516 matches
-
folclorului, cu scene de iubire care au loc într-un cadru fabulos, magic: Sara pe deal, Floare albastră, Crăiasa din povești, Povestea teiului, Călin (file din poveste). Cele mai frecvente motive sunt: motivul florii albastre, motivul codrului, motivul lacului, motivul zburătorului, care sugerează încrederea în iubire, chiar dacă întâlnirea are loc într-un viitor ideal. Cea de-a doua secțiune '76-79 este dominată de singurătate și dezamăgire, tonalități tragice, chemarea iubitei dintr-un trecut fantomatic (Și dacă, Pe lângă plopii fără soț, S-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din Luceafărul, dintre Cătălin și Cătălina. Evaziunea în vis: Cunoașterea, singura cale de a atinge Absolutul se desfășoară numai în spațiul oniric. În Luceafărul, Cătălina își prelungește reveria în vis, unde Luceafărul îi apare "esențializat" în oglindă; el devine un zburător cu chip omenesc, și numai așa are loc, între cei doi, comunicarea: Iar ea vorbind cu el în somn/ Oftând din greu suspină". În visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze din realitate spre a ajunge la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
filosofia geniului: motivul frumuseții unice, alegoria relațiilor dintre un nepământean și o pământeancă, căutarea idealului; Luceafărul îl înlocuiește pe zmeu definind condiția geniului. Fascinat de creația populară, M. Eminescu a cules folclor și l-a prelucrat, între altele și mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care se deschide opera, portretul fetei de împărat, metamorfozele Luceafărului (a. se întrupează din cer și mare pentru a căpăta înfățișarea neptunică; b. se întrupează din noapte și soare spre a deveni demon), chemările magice ale fetei de împărat, motivul Zburătorului. Izvoare filosofice sunt în primul rând Kant, Hegel, Schopenhauer. Din lucrarea Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer, Eminescu a preluat viziunea antitetică dintre omul de rând și omul de geniu, potrivit căreia cunoașterea lumii este accesibilă omului de geniu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este Fiul Cerului, care este tatăl Soarelui și al Lunii (mitologia greacă); d. relația dintre Demiurg și Hyperion, care îi cere să-i dezlege taina morții (filosofia indiană); e. noțiunea de "păcat originar", concepția cosmogoniei creștine (mitologia creștină); f. mitul Zburătorului (mitologia populară românească). Luceafărul este considerat o alegorie pe tema romantică geniul în lume; un poem alegoric, după însemnarea lăsată de Eminescu, pe marginea unui manuscris, după care geniul "...n-are moarte, dar n-are nici noroc". Cele 392 de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și din noapte: "Și soarele e tatăl meu,/ Iar noaptea-mi este muma". De astă dată i se oferă fetei cosmosul, în care ea să fie cea mai strălucitoare stea, dar aceasta refuză. Metamorfozele Luceafărului (înger și demon) ilustrează mitul Zburătorului și reacția geniului este tristă: "Au nu-nțelegi tu oare/ Cum că eu sunt nemuritor,/ Și tu ești muritoare?". Fata nu-l înțelege, îi cere să coboare în lumea ei și să fie muritor. Pentru a-și împlini idealul absolut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este un spirit contemplativ și titan, prin acțiune: "Luceafărul e tipicul geniu al romanticilor... Geniile sunt solitare, neliniștite" ( G. Călinescu); care e mai presus de spațiu și timp (în spirit kantian). Luceafărul e un mit liric romantic prin valorificarea motivului Zburătorului, prin ceremonialul erotic, descrierea haosului, antiteză, cosmologie, incompatibilitatea dintre cele două lumi, prin meditația filosofică asupra condiției omului de geniu, căruia îi este caracteristică setea de cunoaștere și aspirația spre absolut, prin valorificarea motivului zborului cosmic, preluat din opera lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trece prin Ibrăileanu la Iași, trece prin Lovinescu la București, Cioculescu și alții. Nu ar fi fost posibilă marea literatură modernă română, fără acești mari critici, fără acești evaluatori, chiar și formatori, vorbeam de Lovinescu ca formator al grupului de la "Zburătorul". Deci o carență gravă a generației 80 este că nu au profilat doi sau trei critici, cu excepția lui Cărtărescu erijat în critic"11. Și, dacă pentru o literatură de calitate e nevoie de critici, atunci, cu siguranță, tot criticii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
George, bătrânul și nevrednicul soț al Elenei. Efectele ar fi fost augmentate dacă intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
coadă de șarpe, însă Paciurea nu respectă decât parțial sintaxa monstruoasă originară, toate cele trei componente apar în reprezentările paciuriene, dar separat. Himera nu face parte însă din bestiarul tradițional românesc, care include alte ființe cu caracter ofidian, Balaurul, Zmeul, Zburătorul. Adaptarea acestei figuri nu constituie un impediment nici în alte culturi, care dezvoltă o dimensiune importantă a artei simboliste. Simbolismul polonez, ca și cel românesc sau rusesc își extrag substanța din folclorul național, care ține locul mitologiilor nordice și temelelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Verne și constă în atenuarea caracterului indescifrabil al unei nomenclaturi științifice prin diferite procedee: adăugarea la nomenclatura indescifrabilă a unui predicat (adjectiv, apoziție, relativă...) cu rol de clarificare: (33) Am observat [...] placenii cu valve mici și inegale [...] căluți de mare zburători, [...] pești-porumbei cu coada acoperită de numeroase inele solzoase. J. Verne, p. 198 adăugarea la nomenclatura indescifrabilă a unui predicat comparativ/metaforic sau de reformulare, considerat ca făcînd parte dintr-un fond de cunoștințe comune: (34) [...] mai erau pești asemănători unui
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Satul e de vuiet plină (George Coșbuc, Noapte de vară) Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chemau A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde, la jgheab întins pășeau. (Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul) Autorul acestor rânduri, ca cel mai mare în familie, na fost scutit de nici o muncă și în special de păzitul oilor și vacilor, prășit, cosit, cărat fân, ridicat snopi etc. Ca toți colegii lui de generală. Cei din generația autorului
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
cântă libertatea nu către nemărginirea unor spații, ci chiar acolo unde și-o redobândise prin bunătatea și renunțarea unui om. Și în insula aceea mică, incomensurabilă cu ariile cerului, se înfățișează ca o ființă foarte mică, întocmai cum minuscul este zburătorul, un cântăreț și el, din Peste codri sta cetatea a lui Eminescu. Ariel: „Poposesc din floare-n floare, / Ca albina! Cat scăpare / De-aud striga, în cicoare; / Și, pe lilieci călare, / Urmez vara călătoare! / Ce bine e sub ramura-nflorită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
când prinde bufnița să strige, / Un liliac încalec și cu bucurie zbor. De-acum așa o să trăiesc, cu bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib de turturele / Dorm alăturea cu ele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cântă libertatea nu către nemărginirea unor spații, ci chiar acolo unde și-o redobândise prin bunătatea și renunțarea unui om. Și în insula aceea mică, incomensurabilă cu ariile cerului, se înfățișează ca o ființă foarte mică, întocmai cum minuscul este zburătorul, un cântăreț și el, din Peste codri sta cetatea a lui Eminescu. Ariel: „Poposesc din floare-n floare, / Ca albina! Cat scăpare / De-aud striga, în cicoare; / Și, pe lilieci călare, / Urmez vara călătoare! / Ce bine e sub ramura-nflorită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
când prinde bufnița să strige, / Un liliac încalec și cu bucurie zbor. De-acum așa o să trăiesc, cu bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib de turturele / Dorm alăturea cu ele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
venit ca să văd... și să înțeleg de unde apar îngerii, cum se înnoiește viața... Poate că nu este nimic întâmplător și nu degeaba te-a îndrumat îngerul tău aici. Uite, eu trebuie să merg până dincolo de soare să aduc miere pentru zburătorii ăștia mici. Mi se pare că mai vin câțiva în curând, trebuie să mă aprovizionez. Dacă tot ești aici acum, nu vrei tu să ai grijă de ei până mă întorc eu?... Văd că ai o sabie de lumină, atunci
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
sănătoși. Într-o noapte agitată ei vor tresări neliniștiți, și cu privirile umezite și îndreptate spre urmele pașilor mei dispăruți, se vor apleca în întuneric prin fereastra deschisă, îmbrățișând și sărutând golul din aerul negru. Ca niște încercați scafandri și zburători fără de pereche, ei mă vor căuta și sus și jos: pe acolo unde se scufundă scoicile bolnave, și pe acolo unde, ca o rachetă țâșnită, ciocârlanul lasă o dungă cenușie, când se înalță înspre luceferi, ca să se scalde în pulberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
viața cu Copilul care-mi spunea în fiecare seară, înainte de culcare, că sunt un Căluț-de-mare (și de fiecare dată era altul - de la căluț de globuri la căluț bomboniu, de la căluț de puf, de catifea, la căluț de nori, de sclipici, zburător sau mai știu eu cum); Copilul care cânta tare în autobuz cântece în engleză și franceză, n-avea treabă, eu încercam să mă scuz, cânta tare de tot și poate deranja ; Copilul care venea seară de seară cu un teanc
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]