile provocate de mușcături. — Măi să fie! M-ai prins cu mâța-n sac. Hai să bem ceva. Am dat colțul pe June Street. Jane îi scoase lesa câinelui, care o zbughi înaintea noastră și urcă scările spre ușa din față a clădirii în stil colonial ce aparținea familiei Chambers. L-am ajuns din urmă peste câteva secunde. Jane deschise ușa. Și iată-l pe amicul din coșmarurile mele - clovnul cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]