455 matches
-
fost chemați la poliție pentru o încurcătură în care intrase Gelu datorită anturajelor sale. Faptul acesta a pus capac la toate. Tatăl i-a tras o bătaie bună și a încetat să mai comunice cu el. Aurora îl lua în zeflemea. Doar Tatiana continua să-i fie aproape, îndurerată că n-a putut să se bucure și ea de un băiat bun. Se gândea la atâția băieți cuminți pe care îi dădea adesea ca exemplu. —De ce nu poți fi și tu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă întorc decât luni, continuă jocul Cecilia. — Dar mi-ai promis, Cecilia! e și mai trist Matei. — Iartă —mă, atunci nu știam că trebuie să plec. Când ne putem întâlni? nu renunță Matei. —Azi la oreleeee...24, îl ia în zeflemea Cecilia. Nu spui nimic. Înseamnă că ești de acord. Știu că glumești, dragă fată, i-a răspuns Matei ca pentru sine. Ca să nu mai glumesc ne întâlnim peste o oră la cofetăria din centru. E bine așa? — Deci pe la ora
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din localitate sau poate nu l-a păcălit, ci a renunțat pentru această întâlnire. Înseamnă că și ea dorește acest lucru. De ce n-a acceptat s-o ia cu mașina? Să nu creeze obligații, discuții? De ce l-a luat în zeflemea fixând ora 24? Dacă va proceda în continuare așa? Ce atitudine să ia el? Cum o fi fata asta? Vreo zeflemistă? Oricum o fi, știu că o iubesc, o iubesc.” În acest timp începuseră discuțiile în familia Sătmăreanu. —Telefonul tău
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu plec de la serviciu, vreau și eu să mă întâlnesc cu activiștii, tovarășii care ne înalță pe cele mai înalte culmi de civilizație și progres, să le arăt cele mai noi modele de aeroplane", zice nebunul de Dorin, mai în zeflemea, mai în serios. Șeful se ia de cap și își zice: "am dat de belea, pe ăsta nu am cum să-l scot din institut, este în stare să doarmă aici toată săptămâna, sau să plece și să apară când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
transformase, brusc, într-un om extraordinar de puternic. Și cum ea nu simțise până atunci decât un dispreț profund pentru bărbați, încerca o senzație nouă. Sunt un prost... Un papă-lapte! Arătă cu degetul spre propriul lui cap, luându-se în zeflemea ca s-o facă să râdă. Deoarece exact aceasta fusese și părerea ei despre el până atunci, cuvintele lui ironice merseseră exact la țintă. S-a înroșit, plecându-și ochii. Locomotiva fluieră mohorât. „Personalul de opt și treizeci și cinci în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
celorlalți, sau măcar o grimasă Dar ceilalți vorbesc de pariuri, de pariurile despre el, fără să le pese că el îi ascultă. O agitație veselă și încrezătoare, cu bătăi pe umeri, care-l înconjoară pe doctorul Marne, glume vechi și zeflemele, dar în centrul veseliei e o zonă de respect, căci Marne e doctor, agent sanitar sau așa ceva, dar și pentru că e prietenul lor, sau pentru că e nenorocit și-și poartă după sine nenorocirile, rămânând mai departe prietenul lor. — Comisarul Gorin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și închise încet ușa în urma ei. Fiindcă nu credea că va mai fi în stare să dea telefonul acela dacă n-o făcea acum, Leigh ridică receptorul și formă numărul. — Ce repede te miști, răspunse Jesse. Părea că vorbește în zeflemea. Cu ce vă pot ajuta, domnișoară Eisner? — Mi-am verificat agenda și ne putem întâlni în Hamptons. El se arătă destul de reținut să nu jubileze, dar Leigh simți că zâmbește satisfăcut. — Îți mulțumesc, Leigh. Voi fi plecat din oraș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mâinile de umeri, o aduse față-n față cu el și rămase privind-o în ochi. Și nu ea, ci Augusto se schimbă la față. — Adevărul, fetițo, e că nu te-nțeleg. — Vă cred. — Nici nu știu ce-i asta, inocență, răutate, zeflemea, perversitate precoce... — Nu e decât afecțiune. — Afecțiune? De ce? — Vreți să știți de ce? Nu vă supărați dacă vă spun? Îmi promiteți că n-o să vă supărați? — Hai, spune-mi. — Bine-atunci: pentru... pentru... pentru că sunteți un nefericit, un biet om... — Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și mai tare În hohote. Vai, când Își dă seama că voioșia lor nu miroase, e prea târziu. L-au imobilizat, i-au legat mâinile și picioarele, i-au acoperit gura și ochii, ca să-l conducă, Într-un cortegiu de zeflemele, până la poarta haremului. Trezit din somn, șeful eunucilor aleargă să-i dea de știre lui Terken despre sosirea lor. Acesteia Îi revine să hotărască soarta rivalului fiului ei, dacă trebuie sugrumat sau doar orbit. Eunucul a dispărut pe lungul coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru a-i dezinforma și a-i îndrepta spre o decizie rapidă și incorectă. Copiii care folosesc minciuna agresivă, sunt invidioși pe rezultatele obținute de colegii lor la activitățile școlare și extrașcolare, combinând o astfel de minciună cu ironia și zeflemeaua la adresa colegilor performanți. În ceea ce privește minciuna de apărare, putem spune că ea are uneori o nuanță nevinovată, alteori o tentă ceva mai conștientă. Iată,de exemplu, elevii procedează foarte bine folosind „minciuna nevinovată”în relația cu un necunoscut care este foarte
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
regiment de călărași; la vreo zece kilometri de Orhania, un medic trimis în grabă constată că izvorul de contaminare era o fântână din mijlocul bivuacului și defiise [interzise] să se ia apă din ea. Colonelul, un ignorant curajos, luă în zeflemea pe doctor și, ca să dea bunul exemplu, bău un pahar cu apă din fântâna cu pricina. Trei zile după aceea era mort. Toți ofițerii și toți gradații n-au fost la înălțimea acestui umorist, dar rămâne totuși stabilit că foarte
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Cu cine? a râs Luke. Cu Daryl? Cu idiotul ăla? — Nu e idiot, am răspuns eu semeață. E foarte drăguț și are o slujbă grozavă! — Același lucru s-ar putea spune și despre Maica Tereza, a întors-o Luke în zeflemea, dar eu tot n-aș vrea să mă duc cu ea acasă. Mă bucuram că Luke era gelos că fusesem cu Daryl, dar îmi era cam jenă din cauza întregului incident. Așa că am încercat să schimb subiectul. N-aș fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi trebuit să iau din ăla de vanilie! — Nu, Luke, am bolborosit eu. Nu mi-e foame. Nu vreau nimic. Cred că mor, am mai spus chinuindu-mă să zâmbesc. Nu, Rachel, mi-a ordonat el cu o expresie îndurerată. Zeflemeaua e molipsitoare. Nu, zeflemeaua e haioasă, am bolborosit eu. Asta zicea Helen întotdeauna. —O să fii bine dacă ies puțin? m-a întrebat el cu blândețe. Cred c-am făcut o figură foarte mâhnită. —Numai cât mă duc până la farmacie, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din ăla de vanilie! — Nu, Luke, am bolborosit eu. Nu mi-e foame. Nu vreau nimic. Cred că mor, am mai spus chinuindu-mă să zâmbesc. Nu, Rachel, mi-a ordonat el cu o expresie îndurerată. Zeflemeaua e molipsitoare. Nu, zeflemeaua e haioasă, am bolborosit eu. Asta zicea Helen întotdeauna. —O să fii bine dacă ies puțin? m-a întrebat el cu blândețe. Cred c-am făcut o figură foarte mâhnită. —Numai cât mă duc până la farmacie, mi-a explicat el repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am dat seama că nu spune adevărul când i-am văzut lumina din ochi. Sigur se întâmplase ceva atunci, dar n-a vrut să recunoască. Ei, nu mai spune! Tocmai tu recunoști că zeii au avut dreptate? întrebă Ileana în zeflemea. Nu vreau să spun decât că mi-a salvat viața. Crezi că dacă negi adevărul schimbi ceva? Ar trebui să recunoști că l-am învățat bine! se încăpățână Moș Calistrat. Atât de bine încât acum a ajuns să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-sii o fi având în gioarsa asta de geantă a lui? Mazilu a râs împreună cu ceilalți, dar furia nu i s-a domolit. Chițu o face pe șeful, bineînțeles tot în zeflemea, și își rotește privirea peste capetele celorlalți mijindu-și ochii a superioritate. Spune: Vrea cineva să-i dăm geanta înapoi lu' dom' profesor? Se înalță un cor de chiote amuzate. Vrea cineva să vedem ce are dom' profesor în geantă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zâmbet sfidător săgețile privirilor. Stai!... Ciurea îl oprea de la serviciu pe Iova c-un strigăt fals alarmat. Iova, dincolo de tușă, încremenea cu mingea deasupra capului, rânjind. Toți de pe teren se opreau din joc și rânjeau. Hai Dragoș! își continua Ciurea zeflemeaua. Dă fuga la gard! Fă ceva! Nu poți lăsa fata fără niciun răspuns! Departe de a se supăra, Viviana dispărea, amuzându-se, pe după zidul de cărămidă al școlii dinspre strada Ilarie Chendi. Dragoș ar fi vrut să-l șteargă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
subliniau sau îi punctau vorbele cu un marș executat din fluier și tobă. „Nu e niciodată prea târziu“, spunea bătrânul sfios, cu modestie, ca unul din neîndurătorii portari ai lui Dumnezeu, „să vă schimbați“. Cu buze și ochi strânși înfrunta zeflemeaua mulțimii în trecere prin după-amiaza zilei, tinerii, străinii apatici te hainele lor lungi. „Nu e cazul“, spunea el, „să vă simțiți așa de stânjeniți.“ Oricum, abia dacă îl puteai auzi din cauza tobei și a apei de ploaie din aer. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Tăbăcarul nu mai prididea cu argăsitul: femeile se și vedeau pe Strada Mare, purtându-și blănurile. Lumea se simțea iar în largul ei. Vânătorul de lupi albi era salutat de la distanță: târgoveții se arătau binevoitori, fără să ascundă o oarecare zeflemea; mai greșește omul, înțelegeau. Vânătorul știa - după ultimele semne - că lupii albi erau aproape. Dacă înainte nu purta nici o armă - doar când mergea la exerciții -, acum umbla cu ambele puști, așezate cruciș peste spate. Mijlocul și-l încinsese cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
aducă un argument estetizant suplimentar - și deosebit de sugestiv în același timp: „L’Italiano, foaia de artă și politică a spiritualului Longanesi, e întotdeauna impregnată de ironia unei aristocrații intelectuale. Desenuri personale, politică fascistă, manifeste jucăușe, prosă de Giuseppe Raimondi și zeflemea multă lîngă puțină doctrină”. În fine, nr. 96-97-98 (cuprinzînd textul lui Marinetti „Incendiul sondei din Moreni“ și reclame ale revistei lui Longanesi) introduce în ecuația afinităților spiritul antiburghez al revistei: L’Italiano, No. 18-19, revistă bilunară, organ al Revoluției fasciste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Să! Într-o seară a hotărât. S-a dus în camera în care-și păstra lucrurile rare, și-a luat fluierașul copilăriei, și a început a durlui, prin casă. Nevasta, făcându-i un anume semn, pe la cap, la întrebat,în zeflemea: ce te-a apucat, ciobănelul mamei, ciobănel? M-a apucat a bine. A bine? Da, a foarte bine, m-a apucat. Vrei să te întorci la oi?! Da. La ele, vreau să mă întorc. Ei, cum așa?! Uite cum. Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
îl putem da oriunde în țara asta, și la Sighetul Marmației, dacă dorim! După puțin timp se întâlnește cu doamna dirigintă care îi vorbește privindu-l cu milă însă și mânioasă: - Acum o să vă târască prin tribunale! Îi răspunde în zeflemea: - Nu ne pot pedepsi de două ori pentru aceeași greșeală! Am plătit deja o amendă. Nu-l credea că vor scăpa atât de ușor dar nu îl întreabă cât a fost amenda, ce înseamnă valuta și mărfurile străine care se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de zeflemea În ochi. Își aținti privirea Într-a ei cu un aer sfidător. - SÎnt În stare să fac progrese, te previn ca să nu-ți faci griji. Ea dădu din umeri. - În ziua În care am să mă hotărăsc să aleg un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dușmanilor Imperiului. Un zâmbet Îi Încolți pe buze: dacă, Într-adevăr, așa stăteau lucrurile, cât de subtilă fusese perversiunea care Însuflețise acel proiect! Nici măcar Cecco Angiolieri n-ar fi fost În stare să egaleze un gest atât de ireverențios. O zeflemea. Sângele reîncepu să Îi clocotească, la fel ca pe vremea când, alături de Guido Cavalcanti, bântuia prin nopțile florentine În căutarea nevestelor tinere ale unor soți bătrâni. Ceilalți doi continuau să Îl observe. Păreau curioși de expresia lui. Dar poetul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]