374 matches
-
picioare lungime. Lățimea era indeterminabilă, pentru că părea să aibă cute pe corp, care dădeau impresia unei dimensiuni mari. Evident, murise numai cu puțin timp înainte de a fi împachetat în gheață. Arăta proaspăt, aproape viu, acolo în învelișul de gheață, inuman, zgâindu-se cu ochi orbi la tavanul ornat. - De unde l-ai luat? întrebă Clane în fine. - A fost găsit pe una din luni - câteva ore după ce a fost reperată o navă ciudată. - De când? vorbi pe un ton calm Clane. - De doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Iancu Păun". Nașul debutantelor (lansînd aceleași propoziții la toate: "Te-am fișat!/ Te-am glosat!/ Te-am debutat!") răspîndea galanterii pe toată raza tîrgului; Alistar, scriitor adînc minor, cu multă gelatină în compoziție, se tolănea pe scaunul din față. Se zgîia la mine, lua din vaza mereu plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie, o crizantemă și o (le) stîlcea pe mijloc, cu degetul mare. Bont, cu unghie incertă. Pînă cînd o nevastă avară și acră năpădea redacția și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adresa. — Nu, nu, o am eu chiar aici. Pe 56 Street, Între Fifth Avenue și Sixth Avenue, În partea de nord, i‑a spus ea șoferului. Prietena mea, ciudat de surescitată, nu a părut să bage de seamă că mă zgâiam la ea. Dimpotrivă, a ciripit fericită despre Băiatul Freudian, poreclă foarte nimerită, dat fiind că era doctorand În ultimul an la psihologie. Se cunoscuseră În biblioteca studențească din subsolul Universității. Am primit o enumerare completă a tuturor calităților lui: douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aud ce discutau, dar trebuie să mă fi uitat cam fix, pentru că ochii bărbatului i‑au Întâlnit pe ai mei și mi‑a zâmbit. Christian s‑a dat mai În spate, i‑a urmărit direcția privirii și m‑a văzut zgâindu‑mă la ei. — Andy dragă, a zis el pe un cu totul alt ton decât cel folosit cu câteva momente mai devreme. Am remarcat că făcuse cu mare abilitate tranziția de la seducător la prieten de familie; a continuat: — Vino Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tensionată care umplea Întregul spațiu. N‑am răspuns, gândind că era doar o Întrebare retorică, dar ea a așteptat. — Ahn‑dre‑ah? — Da, Miranda? — Ce pantofi porți? A pus ușurel o mână pe șoldul Înveșmântat În tweed și s‑a zgâit la mine. Liftul plecase fără asistenții de modă, prea Încântați să o vadă - și s‑o audă! - pe Miranda Priestly În carne și oase. Simțeam șase perechi de ochi ațintiți asupra picioarelor mele, care, deși relaxate cu abia câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
persoane de acolo și insistă cu toții că nu au publicat nici un articol despre vreun restaurant asiatic din Manhattan În ultima săptămână. Poate a fost săptămâna trecută? Am Înaintat acum până aproape de biroul ei, cu capul plecat suficient ca să mă pot zgâi la pantofii negri Jimmy Choo cu barete pe gleznă și toc de zece centimetri pe care Jeffy mi‑i dăduse arborând un aer de superioritate. — Manhattan? A părut nelămurită și ofuscată În același timp. A zis cineva ceva de Manhattan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de nimeni. Eu sunt eu. Singur. Doar sing...“ Vocea ei continuă să mă agaseze. „Ar fi fost amuzant să vii...“ Izbucnesc: „Ce să fac la Călinescu acasă? Să profanez intimitatea geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove fulgerând balaurul cu o mie de capete al mediocrității crase, acel bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asta. Crezi că iubește pe cineva? Sau nu iubește pe nimeni? Dar ar fi posibil? S-ar putea să mă iubească pe mine? Nu-mi vine să cred. Ce să fac? De trei nopți nu dorm deloc, stau cu ochii zgâiți de pereți sau mă zvârcolesc ca de flăcări În pat. Aș vrea să mă mângâie, să mă sărute, să-mi spună lucruri frumoase. Nimic din toate acestea. Oare el se gândește la altcineva? Eleonora Aura Uite, din zi În zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acolo se amesteca viforul cu mireasma liliacului În primăvară), că aș fi vrut s-o răpesc clipei și s-o duc departe, undeva unde să fim doar noi doi și să ne privim nestingheriți de nimeni. „Hai, dragă, ce te zgâiești atâta?“, am auzit o voce vulgară și din spatele femeii a apărut o figură bovină, fără coarne vizibile, Însă, ce a tras-o brutal de braț pe posesoarea acelor ochi și a smuls-o din Încleștarea cu mine, din lupta agonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ierburi nici păsări, nici fluturi, nu se aud, nu se simt ciocârliile acelea, oare au existat cu adevărat? Te Îndrepți repede spre un grup de colegi, te avânți cu ei să jupuiți acel șarpe-copil găsit din Întâmplare pe răzorul Înflorit, zgâindu-se la o vrabie. El, șarpele nu e decât un element de decor acolo; „copii, dacă o să găsiți un șarpe, o să-i scoatem pielea și o să vă arăt din ce organe se compune corpul său“, spune brutal tânăra Învățătoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mei ? — Ca să-i număr... — Și i-ai numărat ? — I-am numărat. Sunt cinșpe lei... Dacă i-ai numărat, dă-mi-i înapoi... Jenică îi adună cu palma, apoi legă elasticul la gura pungii. — I-ai pus pe toți ? întrebă bătrânul, zgâindu-se cu fața lui strâmbă. Nu ți-a scăpat vreo firfirică ? — N-ai fi văzut ? Bătrânul înghiți în sec, punându-și punga înapoi. — Bine că m-am dumirit la timp, zise. Dacă mă lăsam pe seama ta, pungașule, rămâneam fără bani
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pantofului. Mirosea a fân uscat, de peste an. — Și, când o să se răstoarne, eu o să fiu dincolo și casa aia o să fie a mea, cu mașină și gagică cu tot ? Și altcineva o să stea aicea, ca prostu’, pe bancă, să se zgâiască la mine ? Tili clătină din cap. Nu părea să-i dea prea multe speranțe. — Lumea asta nouă, spuse, până să se răstoarne, trebuie mai întâi să se așeze... Începea să se întunece. În casa din spatele gardului metalic se aprinseră luminile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să te ajut? Întrebă Sammy. Cel puțin atâta pot face și eu, după ce v-am mințit. În plus, a trecut ceva timp de când n-am mai stat Într-o bucătărie de familie - mi-ar plăcea foarte mult. Părinții mei se zgâiră la el, curioși. —Sammy e bucătar, am spus eu. A studiat la Institutul Culinar American și are de gând să-și deschidă propriul său restaurant Într-o bună zi. —Zău? Ce interesant. Acum gătești undeva În oraș? Întrebă tata. Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce-ai strigat așa tare după mine? Ți-a fost frică? Ilie: Păi sigur că mi-a fost. Nu uita că ești în pădure, totuși. Mina: N-am văzut pe nimeni pe aici. Ilie: Asta e bine... Să nu se zgîiască toți la tine... dar e și rău. Zău dacă știu cum e mai bine! Vino aici! Hai să ne așezăm un pic. (amîndoi se așează lîngă podeț) Nu degeaba o ia lumea razna în afara orașelor. Ca potîrnichile fug de zgomot
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vreau fără teamă și rușine. (se plimbă furios, dă cu piciorul în cîte ceva, rupe un smoc de iarbă, rupe o creangă, își scoate cămașa din pantaloni, se vrea liber) Că m-am săturat. Că de aia stăm cu ochii zgîiți în toate părțile. Să nu ne vadă ăla așa... să nu ne audă celălalt, să nu zic aia, să nu fac ailaltă... Mina: Ilie, potolește-te, ce naiba, spuneai că vrei să te recreezi! Ilie: Tocmai de aia sînt în pădure
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
reacția lor se desface în stupefacție, consternare, silă, rușine, indignare și plîns) Dacă te sinucideai, erai mult mai inspirat. Mihai: Ehe, ți-ar conveni ție, ți-ar conveni, cum nu! Ehe! (rămînînd suspendat într-un comportament de marionetă) Ce vă zgîiți așa la mine! (tăcere; își privește îmbrăcămintea... scoțiană) M-am îmbrăcat și eu cu ce-am găsit. Știu că nu-mi stă bine în bleu... Niciodată nu mi-a stat mie bine în bleu! (tăcere) Da' măcar îmi stă bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
orașul unde regele Eumolpos introdusese cultul zeiței Demeter, care inițiase pe Triptolem, fiul lui Celeos în misterele germinației și ale fertilității"3. Forma fixă, ușor încifrată alternează cu versul despletit, ca-n poemele-manifest ale avangardiștilor: Haideți înlăuntru, nu vă mai zgâiți pe geam,/ Că-ncepe reprezentația./ Cu scamatori de Galbad, cu motocicliști de Dalmația/ De când așteaptă la bairam/ Străbunul știrb hipopotam./ Și chiar vărgatul prinț jaguar/ Târât de coadă prin Tartar."/ La hotarul dintre viață și moarte, dintre vis și realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
despre copii sau despre ultimele știri. Mă străduiesc din răsputeri să urmăresc firul conversației, dar, după o vreme, parcă ne-am fi spus tot ce era de spus - parcă am scormoni prin praf după subiectul ăla de conversație! Atunci ne zgâim una la alta și râdem. Uneori e o situație cam jenantă, în cele din urmă, una din noi pretextează ceva și pleacă". Experiența acestei femei e comună - și de prisos. Nu există nici un motiv serios pentru ca ea sau altcineva să
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
un șir de valuri înalte se rostogoliră pe lîngă vas, făcînd ca marea, printr-una din toanele ei ciudate, să nu se umfle, ci să se adîncească parcă. între timp, căpățîna cașalotului mort se bălăbănea cu putere, iar Gabriel se zgîia la ea cu o privire cam speriată, ce nu prea se potrivea cu firea lui de „arhanghel“. Cînd marea se potoli, căpitanul Mayhew începu să povestească o istorie sinistră în legătură cu Moby Dick, nu fără a fi întrerupt din cînd în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
s-a oprit în fața banului, acuș-acuș o să vorbească. A, a și început!“ „Nu văd nimic altceva decît un ban rotund făcut din aur, pe care-o să-l capete ăl de-o zărească mai întîi nu știu ce balenă. De ce s-or zgîi la banul ăsta, atîta? E drept, valorează șaisprezece dolari, ceea ce face nouă sute șaizeci de trabuce, a doi cenți bucata. Eu, unul, nu-mi murdăresc buzele cu-o pipă, ca alde Stubb, dar îmi plac trabucele - iată deci nouă sute și șaizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ar putea fi un colac bunicel, își dădu cu părerea Flask. Dulgherul l-ar putea lesne potrivi. Ă Aduceți aici sicriul, tot n-avem altceva mai bun, spuse Starbuck după ce rămase pe gînduri cîteva clipe. Potrivește-l, dulgherule. Ce te zgîiești așa la mine? Potrivește sicriul, că despre el e vorba. N-auzi ce-ți spun? Potrivește-l! Ă Să-i bat în cuie capacul, domnule? întrebă dulgherul, făcînd un gest ca și cum ar fi mînuit un ciocan. Ă Da. Ă Să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
caragialiană a iadului lui Tartarot din Kir Ianulea, prin aceleași procedee comice de autohtonizare și inversare parodică a tiparelor mentale: Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
naștere. Voiai să vezi cum „se aranjează lucrurile“. Practic, ai recunoscut deschis... — Nu vorbeam despre nici o aventură! explodează Luke. Vorbeam despre situația de criză legată de Arcodas! Rămîn fără grai. — P... poftim? Deodată, observ pe trotuar doi copii, care se zgîiesc curioși la noi. Bănuiesc că sărim destul de tare În ochi, mai ales eu cu burta mea kilometrică. Hai să continuăm discuția În casă, spun pe un ton demn. Luke Îmi urmărește privirea. — Aha. Da. Hai să... facem asta. Intră În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
oxigen. Și mă tot trezesc surîzÎnd tîmp, ceea ce e ușor agasant. Însă oricum, a prins mesajul. — Luke n-are nevoie de ăștia. Bag mîna În sacoșă și-i arunc ciorapii medicinali În față. Aceștia aterizează pe jos și toată lumea se zgîiește nedumerită la ei. Of. SÎnt ușor confuză. — Am vrut să spun... de ăștia. Arunc cutia cu butonii, care o lovește pe Venetia drept În frunte. — Au! Ce Dumnezeu faci? Venetia se apucă de cap. — Becky! mă ceartă Luke. Încă se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]