3,844 matches
-
le vizitez la Iași, dar nu mai aveam nici un chef; o tot lungeam, amînam și mă tot gîndeam: iei, la tîrg, iapă cu mînz, se caută, ești cîștigat, o știe orice țăran, dar în căsnicie, femeia care-ți aduce de zestre un plod făcut cu altul e, nu știu cum să-ți spun, trebuie să fie nemaipomenită, să nască în bărbat o dragoste... și să-i dea garanția unui cămin fericit, ori, dacă nu, înseamnă, pur și simplu, că bărbatul e tîmpit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Traista Suolin În vremuri străvechi, la Dengzhou trăia un negustor foarte bogat, pe nume Xue. Fiica sa, Xue Xiangling, era frumoasă și plăcută și toți din familie o iubeau. Când a ajuns la vârsta măritișului, părinții i-au pregătit o zestre bogată, mama ei dându-i o traistă din pânză, plină cu bijuterii. Traista, numită după tradiție Suolin, era brodată pe fețe cu motive frumoase, pentru ca aceasta să-i poarte tinerei femei noroc și să aibă cât mai curând un prunc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de mireasă, dar mai mică și sărăcăcioasă. Mireasa plângea, ascunsă înăuntru. Curioasă, Xiangling, aflată în lectică, a trimis o servitoare bătrână să întrebe de ce plânge. A aflat astfel că pe mireasă o chema Zhao Shouzhen și că nu avea nicio zestre, fiindcă de mică rămăsese orfană de mamă, iar tatăl ei era bătrân și sărac lipit pământului. Așa că, plângea de rușine că era săracă și că tatăl ei va rămâne singur și neîngrijit de nimeni. Xiangling, crescută într-o familie bogată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fie desenate într-o manieră mai îndrăzneață, solzii nemaifiind desenați în formă tradițională, ci într-un stil pronunțat expresionist. În China antică, pernele de ceramică și porțelan erau obiecte mult folosite pentru dormit pe timpul verii. Acestea făceau parte și din zestrea fetelor. Există și cele făcute special pentru copii, pe care erau scrise caracterele ce exprimă "longevitate" sau altele pe care erau scrise mesaje de alungare a duhurilor rele. Porțelanul verde pal era foarte popular în timpul dinastiei Yuan (1206-1368), perioadă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
surse din apropierea și interiorul partidului de guvernământ. A fost o întrebare politică, decentă, firească, la care Iliescu trebuia să se aștepte. Iar domnul președinte a răspuns de parcă l-ar fi întrebat cineva dacă a luat-o pe doamna Nina fără zestre. Nu vă privește! Cum adică, nu ne privește, domnule președinte?! Pe mine ca persoană, da, aveți dreptate, nu mă privește, ba chiar mi se rupe de certurile dvs. cu dl Năstase, de vanitățile și ranchiunele fiecăruia, de sforile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și o cutie de carton, În care-și ținea somniferele. În salonaș nu exista nici măcar o călimară sau hîrtie pentru corespondență: Rowe nu scria nimănui, și-și plătea impozitul prin poștă. O carte și un cozonac Îi sporeau, așadar, considerabil zestrea. CÎnd ajunse acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul ăsta grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
curs de dezvoltare, se estimează că două treimi din soții sunt maltratate fizic. La fiecare 2.000 de femei din lume, una este o victimă declarată a unui viol. S-ar putea să fie 9.000 de decese legate de zestre în rândul femeilor din India în fiecare an. Chiar și „în era «păcii» care a început în 1945, odată cu sfârșitul celui de-al doilea război mondial, peste 20 de milioane de oameni au murit în conflicte armate. Numai trei din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se va întâmpla în viitorul îndepărtat și mai erau multe de făcut până la realizarea acestui final fericit. În primul rând, o să-i ducă în oraș și o să le cumpere haine noi. Ca de obicei, orfelinatul fusese generos și le dăduse zestrea de haine aproape nou-nouțe, dar asta nici nu se compara cu plăcerea de-a avea propriile haine noi, cumpărate dintr-un magazin. Își închipuia că bieții copii nu se bucuraseră vreodată de așa un lux. Nu mai despachetaseră niciodată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din bătrâna ladă cu zestre. După zece minute Bica a răsturnat, dintr-o smucitură, pe fundul de lemn din mijlocul mesei, mămăliga aburindă. Nepoții s-au aruncat cu poftă asupra ei, fără să mai aștepte ca bunica s-o taie bucăți cu sfoara. Oliviu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
imediat. Carmina încearcă să se comporte normal, să fie în ton cu ceilalți deși simte că o adevărată osmoză nu se poate realiza. Sunt la fermă multe fete coborâte din satele lor de munte, să câștige acolo un ban pentru zestre. Sunt vesele, guralive și știu o mulțime de cântece, le vezi mereu grupuri, grupuri, deschise, prietenoase, fără să ascundă totuși o rezervă în fața Carminei. Într-o zi, în timpul unei averse de ploaie le-a urmat în camera de dormit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înșiși, priveau ,,definitiva plecare” cu demnitate, ca pe o încheiere conformă cu ordinea firii. Nemurirea (dacii se credeau nemuritori) ne vine, totuși, și de la romani, dovadă versul horațian: ,,Non omnis moriar” (Nu voi muri de tot). pe această cale strămoșească, zestre în procesul de formare a poporului român s-au suprapus, într-o perfectă osmoză, principiile bisericii creștine tradiționale, propovăduitoare a vieții veșnice de apoi. Cea mai înaltă întruchipare filozofică și artistică despre VIAȚĂ și MOARTE a poporului român o întâlnim
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
an sub anchete. Greutate a avut denunțul unui acordor, stîrnit de rezilierea unui contract. Îl acuza că vînduse, în vreme de război, instrumente ale statului și că "umbla cu di nalea" (ortografia acordorului), contra "democrației populare". Nimic adevărat. Pentru tata, zestrea Conservatorului, refugiat la Făget în '44, a contat mai mult decît propria agoniseală. Ocupat cu evacuarea Filarmonicii, n-a avut grijă de ce era al lui. A părăsit casa, cu mama și cu copilul de nici două luni. Comandamentul german de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cuvântul. Samuraiul hotărăște să își ia viața, ca să-și poată ține promisiunea. Cu aceeași ocazie, mi s-au prezentat Scorpia, Hipogriful, Gnomul și Trolul cel uriaș și urât. Bongul locuia într-o casă plină cu dulapuri, cămări și lăzi de zestre. De câte ori băteai la ușa lui, nu-ți răspundea nimeni, dar tu știai că trebuie să intri, să te prefaci că nu e nimeni acasă și să aștepți să apară ca o nălucă dintr-un dulap sau din vreo ladă, deghizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i zăstrea mea! Dacă m-oi mărita v’o dată?! Tu ce zici, m’oi mărita? Cucu mi-o zis că... nu! Eu nu știu, că și Dolița și Didița măntreabă des și nu știu ce să le zic! Neînțelegând mare lucru despre zestre și măritiș, copilul se grăbi să iese În cerdac, unde prinse a mirosi fiecare floare roz din oleandru și coborând scările, În curte, spuse cu un simț al proprietății precoce dezvoltat: S’a mele folili? Da? Da, așa cum ne-am
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că-s aici cu tine , dar nu mă vedeai!” Prostule, avea sensul de „dragul meu nepot plângăcios și mofturos!” Vizanti se potolea ca prin farmec, Va se potolea și el pentru că Aneta Îl lua de mână și-l ducea către zestrea ei și apoi Îi spunea: Dacă taci și nu-i zici mamei că am plecat În Cociobana știi ce-ți dau, nu! Vrei? Va răspundea În mod invariabil cu: Vreau! Săru-mâna! Și mai slăbește-mă cu sălu-mâna al tău că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să crape că am să am un bărbat frumos tare! Va nu putea crede că va avea o așa mamă! Dimineață, lucrurile s-au precipitat, au fost priviri chiorâșe, Îndoieli, vorbe grele, dar În final Victor sa impus: Are ceva zestre? Dar eu am ceva? Ea are câte ceva, are vie În Fundu’ Săucii și vom aduce niște lăicere și un butoi cu vin. Dar copchilu’ aista ce zice? Îi place? Îi place, nu-i place, asta-i de-acuma! Are cine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de zi cu zi, devine prin Încărcătura conținutului său, asemenea Încărcăturii lutului pus În oalele și străchinile cu care Victor Olaru, nici că putea să aibă alt nume, pentru cunoașterea trăirilor profunde a acelor oameni, ca o adevărată ladă de zestre la care cititorul poate apela pentru a cunoaște În detaliu. Frământările, nu totdeauna chiar ortodoxe, ale lui Victor Olaru, frământări asemănătoare pregătirii lutului, par a fi de fapt frământările societății, ea Însăși În continuă transformare În acei ani tulburi de după
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Însăși În continuă transformare În acei ani tulburi de după război când se făcea trecerea forțată la g.a.c. și la maltratarea psihică a țăranului. Cu acest roman Val Andreescu, prozator de reală vocație, reușește să deschidă pentru cititor lada cu zestre a țăranului moldovean, mereu pregătit pentru viață și să o prezinte În toată splendoarea și frumusețea ca Într-un fel de muzeu, muzeu ce merită, din când În când, vizitat cu inima deschisă .
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
literar și nu are obligația profesională de a citi cartea, cititorul o abandonează repede, CA pe o hârtie de ambalaj. Ornamentare excesiva Pe coperta cărții de versuri a lui Ioan Hada, Pelerinaj la ruinele unor vechi iubiri (Ed. Fundației Culturale Zestrea, Baia Mare, 2007), este reprodusă fotografia unei splendide femei goale. Facem o greșeală dacă ne străduim să ne desprindem privirea de această imagine și începem să citim cartea. Din al ‹ nouălea cer al frumuseții (corpului feminin) cădem direct, cu un bâldâbâc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras hotar, ci doar a lăsat o dâră de lumină să curgă. Lada căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi să ai pentru a le cuprinde pe toate, o ladă bine ascunsă sub mormanul de zestre... "Trei băieți are mama cine știe ce muieri rupte-n cur îmi vor fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
una este atâta timp cât te lași locuit ca o burtă fertilă ce așteaptă să-i vină sorocul, așteaptă să i se rupă apa înainte de vreme și să plouă cu avortoni sub gardul cimitirelor. Deschizi fereastra să intre noaptea în lada de zestre, să păteze pânzele cu întuneric, să destrame cămășile, să putrezească nasturii ca o eliberare de aripi. Ți s-a făcut de doliu și-n cerul gurii... deschizi fereastra. Nu s-a cunoscut viață, cum nu s-a cunoscut moarte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
traducă psalmii. Până la urmă, tot după LXX i-a lăsat, pentru că așa pătrunseseră în sufletul fiecărui monah sau credincios. Îi tradusese și după ebraică, dar versiunea aceasta n-a prins deloc. Problema sunt celelalte lecturi, care nu fac parte din zestrea colectivă, lecturi pe care un credincios le ascultă o dată sau de două ori pe an, la liturghie sau pe care le savurează singur acasă. Aici lucrurile chiar ar trebui refăcute, niște traduceri noi, vii și actualizate, frumos actualizate putând duce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că ar trebui să-i dai Măndicăi cele două pogoane de pământ, pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său niște bani, mai zăbovi câteva clipe ca să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și să moțăie cu nasul în paharele de trăscău. Atunci se schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să nu ardă gazul de pomană, și se întinseră pe patul tare de scânduri, cu saltea de paie, dăruit de Grigore ca zestre, unul la un capăt și altul la celălalt, ca să-și miroasă picioarele și să doarmă mai bine peste noapte. ...A doua zi, după plecarea lui Grigore, Virgil răsuflă ușurat și îi spuse neveste-sii, cu un zâmbet malițios, aruncându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu păru să se sinchisească de vorbele fetei. Am mai auzit că ai și niște rude-n Italia, vorbi ea netulburată mai departe. Ne pare foarte bine!... Dar să știi, drăguță, îl preveni ea, că noi nu prea avem ce zestre să-i dăm fetei, când o să se mărite, fiindcă asta e situația... Mamă, lasă poveștile astea cu zestrea, o întrerupse stânjenită Felicia. Ce dumnezeu!... Hai să vorbim despre altceva... Doamnă, interveni Victor, ca să lămurească lucrurile, eu n-am venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]