488 matches
-
mine ca să-l pot privi în ochi. Îi țineam părul strâns la ceafă și-i priveam de foarte aproape ochii mici, alungiți. O clipă, ochii aceștia plini de o suferință întunecată mă priviră, apoi, probabil, neputând să-și rețină lacrimile zgârcite de bărbat, se ascunseră după pleoape în timp ce între sprâncene se adânci o cută îndărătnică. Imediat ce ochii i se închiseră, auzii un glas necunoscut, tânguitor. - Vadimă Tuă Dragul meuă Tu singur-singurel mă crezi. Și pentru prima dată, simțind cum mâini puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care pîn-a veni în această țară afurisită * aveam inimă curată și minte deșteaptă. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat ființă acestor țări în care cuvântul nu-i cuvânt, amorul nu-i amor și frumuseța e inscripția unui... otel. Zgârcită în orice zâmbet și orice privire cu mine, care mi-aș fi dat viața bucuros pentru atâta numai, n-ai fost așa cu oricine, o știu bine aceasta. Dar cred că trebuie să sfârșim odată. Nu poți zice, doamnă, că
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pur și simplu toate acestea, sfințite... Atunci cred că știi ce danie au mai primit călugărițele de la Socola... Știam la ce se gândea bătrânul, dar nu am dat drumul la vorbă, fiindcă mă întrista faptul că vodă a fost prea zgârcit cu bietele călugărițe. Până la urmă, mi-am călcat pe suflet și am vorbit: Nu m-ai găsit nepregătit, părinte. Iaca ce spune Nicolae Alexandru Mavrocordat la 1 aprilie 1712 (7220: „Căutat-am și am socotit pentru sfânta mănăstire Socola” unde
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nimic nu se-ntîmplă și Felix continuă lectura. Cu felul lui accelerat de a citi, înghițise trei sferturi din volum, când poarta se deschise și apăru pe ea moș Costache, în haine albe de dril și cu o panama pe cap, zgârcită de vechime și multe spălări. Era foarte vesel, judecând după țuguierea groaselor buze, și ținea la subsuoară, cu mare grijă, un pachețel învelit în jurnal. Nu mult după aceea, Otilia strigă tare din casă pe Felix, poftindu-l la masă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pe mine, ca om cu viziunea largă, ca avocat al intereselor dumitale, chestiunea mă încîntă. Pascalopol e bogat, e bătrân, prin urmare își dă și cămașa de pe el ca să pună mâna pe Otilia, care umblă după avere. Moș Costache e zgârcit și e vesel, la rândul lui, să nu-i dea nimic fetei. Și atunci își clocește singur banii, până ce, într-o bună zi, gata, că nu suntem nici unul eterni, și rămâi dumneata moștenitoare unică! Așa, ce-ai făcut? Te-ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
noi nu avem mare încredere în tot ce nu poate deveni volatil. Ca să-ți dau un exemplu, noi nu avem nimic în comun cu felul de a fi al ghearelor, al cornului de animal, a tot ce este osos, sau zgârci, sau între ele, așa cum sunt unghiile. Nici nu știm bine, noi, de unde l-ați scornit voi, oamenii, pe dracul, pe diavol, că ar avea coarne. Păi, și dracul tot spirit este, și dacă este spirit, ca și noi, el tocmai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
firele astea albe, de două degete, crescute la rădăcină - neîndemânatică, își trage una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi, Ivona își scoate fața din oglindă. Cu coada ochiului își mai zărește silueta mișcătoare, prinsă în vagul cețos. în capetele toaletei, cele două sfeșnice de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aduci aminte care este luna lor de înflorire - poate mai ? poate iunie ? Oricum, luna lor de înflorire a rămas în urmă, straniul parfum al caprifoiului, ce-ți pare un mesaj al lumilor celeste, s-a risipit de mult, s-au zgârcit și delicatele flori în formă de mână cucernică, cu degetele cuviincios lipite... Este ultima, penultima noapte prăfoasă și caldă a verii, pentru că după Sfânta Marie aerul deodată se va răci și lumina are să cadă altfel. Ai crede, în timp ce stai cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al treilea împregiurările cele mari îl ridică la ondolațiuni cu totul altele și-i dau tonului său fundamental o ținută mult mai intensivă decât la Franz Moor. Energia cea diabolică a lui Ricard III, care la Franz Moor s-a zgârcit într-o sofistică caricatură, îi restrânge tonul fundamental al acestuia după măsuratul caracterului lui propriu. Sânt tipuri cari nu se pot sensibiliza, în deplină conformitate cu ființa lor, fără acel ton fundamental metalic din care să revibre puterea intensivă a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțit jignită și a strigat la mine. Da’ de unde știi că a fost Cindy aici? — Nu contează. Chiria e aici nouă dolari pe săptămînă și eu... — O să-ți dau eu niște bani dacă... — Duke nu a fost niciodată atît de zgîrcit cu mine! — Kathy, liniștește-te și lasă-mă să-ți pun niște Întrebări! Poate Îi prindem pe tipii care l-au omorît pe Duke. Ce zici? Suspin de copil. — Bine, Întreabă-mă. Bud, cu voce suavă: — Cindy a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru a învia o clipă, pentru a reveni o clipă la cuvânt. Toate aceste sanguine luări de cuvânt sânt false înființări; fiecare umbră bea sângele, vorbește și apoi pleacă de unde a apărut, din nicăieri. Orice jurnal adevărat trebuie să fie zgârcit cu sângele lui, trebuie să se ferească de a atinge cu spirit, numindu-i, pe cei care nu au de partea lor decât ființa prezumtivă a răului. Trebuie deci să mă feresc să trag după mine tot acel sinistru moloz
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a prezentat conținutul tăvii pe care o ducea. Rahat! Ce altceva mai ai? A chemat alt chelner, a cărui tavă era acoperită de recipiente din argint, fiecare cu un tub pe post de pai. —Oxigen? întrebă Lisa, dezgustată. Nu fi zgârcit, adu-mi un pahar cu șampanie. Adu două, spuse Ashling, nervoasă. Doar imaginea sucului de pir, verde și gros, îi provoca greață și, din câte știa, putea să facă rost de oxigen oricând simțea nevoia. Au primit câte trei pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doilea, al treilea... Nimic direct. Un sistem se construiește din derivări, el însuși fiind derivatul prin excelență. Iar filozoful nu-i mai mult de un geniu indirect. Nu putem fi atât de generoși cu noi înșine, încît să nu ne zgârcim în libertatea ce ne-o acordăm. De nu ne-am pune piedică, de câte ori fiece clipă n-ar fi altceva decât o supraviețuire! Nu se întîmplă de multe ori să rămânem noi înșine doar prin ideea limitelor noastre? O biată amintire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în năruirea minții! Alipiți de imediat, oamenii respiră prin vulgaritate. Ce poți vorbi cu ei, decât despre oameni? Și încă despre întîmplări, obiecte și griji. Niciodată idei. Și doar numai conceptul nu e vulgar. Noblețea abstracției le e necunoscută, căci, zgârciți cu puterile lor, ei nu-s capabili de-a cheltui energii pentru a hrăni ceea ce nu e: ideea. Vulgaritatea: lipsa de abstracție. Lepădarea patetică de lucruri fixează cei doi poli ai simțirii: o iubire fără iubire și o ură fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care s-o aleg și cred că am stat așa mult timp. Le voiam pe toate și am dat impresia că nu voiam nici una. Între timp, cred că unchiul și mătușa s-au uitat la cartonașele cu prețuri. Nu erau zgârciți, dar mie mi s-a părut că au considerat mai puțin scumpă o clarinetă mică de bachelită, În Întregime neagră, cu clape argintii. «Nu-ți place mai mult asta?» m-au Întrebat. Eu am Încercat-o, behăia destul de mulțumitor, Încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
PULA MEA! Fiincă așa ie. Nu pot să respir În mașina asta de rahat. Cocaina aia Împuțită mă arde pe sinuși, pe bronhii. Tușesc și tremur, iar mirosul parfumului ei e insuportabil. Probabil că stă prost cu lovelele dacă se zgârcește așa. O slujbă patetică sub acoperire. Pute ca Într-o cămăruță a unei curve din cartierul roșu Într-o sâmbătă seară la apogeul sezonului turistic În Amsterdam, mașina asta de rahat. Ăsta nu-i Hogmanay... ăsta-i Halloween n pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
trei ore... Plecară toți trei împreună și în urma lor rămase o dâră grea de tăcere. Căpitanul Klapka începu într-un târziu să tambureze ușor cu degetele pe masă, uitîndu-se pe sub sprâncene spre Bologa care se clătina pe scaun, cu fața zgârcită de o înfiorare nestăpânită. La masă nu mai rămăsese decât un sublocotenent de infanterie, foarte tânăr și posomorât, care nu scosese nici o vorbă și băuse câteva sticle de vin cu o lăcomie de bețiv precoce, și doctorul Meyer, un ursuz
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ai fi adevărat român, n-ai trage în frați, răspunse repede sublocotenentul cu atâta dispreț, încît i se schimbă deodată înfățișarea. Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, domnule... Dar români ca d-ta... Bologa păli. Brațul i se zgârci și pumnii se încleștară. Lumea întreagă parcă se rostogolea vertiginos într-o prăpastie. Îi fulgeră prin gând să se arunce asupra sublocotenentului, să-i smulgă din inimă disprețul. Dar, în aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se muncească. Să se muncească pentru ei. Reîntorcându-ne la Castel, sinceritatea ne obligă să spunem că este clădirea cea mai importantă din burg. Bătrânul Destinat, vreau să spun tatăl, îl construise imediat după dezastrul de la Sedan. Și nu se zgârcise deloc. În ținutul nostru, cum vorbim puțin, ne place uneori să impunem respect pe alte căi. Procurorul a fost întotdeauna un locuitor al orașului. Ba chiar mai mult de atât: aici s-a născut și tot aici a murit. Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi ca nouă. Doar că nu prea am chef să o gândesc din nou. Nota de plată va fi consistentă, a spus Sir Richard pe loc. Fă o estimare și dă-mi-o când vrei. Nu este nevoie să te zgârcești. A scos un sunet gâjâit. —Să știi că a fost foarte rușinos pentru bancă să se întâmple așa ceva. Cu cât este mai repede pusă la loc și noi ne reluăm viața, cu atât mai bine. Ca să mergem mai departe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o băutură care îmi plăcea mult atunci când aveam șaptesprezece ani, pentru că nu suportam gustul puternic de alcool. Acum, sincer, nu știu cum pot unii să bea așa ceva. Mi-am luat o vodcă cu suc de portocale și multă gheață. Niciodată nu se zgârcesc la gheață în State. Barmani irlandezi, luați aminte! —Și care e marele secret legat de Adam? Pur și simplu mi-am lăsat gura slobodă. M-am hotărât că nu mai are rost să evit să deschid subiectul încă o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o dată vorbăreață cum nu fusese în nici o altă împrejurare, a început să îl întrebe despre : încotro se îndreaptă, ce puteri are în armată și mai ales dacă știe ceva despre Gerhard. Vasili a ascultat cu politețe, dar a fost foarte zgârcit cu răspunsurile. Singura informație importantă pe care am aflat-o de la el a fost că aflase că Gerhard fusese repatriat de vreun an cu un grup de alți prizonieri nemți. Cu o imprudență scuzabilă doar prin lipsa ei de experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară să mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce Într-o clipă. Când nevastă-sa se arătă din nou, pufăind și lucind de transpirație, mă informă că nu prea are nimic de mâncare. Mi-am ridicat capul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
altfel seară de seară, demonstrează că legăturile familiale dăinuie chiar În toiul mondenității și boemei. Fără să mai adaste, guvernanta l-a luat pe Pampa cu ea. Muñagori a explicat că Întreaga pedagogie este rezumată În preceptul solomonic: dacă ești zgârcit cu bățul, nenorocești copilul. Am aflat că, pentru a-l obliga să poarte facón și chiripá, trebuia să pună În practică acest precept. Pe 29, la căderea serii, am asistat, de pe terasă, la parada taurilor, gravă și splendidă. Acest tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
izbutea să ascundă o oarecare reticență; la Început, am atribuit-o modestiei, dar imediat am Înțeles că omul se simțea foarte sigur și aștepta fără neliniști momentul consacrării unanime. Dedicându-se cu Înverșunare unei munci exigente și aproape nesfârșite, era zgârcit cu timpul și Îi păsa puțin, sau deloc, de publicitatea pe care i-o făceam. În odaia sa de lucru, care avea ceva din sala de așteptare a unui dentist rural - cu marine pastel și cu păstori și câini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]