559 matches
-
ei că se numesc banii pe care mămica îi scoate din geantă, iar tăticu din portmoneu. Amândoi îi așază pe masă. Îi numără. Eu mă uit la hârtiile acelea albastre, care sunt bani. Uneori sunt curate, lucesc, alteori sunt murdare, zdrențuite. - Scăpăm repede de ei, zice mămica. Încep să numere amândoi, apoi fiecare scrie pe o hârtie: sindicat... ziare... cotizație... lumină... chirie... telefon... Parcă joacă un joc de cuvinte neînțelese.“ Iar CE-A-RE-ul e cel mai ciudat dintre ele. Crina Astăzi e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
din întunecime (erai tu, Victor, tu cel fără vârstă, tu dintotdeauna). Mi-am dat seama că încă visez când am privit statuia de bronz a nimfei. Lucind stins, întunecat, și totuși parcă luminată cumva pe dinăuntru, în grămada de bezne zdrențuite a parcului, nimfa ridicase capul și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți și agresivi. Nimfa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
brâu, am coborât spre mijlocul văii. De departe mi-am dat seama că acolo, pe o suprafață destul de mare, toată vegetația era culcată la pământ, devenită un fel de covor împletit din fibrele tari ale tulpinilor, din frunze, din corole zdrențuite și împrăștiate. Era un miros de vegetație strivită, verde-nchis, care se ridica din pământ. M-am apropiat, și atunci i-am văzut. Stăteau goi, culcați pe spate, sub soarele fierbinte, ținîndu-se de mână și privindu-se-n ochi. Un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acela" e Gina) tăcu, apoi, cu o expresie de perplexitate, mă înșfacă de mână și mă tîrî cu o forță nebănuită afară din cămăruță. Călcând pe podea, am strivit cu tocul pantofiorului uriașul fluture, care mai bătea încă din aripi zdrențuite. Zgomotul acela de junglă, înăbușit, se amplifica de la o clipa la alta. Ieșiți în sala fetușilor, i-am văzut cum deschiseseră larg ochii și făceau gesturi bizare în borcanele lor verzui. Unul dintre ei reușise să se cațere pe marginea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cleștar, pline de pești roșii și aurii. Prințese care se plimbă prin grădini cu mii de flori mirositoare, cu pomi ciudați, smochini și portocali pe coaja cărora se suie un gușter. Prințese în crinoline subțiri ca pânzele de păianjen, zdrențuite și prețioase, căutând prin iarbă gemă care ferește de dragoste. Prințese în fir de aur, cu părul de calcedonie și pirită, rătăcind printr-o pădure amară, luminată de nori trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
l cer lui Allah e ca ultimul dintre noi să continue să fie așa cum a fost cel dintâi. — Mama mă-sii de mândrie tuaregă! — Și ce altceva ne-a mai rămas, în afară de mândrie? întrebă Gacel. Privește ce am. O jaima zdrențuită, câteva cămile înfometat, două duzini de capre, un puț otrăvit și o pușcă atât de veche, încât în orice clipă poate să-mi explodeze în față. Dacă mi-aș pierde mândria, aș sfârși aruncându-mă în puț... Beduinul se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai mult spațiu pentru ceea ce este colțuros în firea mea. Sau aș fi luat acolo tot atât de în răspăr ca și aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cât de repede pot, probabil chiar în zilele următoare. Am adunat multe manuscrise zdrențuite și tipărituri vechi românești, pe care aș ține mult să le iau cu mine. Acest lucru îmi scumpește călătoria, dar mi-ar rămâne la îndemînă materialele spre a-mi putea umple timpul liber cu strângerea de cuvinte și locuțiuni. Începe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
atent al cioburilor de ceramică gre cească, cu violuri pe cale a fi înfăptuite, al statuilor, cu și fără frunze, exasperante trupuri goale peste care visa să-și coboare mâna tremurândă. Obscene simboluri primitive, cercetate à bout des nerfs. Deasupra, planând, zdrențuită, certitudinea consolatoare că va fi totdeauna capabil să se supună preceptelor rațiunii ; că nu va înfăptui niciodată un fapt nesăbuit, ce știe sigur că are să-i dăuneze. Că teama de eventuale boli, scandaluri și neplăceri îl va feri de ispitele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vânătăi, de undeva din obraz îmi curgea un firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin defileul Oltului, în care dușmanul tot mai ascunsese, din loc în loc, atacanți îndrăzneți. Despre această noapte fioroasă am avut astăzi povestirea unui martor ocular : neastâmpăratul Sandu Geblescu, flirt oficializat de-acum al lui Margot, trimis la Statul-Major cu stofa zdrențuită a drapelelor unor regimente descompletate și desființate pentru a primi descărcare și cu un plic pentru care a trebuit să aștepte răspunsul câteva ore ; răgaz ce l-a petrecut făcând vizite la cei mai apropiați amici (casa lui părintească fiind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum cinci ani, iar la ora actuală e o chestie moartă În păpușoi. Am propriile mele probleme, cum ar fi, să am grijă de copilașul meu. Bud coborî privirea. LÎngă șemineul lui Mickster hîrÎia de zor un buldog cu fundul zdrențuit și cu coada În atele. Cohen continuă: — Ți-l prezint pe Mickey Cohen junior, moștenitorul meu, care nu prea se potrivește În lumea asta cîinoasă. În noiembrie a supraviețuit unui atentat cu bombă, ocazie cu care m-am trezit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i zăresc capătul. În prim plan, în stânga, se ridică o salcie uriaș despletită, care rimează teribil cu mica senzație de părăsire a locului, cu voleurile trase și cu șezlongurile pliate și rezemate de zidul verandei. Ocolim casa, însoțiți de umbra zdrențuită a unor mesteceni, și pătrundem înăuntru prin intrarea din spate. Casa are patru încăperi mari, mobilate cu piese de epocă. În camera în care stătea Blaga, pe lângă un pat obișnuit, se mai află o comodă de acaju, o masă mică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
modele cu paie în păr și pete de iarbă pe față. Lisa le-a răsfoit în tăcere, separându-le în două teancuri inegale. Teancul mai mic conținea fotografii cu o fată murdară și slăbănoagă, îmbrăcată cu o rochie de seară zdrențuită, asortată cu niște picioare acoperite de noroi. Aceeași fată apărea într-un costum impecabil, stând pe o găleată întoarsă cu gura în jos, prefăcându-se că mulge o vacă. Și o alta, îmbrăcată cu o rochie scurtă și strâmtă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rânea grajdurile. Un comis-voiajor aflat în trecere a sedus-o și a luat-o cu el, iar după o săptămână a părăsit-o și și-a văzut liniștit de drum. S-a întors acasă cerșind pe drum, toată murdară și zdrențuită, cu pantofii scâlciați: mersese pe jos, dormise pe câmp și răcise foarte tare; picioarele îi erau numai răni, mâinile, umflate și crăpate. De fapt, nici înainte nu fusese frumoasă; doar ochii îi avea blânzi, buni, nevinovați. Era îngrozitor de tăcută. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toți au dat fuga s-o vadă, mai că nu s-a adunat tot satul în casa bătrânei: moșnegi, copii, femei, fete, toți s-au adunat, au alcătuit o gloată grăbită, nesățioasă. Marie zăcea pe podea, la picioarele bătrânei, flămândă, zdrențuită și plângea. Când au dat toți buzna, s-a acoperit cu părul ei despletit și a rămas tot așa întinsă, cu fața la pământ. Toți se uitau la ea ca la o netrebnică; bătrânii o judecau și o certau, tinerii chiar râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i vinovată de moartea acestei femei respectabile (și nu era adevărat, pentru că bătrâna bolise doi ani), iat-o că stă în fața voastră și nu îndrăznește să-și ridice privirea, pentru că e stigmatizată de mâna lui Dumnezeu; iat-o desculță și zdrențuită, ca o pildă pentru cei care-și pierd virtutea! Și cine-i? E fiica răposatei!“ Și tot așa a ținut-o, una și bună. Imaginați-vă, această josnicie le-a plăcut aproape tuturor... dar a ieșit o istorie cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totdeauna, nu de acum. Și acest totdeauna e toată lumea înainte de nașterea ta. Nu-i tristețea amintirea vremii în care n-am fost? Paloarea ne arată până unde corpul poate înțelege sufletul. Întinderile cerului îmi vor ajunge să peticesc o inimă zdrențuită? Sau să cerșesc și pe ale pămîntului? - Ca și cum ele ar mai avea ce acoperi dintr-un suflet născut îngropat! Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârbă de ea însăși. Le trimite să nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
binele și frumosul? Dacă viața ar avea ochi să privească, aș descoperi în strălucirea lor o chemare stranie și echivocă de crimă și sfințenie. Rău ne-ar mai sta nouă, românilor, să pășim în lume adăugând și cârpind la haina zdrențuită a unei culturi, umplând goluri cu teorii de etică sau încercînd să salvăm tot ce nu e tragic în modernitate. Fi-vom capabili să înțelegem tot ce e gotic, baroc și să ne asimilăm dinamismului lor? Oare să nu pâlpâie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Tata a intrat Într-una, acum cîteva luni: a pătruns În fiecare cameră să verifice stricăciunile, și În ultima era o bătrînă Într-o cămașă de noapte galbenă, cu părul argintiu, dormind Într-un pat cu baldachin și cu perdele zdrențuite. Helen vizualiză scena destul de precis. — Și ce-a făcut tatăl tău? Întrebă ea fascinată. — A lăsat-o În pace și s-a Întorse Încet la parter, apoi i-a spus gardianului din zonă. Gardianul i-a povestit că bătrîna avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aș fi avut În minte planuri legate de seiful biroului! — Și la mine se uită așa, zise Helen. Julia rîse. — Ar fi trebuit să vadă chestia asta. Își deschise sacul și scoase un mănunchi de chei, fiecare cu eticheta ei zdrențuită. Le ridică și le scutură așa cum face un temnicer. — Ce zici? Le-am luat de la gardianul local. Am intrat și am ieșit din jumătate dintre casele de aici. Marylebone nu mai are secrete pentru mine. Ai crede că oamenii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o simplă tăietură! Agită cuțitul. Această lamă este cheia, Rukhsana. Deschide calea spre o infinitate de trupuri, o minunată infinitate de sexe. Imediat ce te eliberezi de ceea ce te ține legat, poți dansa, poți zbura! Ca un liliac cu aripile mătăsoase zdrențuite, Khwaja-sara sare pe terasă, făcând felurite plecăciuni spre dealurile și câmpiile la asfințit. — Poate te crezi unic. Poate nu crezi că te poți schimba. Dar vei vedea că ești la fel de inconsistent ca și aerul! Eliberează-te, eliberează-ți trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-i facă conversație, în timp ce în jurul ei ajutoarele slăbesc vizibil ritmul de muncă. Ce pacoste! Soarele urcă tot mai sus pe cer și diwan-ul descoperă că nu este destulă pulbere de pușcă pentru rafalele de bun-venit, iar covorul roșu cam zdrențuit ar trebui înlocuit. Apoi Charlie își amintește apucăturile jenante, ce-i drept, ale doamnei Braddock, și ordonă ca toate obiectele mici, dar de valoare din saloane, să fie puse bine. În zenana întrebarea „ce-ar trebui să îmbrac“ este pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
impulsuri nu tocmai englezești. În jurul și dedesubtul ei, vânătoarea continuă, dar scopul nu mai există. Charlie se simte ultimul bastion al ordinii în acest loc, o insuliță în marea haosului, o stâncă singuratică izbită de valuri, acoperită de steagul britanic zdrențuit. În cele din urmă, fotograful slăbește pasul, iar Pran aude mugetul vițeilor speriați. Au ajuns în la locul vânătorii. Privesc printre frunze luminișul, unde se află cele trei nefericite animale, care se vânzolesc dintr-o parte în alta, agitate. Apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și brațele mai scurte. Pentru o persoană căreia îi pasă de felul cum arată, acest lucru este o tortură. Are doar un smoching ars de țigară la poale, o pereche de pantaloni cu talia suflecată și o pereche de manșete zdrențuite, care-i fâlfâie dizgrațios peste gleznă. Vremurile grele necesită măsuri disperate. Din fericire, Ganesh, stewardul tânăr, este un alt admirator al lui Jonathan Bridgeman, care, în spatele ușilor închise, are impresia că înțelege câte ceva. Ganesh a fost convins să scoată unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nu-mi vine să cred că l-am atacat pe Bladesey. Prietenul meu. Însoțitorul meu În călătorie. Confratele Blades. Cel mai bun dintre masoni. Un confrate. Cobor treptele Înguste, Împleticindu-mă pe lângă tipul blond de la recepție. Pe stradă, o curvă zdrențuită și dependentă de heroină Îmi zâmbește de sub un felinar, un vestigiu al unui tricou cu Amsterdam care rareori amintește de viața normală reală. Intru Într-un bar și comand o Heineken. Mă gândesc la Bladesey, puțoiu ăla mucos și patetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]