453 matches
-
va tălmăci integral pe Molière), Fundațiile Regale (cu o colecție onorabilă precum cea numită "Energia", la care se adăugau și alte inițiative) ori Societatea Română de Filosofie (cu traduceri din Berkeley, Hume, Platon, Giordano Bruno). După care, în cheia unei zeflemele, conchidea că avem "perspective fericite" în cultura românească. Sau tot în preajma limbii române să spunem în pridvorul ei?! este tînărul Noica atunci cînd, într-un text din Credința (v. "Cum se scrie", an II, nr. 158, 16 iunie 1934), se
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
rog, în numele spiritului peterpaneuropean, făăăără copilării!" o trânti sec și Gert, ridicând tonul pe vocala prelungită exagerat. După care, moralizator: "Nu vă e puțin rușine să fiți așa majoritari?" Politica unională era calul lui favorit de bătaie în materie de zeflemea; socotea că numai luată viguros peste picior, izbită cu toată greutatea propriei infatuări de realitatea sublunară și trezită la viață în acest fel traumatic, ideea spectrală de corectitudine politică ar fi putut fi împiedicată să degenereze în corecționism căprăresc, birocratic
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
creativ; spirit critic, inteligență imediată, clară și de bun-simț, dar superficialitate În practică. Adaptabilitatea românului - caracterizată prin suplețe, gust pentru progres, spirit tranzacțional - l-a salvat În perioade vitrege, dar aceasta Înseamnă și lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate, „spirit ușuratec de zeflemea”. toate cuprinse Într-o Înțelepciune care maschează Însă pasivitatea, neputința indignării, minciuna și ipocrizia. „N-avem gravitate solemnă, nici reculegeri de conștiință... [niciț gust sublim pentru sacrificiu.” Numai „Învârteală fanariotă, chiul turcesc, abulie slavă”. totul e Înecat În abilități, subtilități
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
întrebarea: când a fost fondată această faimoasă societate literară? Pentru a putea străbate labirintul argumentelor pro și contra,trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să-i luăm pe junimiști așa cum au fost, pentru că, din același spirit de glumă și zeflemea, nu s-a insistat niciodată pentru stabilirea datei fondării acestei societăți. Să încercăm, totuși, să urmărim șirul faptelor...Întâi să pornim de la acele prelecțiuni populare inaugurate de Titu Maiorescu la 10 februarie 1863 în salonul Băncii Moldovei din Iași, cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cu oamenii ăștia, pe urmă n-o să te mai poți debarasa de ei. N-ai nevoie de bumbacul lor mercerizat." "Stai liniștită, mamă, n-o să mă duc." " Foarte bine, dar ai inima să mă abandonezi aici, unde îndur bruftuieli și zeflemele, de dimineața până seara, și sunt lăsată să mor de foame?" Regretă imediat ce a spus. E rușinos să te joci astfel cu sentimentele copiilor. Și iarăși aude o voce extra-campină, fără legătură cu realitatea: "Vorbește-i, trebuie să-i vorbești
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
era opera Panaiotei, o căciulă passe-montagne, tricotată din aceeași lână ca și mănușile. Firește, femeile se înțeleseseră între ele. Învățătorul își puse căciula imediat și își roti în aer mâinile înmănușate: "Cum arăt?" Epatant! Nemaipomenit! Uluitor! Complimentele sfârșiră în ironii, zeflemele și râs general. "Acum poți să-ți scoți echipamentul alpin, zise Constantin, doar n-o să stai la masă cu toate astea pe tine." Ba nu! Mă simt bine în căldura pe care aceste mânuțe încântătoare mi-au dăruit-o, spuse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unde-și aflase moartea Desdemona cea inocentă, victimă a unui soț impulsiv! "Goethe!", replică iute Arcadi, parcurgând cu toată viteza drumul în sens invers, pentru a se apleca asupra suferințelor tânărului Werther, victimă a iubirii. "Cervantes!", i-o întoarse în zeflemea Ahile, insinuând că-și făcea iluzii acest cavaler al tristei figuri. "Dante!", se enervă Arcadi, admirator al sublimei Beatrice, și, traversând rapid Alpii, îi puse în față oglinda unui veșnic îndrăgostit: "Kafka!" "Joyce!", ricană Ahile. Îl vedea de-acum pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Primei mele profesoare de limba rusă, dnei. CLAUDIA IVANOV, cu adâncă recunoștință. Nicoleta-Ginevra Baciu ÎN LOC DE PREFAȚĂ O LUME FĂRĂ DE MODELE Ca atâtea alte lucruri de valoare, cuvântul „model” și-a pierdut cu totul în zilele noastre conotațiile înălțătoare. Epoca de zeflemea și dispreț „suveran” pe care o trăim, mai tolerează încă, fără grimase, modelele de automobile la modă, ultimele și cele mai performante modele de telefoane mobile și iPod-uri, dar nu mai poate găsi nicăieri, în viața unui tânăr și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să țină departe pe Petre Carp de cealaltă opoziție și să-l puie în neînțelegere chiar cu propriul său partid. La teatrul Dacia se reprezintă o revistă politică scrisă de doi cumnați: Jack Negruți și D.R. Rosetti (Max), revistă intitulată Zeflemelele. De la Cer cuvântul și Ai cuvântul, aceasta era întâia revistă ce se juca în București. Violențele din presă trec acum în Parlament. Nicolae Fleva este eroul opoziției la Cameră, toate interpelările și cuvântările lui provoacă furtuni spăimântătoare. Liberalii sunt furioși
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
o scrisoare prin care cere guvernului să prezinte un proiect de lege prin care să impuie ziarului Lupta să fie vândut cu o 1/2 centimă și să conțină atâta materie, și calitativ și cantitativ, cât ziarul englez Times. Această zeflemea era motivată de faptul că Gheorghe Panu, față de răscoa lele țărănești, ceruse un număr de reforme agrare favorabile țăranilor. Reacționarii ieșeau acum îndrăzneți de pretutindeni. Consiliul de Război din Craiova, unde a fost din nou trimis procesul colonelului Maican, îl
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cuvântul a fost răstălmăcit. și cel puțin treizeci de ani după aceea liberalii n-au mai fost cunoscuți în politica internă decât sub numele de „colectiviști“. Se înțelege că, afară de câțiva inițiați și de ziaristul care a făcut cel dintâi zeflemeaua, toată celalaltă masă de oameni n-a știut niciodată de ce liberalii purtau această poreclă. Apoi ereau capetele de turc, adică acei liberali ale căror nume, încărcate de toate acuzațiile, ereau rostite cu oroare sau ereau prezentate ca oglinda vie a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
din acest grup politic făceau parte Gheorghe Mârzescu - care era șeful -, profesorul Brândză, frații Șendrea, filosoful Vasile Conta etc. Grupul începu să facă opoziție și deveni supărător. Brătianu întinse cursa ademenitoare și prinse în capcană grupul de la Iași, numit în zeflemea: „Grupul lui opt și cu Brânză nouă“. Aproape toți membrii grupului primiseră câte o atențiune, iar sfârșitul anului 1880 îl găsește pe Vasile Conta ministru al Instrucțiunii. Grupul lui „opt și cu Brânză nouă“ trăise. Acest sistem, dibaci în cât
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
om de spirit. Și, fiindcă o zicătoare populară atribuie cocoșaților mult duh, direcțiunea i-a fost oferită, ca un element de succes. însă Athanasiade a pățit una bună cu directoratul lui. Într-unul din numerele Scaiului s-a publicat o zeflemea pentru un domn Ghica. Acesta s-a supărat și a trimis redacțiunii o scrisoare de protestare, cerând o rectificare. Dar în loc de rectificare, omul s-a ales cu o altă zeflemea, încă și mai sărată. Atunci d-l Ghica s a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lui. Într-unul din numerele Scaiului s-a publicat o zeflemea pentru un domn Ghica. Acesta s-a supărat și a trimis redacțiunii o scrisoare de protestare, cerând o rectificare. Dar în loc de rectificare, omul s-a ales cu o altă zeflemea, încă și mai sărată. Atunci d-l Ghica s a hotărât pe răzbunare. Peste câteva zile, o trupă teatrală juca la grădina Rașca o piesă într-un beneficiu oarecare. Beneficiantul aduse un bilet de intrare lui Ion Athanasiade, cu rugămintea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
zile de ședere la Văcărești, când am ieșit pe Calea Victoriei eream parcă străini între străini. în urma scandalului din Piața Teatrului, am fost destituit de la primărie. Primarul, Nicolae Fleva, cunoscutul tribun al poporului - titlu ce i se da mai mult în zeflemea - nu mă avea la stomac, deoarece mă privea ca pe un protejat al rivalului său la postul de primar, d-rul Sergiu - ceea ce nu era adevărat. După scandalul din Piața Teatrului a profitat de ocazie spre a mă înlocui. Atunci s-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
august a murit generalul Carol Davila, medicul cu atâtea merite, omul care a inaugurat serviciul medical militar în România, acela care a înființat cea dintâi școală de medici și subchirurgi, de unde au ieșit atâția medici buni, numiți totuși, cam în zeflemea, „de la școala lui Davila“. Doctorul Davila era una din figurile cele mai populare ale Bucureștilor. O boală de inimă care nu iartă l-a răpus încă tânăr, fiindcă a murit la vârsta de 56 ani. Azilul Elena Doamna îi datorește
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
generalului Zizin Cantacuzino-Grănicerul conduce operațiile. Cu marea lui barbă în vânt și cu glas de stentor strigă că să fie auzit de cei cari se vor întoarce cu luntrile: — Domnilor, ariveaua este aici! Pentru acest arivea i-am făcut o zeflemea în Telegraful. În sfârșit, serbările s-au terminat cu bine și cu mare succes bahic. (Id. ibid.. pp. 1-2.) Pagina 161 * Prințul George Bibescu, fiul fostului domnitor al Munteniei apare în București, unde se instalează. Mare senzație în societatea înaltă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ambiție”, mai dificilă cu mult - deși nici „prima nu fusese deloc ușoară!” -, mai puțin spectaculoasă, mai puțin „zgomotoasă”, creîndu-și tunelele ei ascunse și îndărătnice care trebuiau, după ani lungi și după ce va fi „înghițit” tone de „argilă socială” - sărăcie, singurătate, zeflemele, atacuri, ridicolul -, cârtiță harnică și inflexibilă, să o scoată la un „alt țărm”. Nu, nu la cel visat în tinerețe, ce fusese, de fapt, „primul” - adică arta de a stăpâni tehnica complexă a unui „roman de idei” și aplauzele publicului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a afirmat că „nu se mai poate scrie roman după acesta!”, a pornit, în Occident mai ales, un val de scepticism și de „aer de înmormântare” a acestui gen pe care însă se sprijină întregul edificiu al literaturii. „Aer” și zeflemele ajutate și de „victoriile” suprarealismului, care, din „copilul teribil și ironizat” la începutul secolului XX, a devenit tot mai mult „noul tiran al literelor”, nesuportând în afara sa și a artei sale nici un alt tip, nici o altă modaliate de creație în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
efecte grotești de operetă, ca și mișcări mari de mase destabilizate ca la rândul lor, dislocau întreg echilibrul nu numai între sat și oraș, dar și pe cel din interiorul orașelor mari și medii. Toate acestea, îmbinate cu atacuri și zeflemele la adresa „intelectualilor”, se așezau binișor pe o veche psihologie fatalistă tipic românească (mai ales în sudul țării, sechelă a eternității turco-greco-rusești!Ă, ca și pe „indiferența” țărilor occidentale, care păreau a ne fi „uitat”!... Și, oricât ar părea unora de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memoraliștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi admiră atât de mult... Exercițiile de admirație sunt un fel de galerie de tablouri ale scriitorilor pe care Cioran i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
numai cu cele trimese. O! fiți îndurători!" Și așa mai departe. Apoi s-a dat lectură diferitelor compuneri în proză sau în versuri alcătuite mai toate de junimiști în gen umoristic pentru ocaziunea serbărei și prin care se lua în zeflemea pe membrii care scriau în Convorbiri și mai ales pe cei care nu scriau, pe membrii care vorbeau în "Junimea" și pe cei care nu vorbeau. Nimeni însă nu se supăra, căci toate glumele acestea, cu spirit sau fără spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
deranjant, de tipul: ia, dom’le, cine morții mă-sii e nea Caisă ăsta? O citise sceptic, pregătit să demoleze, apoi, deși văzuse că nu era cazul, nu abdicase pe de-a-ntregul de la planul inițial și o tratase puțin în zeflemea. Așa cum era cam orice comunicare a lui, un tip ludic, absolut fermecător, câteodată, dar care face imprudența să nu renunțe la timp la postura de măscărici. Și cronica se încheia absolut de neînțeles, da, domnule, cartea e provocatoare, e interesantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mărturisesc, din partea ce lora poate mai de condei decât mine și poate mai de-acătării decât mine, de toate beneficiile cuvenite Îndeobște omului simplu, me diocru și cumsecade. Nu am fost, adică, nici invidiat, nici bâr fit, nici măcar luat În zeflemea și nu mi-a ajuns la ureche un singur cuvânt măcar de rău, privind pe secretarul de redac ție ce am fost. Asta se datora, cred, mai Întâi, faptului că nu am stăruit să trec ca un scriitor, În concurență
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cititorul se întreabă: "Ce-au pățit băieții". Văd că se sfârșește coala și ar fi păcat să mai lungesc vorba și pe altă coală. Atât voi mai spune, că d-nii autori și regret aceasta au luat fărimituri din Moftul Român, Zeflemeaua, Din fuga condeiului, etc., și au alcătuit propriul aluat... Și prefer o țigară de mahorcă proastă, uneia combinată din capete de specialitate culese la Tufli". Și-o mai fi aducând aminte solitarul cu figura de Crist îmbătrânit de ieșirea aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]