767 matches
-
ne fenteze. Femeia s-a executat. Aveam 28 de ani, eram profesoară, nu deținută sub anchetă în vremea dictaturii proletariatului. Iar el nu era gardian la Pitești, ci medic specialist. M-am întors la liceu. Toată carnea mea tremura, mă zgâlțâiam ca lovită de epilepsie. Am strâns din dinți, mi-am aruncat apă pe față și am intrat la a XII-D să le predau lecția: „Umanismul socialist”. Nu are importanță în acest moment că eu le făceam pur și simplu filosofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
patriot aflat în compania bravului voievod, nu l-am simțit, spectatorii însă da. Puteam să mor "la datorie" ca Plinius cel Bătrân observând erupția Vezuviului și m-am gândit ulterior că la o proiecție cu "Dracula" era normal să se zgâlțâie și pământul! Am mai prezentat filmul și în alte universități, dar "fenomenul" nu s-a mai repetat. După universități, am luat cu asalt alte două instituții onorabile Biblioteca Națională și Muzeul de Arte Plastice. "Biblioteca Nacional de Chile" a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
peste obraji și peste ochi urlând. Fata dădu drumul la trei țipete prelungi, sfâșietoare, apoi amuți, pe când sângele îi năboia pe ochi și pe gură. Glasuri și tropote porniră dintrodată pe afară, capete de femei se arătară la geamuri, cineva zgâlțâi clampa ușii. Rusu întrebă: Cine-i acela? Știe el de copil? Spune-mi cine-i?... Dar copila nu putea răspunde. Gemea înfiorată și abia se zbătea. —Domnu picher! domnu picher! se auzeau glasuri de afară. N-o omorî, domnule Ioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Privește, stărui Harun, în timp ce Mariam își deznoda straiele cu o mână, ștergându-și lacrimile cu cealaltă. Rochia căzu. — Uită-te la corpul ăsta! Vezi vreo urmă de lepră? Du-te s-o cercetezi mai de aproape! Harun începu să-l zgâlțâie pe Zeruali, împingându-l spre Mariam, trăgându-l apoi îndărăt, ca să-l împingă apoi iarăși, violent, dându-i drumul. Bătrânul se prăbuși la picioarele surorii mele, care scoase un țipăt. — Ajunge, Harun, te implor! Se uita la zdreanța răufăcătoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în comparație cu ele. Păsările New York-ului sunt trântori bătrâni în straie soioase. Trăiesc din mila publică și pomeni. Tușesc și bombăne și își bat aripile să se încălzească. Degenerate, ele au sărit peste câteva verigi din lanțul existențial, care fusese deja zgâlțâit. S-a terminat cu trilurile sau cu viermii cei grași sau cu zborurile către mările calde. Veacul douăzeci a fost un secol nefast pentru păsările New York-ului, și ele o știu. — Te simți bine acolo? Mi-am tras scaunul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-ar dezintegra, dacă s-ar sinucide, am avea deja cu toții pregătite scrisorile noastre de sinucigași, bilețelele noastre îndurerate, nota cu suferințele noastre - banii înseamnă libertatea. Asta e adevărat. Dar libertatea înseamnă bani. Ai totuși nevoie de bani. Trebuie să zgâlțâi banii așa cum un câine zgâlțâie un șobolan. Grrrr! „Ce-ar fi dacă i-ai spune Martinei?“ m-a întrebat Selina. „Te place, mi-a spus mie Ossie. Ce mai face ființa aia. Ah, scumpă ființă! Bună, iubita. Obrazul îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar sinucide, am avea deja cu toții pregătite scrisorile noastre de sinucigași, bilețelele noastre îndurerate, nota cu suferințele noastre - banii înseamnă libertatea. Asta e adevărat. Dar libertatea înseamnă bani. Ai totuși nevoie de bani. Trebuie să zgâlțâi banii așa cum un câine zgâlțâie un șobolan. Grrrr! „Ce-ar fi dacă i-ai spune Martinei?“ m-a întrebat Selina. „Te place, mi-a spus mie Ossie. Ce mai face ființa aia. Ah, scumpă ființă! Bună, iubita. Obrazul îi este palid, îngrijorat, încordat. Acum merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot ce am putut face cu ambele mâini blocate a fost lovitura cu capul - dar, pentru numele lui Dumnezeu, unde era capul lui? N-am reușit să i-l găsesc. Lucrurile s-au agravat brusc când a început să mă zgâlțâie în sus și-n jos cu pelvisul lui înfipt între bucile mele, scoțând niște sunete de maimuță în călduri, râzând bolborosit, arzându-mi gâtul cu respirația lui de foc. Am simțit pentru prima dată întreaga incandescență a nebuniei lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a expediat ca un bolid în ușa de fier. S-a îndreptat, nici o slăbiciune, nici o ezitare. Cu o răsucire sălbatică a fălcilor mi-a smuls un smoc de păr, pe care l-a scuipat, și a râs, și m-a zgâlțâit și mai tare... O singură consecință. Ultima îmbrățișare. Am simțit că-mi arde fața - și a fost cealaltă luptă, lupta pentru aer, care mi-a arătat ce am de făcut. Mai aveam încă în gură, strâmbă, dar aprinsă, țigara pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așeze toate astea la ușa lui Grimus? Dolores se uita fix la munte cu o intensitate drăcească. — Nimic nu se va schimba, spuse ea printre dinții încleștați. DOISPREZECE Cutremurul a fost cel care l-a trezit devreme pe Vultur-în-Zbor. îl zgâlțâia prin rogojina subțire. Zguduise singura măsuță din cameră până când trântise și stricase jocul de puzzle. Vultur-în-Zbor s-a dezmeticit repede și a sărit drept în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din fire, pradă unei emoții puternice. Nu-l va lăsa pe Vânător să moară. Nu-l va lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel de două ori, hai că-i OK, e OK, e OK... Zgâlțâia leșul ca pe un preș mototolit. — N-are rost, spuse Flann O’Toole cu o blândețe neobișnuită. Lasă-l în pace, Cale-Bătută. N-are rost. Și a pus o mână pe umărul ursului cel uriaș. Peckenpaw s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Moti Lal n-a aflat niciodată cine i-a adus drogurile și, curând, fata și-a pierdut orice interes față de viață. Stătea numai în pat, fără să vorbească. Ca și cum s-ar fi retras în altă lume. A trebuit s-o zgâlțâie și s-o lovească peste față, ca să înțeleagă ce-i spunea de moartea tatălui ei. Ucigașul acestuia îl lăsase cu o bucată de sârmă strânsă în jurul gâtului. Îi găsiseră trupul pe un morman de gunoi, în afara orașului, cu tălpile răsucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
face de cap, iar în peșteră mâinile ei mici se încolăcesc pe penisul lui și-l împing pe podea într-o zvârcolire confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu și pe Amrita. Apa o lovește cu putere, o zgâlțâie, îi desface sariul, asaltând-o ca un câine uriaș, asmuțit asupra ei. Apoi o lasă, iar ea se strecoară din vâltoare, zgribulindu-se sub atingerea vântului pe pielea-i goală. Obiecte de diferite forme trec pe lângă ea în semiântuneric, bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Iată și șoferii, ținându-le pasagerilor portierele deschise și alergând apoi în jurul mașinilor să dea drumul la motoare și să pornească în scrâșnet de roți. Pran se trezește înghesuit lângă fotograf, în ultima mașină din convoi. Pe drumul care-i zgâlțâie oasele spre pădurile Fatehpurului, el moțăie în timp ce nobilul predică despre onoarea regatului și răsplata fabuloasă pe care o va primi, dacă-i ajută să-i convingă pe blestemații de englezi că trebuie să-l sprijine pe nabab. Când fotograful îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de la a vedea grozăvia, împărăteasa Chu An îmi ordonă să-l duc de acolo pe Hsien Feng. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Stăteam ca o stană de piatră. Majestatea Sa veni și mă zgâlțâi de umeri. Își scoase de la încheietură o brățară de jad și mi-o îndesă în buzunar: „Te rog, Fann!“. Se uita la mine rugător. Mi-am revenit în simțiri și l-am târât departe de Majestatea Sa pe Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eunucul se ceartă. Îmi cade un pantof. Se rostogolește din palanchin și eunucul-șef Shim îl ridică, ținându-l în fața șefului cărăușilor, care în sfârșit înțelege. Cearta încetează. În acest moment, împăratul Hsien Feng atinge culmea plăcerii. Întregul palanchin se zgâlțâie, iar Shim îmi pune delicat pantoful înapoi în picior. Sunt fericită că escapada noastră l-a scos pe împărat din depresie. Mă complimentează pentru farmecul meu, însă eu nu sunt întru totul așa cum par. La suprafață sunt plăcută, puternică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dar se încurcă în cuvinte. Îi citesc eu: — „...una după alta, arcuindu-se în jurul polului nord ceresc, se întind stelele unei constelații numite Carul Mare.“ — E prea greu, se plânge el și aruncă textul. Îl apuc de umeri și-l zgâlțâi: — Asta o să fie pentru un băiat răsfățat care trăiește fără reguli și fără să se gândească la consecințe! Îl ridic de la pământ și îi scot roba. Îmi ridic brațul și las biciul să cadă: pe fundulețul lui rămâne o dungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întretăiat. — Majestatea Voastră! cad în genunchi lângă el, și mâinile mele apucă cearșafurile de satin galben. Aveți milă de fiul Vostru, vă rog! Gura împăratului se deschide. Tati, tati, te rog, trezește-te! Îl împiedic pe Tung Chih să-și zgâlțâie tatăl. Hsien Feng își deschide din nou ochii și brusc se împinge și se ridică în capul oaselor. O secundă mai târziu, se prăbușește înapoi în perne și ochii i se închid. — Părăsește-ți fiul fără un cuvânt, Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ceai după cină. — Li! Li Lien-ying! Mă ridic în capul oaselor și îl zăresc în colț. Doarme buștean. Se poate să fi fost ceva în ceaiul pe care i l-a servit călugărul? Mă strecor în robă și traversez încăperea. Zgâlțâi eunucul, dar el îmi răspunde cu un sforăit sonor. Poate că e doar foarte obosit. Mă hotărăsc să ies afară și să verific curtea. Îmi este teamă, dar mă înspăimântă și mai mult îndoiala care mă cuprinde. Luna strălucește, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ehe, stați, mai stați! Nu înseamnă că dacă am venit o să vă dau marfă. Mai am treabă. Și într-adevăr a deschis magazinul pe dinafară și l-a încuiat pe dinăuntru. La acestea am ieșit din rând, am început să zgâlțâi ușa și să lovesc cu picioarele în ea. El a revenit foarte calm, și în momentul acela un val de proteste s-a auzit în mulțimea care stătea la coadă. Dar, spre stupoarea mea, nu erau adresate vânzătorului, ci mie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o oră, de pildă, un Gaz, apariția și dispariția lui îți amintea de un bondar care a nimerit într-un stup
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
când era acolo maimuțoiul ei chelios și cu dungă la nădragi. Mă Înroșisem și mâna cu bățul alb bătea aerul aiurea, În contratimp. Noroc că nu ținea nimeni cont de indicațiile mele și fiecare cânta În legea lui de se zgâlțâiau ferestrele Înalte ale odăii. Am hotărât atunci că nu mai era cazul să mă Însor cu educatoarea. De a doua zi n-am mai vrut s-o bag În seamă. Chiar dacă trăgeam Încă priviri furișe la cămășile frumos colorate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destul de rar, și accidente. Drumurile erau drepte, fără ridicături. Când adormea câte unul la volan, hărăbaia ieșea Încet de pe drumul de pământ bătut și o lua pe câmp până se oprea ori nimerea Într-un șleau mai adânc ce-i zgâlțâia pe adormiți. Șoferul făcea ochi, trăgea de volan și se Întorcea pe drum. Cele mai periculoase erau canalele de irigații. Pe fundul vechii Bălți, trase cu echerul, era o grămadă de canale săpate adânc, pline cu apă sorbită din Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strice totul cu patima lui de mânz nedus Încă la montă. Însă pe Cătănuță nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine și se Înmuiase În ligheanul cu apă de clătit. Aproape că Îi venise să se lase păgubaș. Fata care Îl aștepta Întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dordonea și i-a dat alta În loc. În rest, fostul condamnat politic reabilitat - pe atunci - numai pe jumătate se dovedea un om să-l pui la rană. Stăteam toți patru pe niște baloți de paie În camionul lui Oaie. Ne zgâlțâia de ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă de bunătăți și stomacele noastre, hărtănite de gropile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]