1,442 matches
-
de culoare ocru, Îndoită ferm la jumătate. Un scris cu cerneală albastră aluneca Într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am citit-o, aproape pe nerăsuflate. Dragă Julián, Azi dimineață am aflat de la Jorge că, Într-adevăr, ai părăsit Barcelona și te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
perfectă a templului din Ierusalim. Dar și de fortăreața neterminată a lui Frederic, și de construcția care arsese pe pământurile familiei Cavalcanti. Sub acvile erau Încrustate niște caractere grecești. Cizelată În Răsărit, așadar, probabil la Constantinopol. Însă cineva o stricase, zgâriind grosolan trei caractere latinești cu un vârf de fier: „F R I”. Darul Împăratului latin de Răsărit pentru reînnoirea alianței și a protecției. Cupa din care băuse, În ultima sa zi pe pământ. Federicus Rex Imperator... Un freamăt Îi străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
micuței locuințe. Pur și simplu nimic. Împotrivă devastase metodic locul, mergând cu minuțiozitatea până la a tăia fiecare carte din bibliotecă în pătrate de un centimetru pe un centimetru - Lepelut, un hârțogar care avea mania preciziei, le măsură sub ochii noștri -, zgâriind cu un briceag mobilele una câte una până le transformase în niște coline mari și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu-i spune că, de frig, ar vrea să intre în casă, îl ascultă, îi simte o greutate în glas, faptul că el înghite mereu o salivă inexistentă, că mărul lui Adam i se mișcă în sus și în jos, zgâriind carnea vorbitoare, că pleoapele sunt mereu lăsate, ca o cortină care ascunde ce este dincolo, într-o altă lume, că se tot depărtează, toate acestea, toată tensiunea asta a lui, o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un roman de Wells. „Wells e rațional“, și-a spus, „iar dacă n-are efect, Îl citesc pe Rupert Brooke“. A trecut o jumătate de oră. Afară s-a stârnit vântul și Amory privea cum crengile umede se mișcau și zgâriau, ca niște gheare, sticla ferestrei. Tom se adâncise În studiu și tăcerea din interior nu era Întreruptă decât de sfârâitul rar al vreunui chibrit sau de foșnetul pielii, când Își schimbau poziția În fotolii. Pe urmă interveni o schimbare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu cei doi lunatici. Doamna Popa se urcă pe pat și începu să bată cu unghia în portret. - Soțul meu, țipa ea, să mi-l găsiți! Văzând că agentul zâmbește nedumerit, aduse de pe dulap un album mare cu fotografii. - Eu! zgârie ea o poză cu o fată frumoasă într-un costum de baie de pe vremea lui Pazvante. Agentul Smith zâmbea, muindu-și întruna buzele în păhărel. - Soțul meu! zgârie ea o nouă poză, din care un Popa tânăr făcea cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
agentul zâmbește nedumerit, aduse de pe dulap un album mare cu fotografii. - Eu! zgârie ea o poză cu o fată frumoasă într-un costum de baie de pe vremea lui Pazvante. Agentul Smith zâmbea, muindu-și întruna buzele în păhărel. - Soțul meu! zgârie ea o nouă poză, din care un Popa tânăr făcea cu mâna, cocoțat pe o macara. - Mișu, spuse ea, făcând „țac” cu un ochi închis, adică Mișu făcuse poza. Agentul Smith zâmbi, făcu „țac”, mai zâmbi o dată că a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
senină, Contesa se simțea singură. - Vreau să te rog ceva. - Orice, Contesă! Contesa se întinse pe pat în toată splendoarea ei. Popa era pregătit pentru aproape orice. Se prefăcea că mângâie pisica, acoperindu-și cu ea mica erecție. Pisica îl zgârie. Popa scoase un urlet de durere. Contesa, cu ochii închiși, îl rugă să se întindă alături de ea. - O să dormim împreună. Gândește-te la mine. Ne vom întâlni acolo, în vis. Vei vedea că ne vom cunoaște mai bine. Domnul Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vârstă însă și el e total imatur. Dintre cele două fete, Anna e cea mai furioasă, fapt care se manifestă prin loviturile aplicate cu predilecție în partea din față a celui atacat. E nevoie de foarte mult curaj ca să poți zgâria figura unui om pe care‑l vezi din față (dar care nu vede mare lucru din cauza întunericului) sau ca să‑i iei ca țintă ochii. Pentru că ochii sunt oglinda sufletului și ar trebui să rămână pe cât posibil nevătămați. Altfel s‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
începe să lovească ritmic, la întâmplare, insistând din când în când pe cele mai diferite părți ale corpului, care nu pot fi deosebite pe întuneric, în speranța că printre ele sunt și din acelea care dor foarte tare. Anna mușcă, zgârie și pălmuiește, după obiceiul femeilor, și totul se îndreaptă spre capul bietului reprezentant comercial; în asemenea situații, femeile țintesc întotdeauna capul, e un lucru pe care‑l poate dovedi orice specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e o prezență elegantă, iar cravata lui țipă‑n gura mare: iată‑mă! E imposibil s‑o treci cu vederea. Pe un invalid îl mai poți trece cu vederea, intenționat, dar o cravată ca asta în nici un caz. Anna îl zgârie ușor pe Hans pe spatele puloverului, sperând ca el să‑i acorde atenție și, dacă se poate, să i‑o și dovedească. Hans o bate cu palma ca pe un cal și întreabă dacă o mănâncă iar pe undeva. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cât mai repede. — N-aș fi zis asta de tine! Monkey schiță un zâmbet stângaci, strâmbându-și puțin colțurile buzelor, În timp ce scotea pudra albă pe o paletă metalică. Imediat Începu să o tragă pe nas cu un fornăit care mă zgâria pe creier. Stăteam așezat pe marginea patului, dar cum camera era foarte Îngustă, aproape că mi se atingeau genunchii de cei ai lui Monkey, așezat pe fotoliul din fața mea. Eram enervat că Îmi picase pe cap Monkey tocmai când voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
povestea, Însă poate din cauza vocii ei, aveam impresia că aveam În fața ochilor un ecran imens, pe care parcă se proiectau imagini venite de undeva de departe. Vedeam În fața ochilor clișee morbide, priveliști care mă torturau. Le simțeam aspre, parcă mă zgâriau. O distanță imensă se interpuse Între mine și ele. Văzusem și eu acel documentar celebru, Nuit et brouillard, al lui Alain Resnais, care Îi cauzase vagabondului spaima aceea teribilă. Îmi plăceau mult filmele, așa că văzusem aproape toate celelalte producții ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
chiloții Într-o parte. M-am masturbat Încontinuu cât timp cele două femei au rămas În cameră cu mine. Râdeau de mine În timp ce mă priveau cum mă atingeam singur. M-am frecat atât de tare Încât pe alocuri mi-am zgâriat pielea ce-mi acoperea penisul și m-am mânjit de sânge. Începând din acea zi am devenit un sclav perfect. Primeam de la Keiko Kataoka exact atâția bani cât să-mi ajungă să trăiesc. O dată pe săptămână trimitea o fată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
săptămână trimitea o fată să-mi aducă banii, Împreună cu niște pastile de ecstasy și câteva grame de cocaină. Fetele erau mereu altele, dar Îmi povesteau despre Keiko Kataoka și mă masturbam cu gândul la ea. Pielea din jurul penisului mi se zgâriase și mă durea Îngrozitor a doua zi, dar mă dădeam cu cremă mentolată și-mi trecea. Mă durea capul, aveam grețuri, eram cuprins de o scârbă profundă față de mine Însumi. Îmi venea s-o sun pe Keiko Kataoka și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului lucrarea noastră este ca un dom cum ar spune demostene atom a-tom a-toma și a-tomii că nu ne mai cresc rizomii nici macar prin iarbă deasa din cauza păcatelor care ne apasă că zgâriem picturi celeste că un lest ca niște lește de pe ziduri într-un templu de exemplu eu contemplu toată viața mea o taină tu vii și mă tragi de haină ca-n jurul nostru-i o tăcere ciudată și trasparențele nu
DOMUL de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364577_a_365906]
-
diverse căi, Lipsite uneori de-un minim semn, Des înșelați de călăreții răi, Iar spre-a se învârti un pic și ei, S-au angajat într-un serviciu demn La un manej ... pe post de călușei! PROVERBIALĂ O mâță blândă zgâriase rău Pe bietul cățeluș cu părul creț Ce încerca să fure din coteț O rață ... prost păzită de-un dulău, Canișul, nefiind descurcăreț, Sau poate amețit chiar de trăscău, S-a încurcat și, ca un nătărău, Fu denunțat la șefii
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
străfundurile conștiinței copilului. Gradația evenimentelor și a trăirilor corespunzătoare este ascendentă, poetul punând accentul pe paralelismul stabilit între natură, pe care o înțelege atât de bine, și vibrațiile sufletului: „Mă iau după tata la deal printre târșuri,/ Și brazii mă zgârie, răi și uscați./ Pornim amândoi vânătoarea de capre,/ Vânătoarea foametei în munții Carpați./ Setea mă năruie. Fierbe pe piatră/ Firul de apă prelins pe cișmea./ Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe o altă/ Planetă, imensă, străină și grea.// Așteptăm
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
executa un menuet, pentru că o apropiere mai vijelioasă, s-ar putea asemăna cu încălcarea brutală a teritoriului personal și ar declanșa automat, dezvelirea caninilor. Mari, tăioși, sclipitori! Nici nu s-ar mai ajunge la tonurile acute ale certurilor aprige, ce zgârie timpanele vecinilor; un mârâit în surdină ar fi semnalul mai mult decât suficient, pentru a opri la timp orice acțiune neinspirată, care aidoma unei buturugi mici este totdeauna numai bună spre a răsturna, nu doar carul cel mare... Privind în
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
-te, geamul, îi zice unuia dintre brancardieri, că ne sufocăm de la parfumul ăsta răsturnat! Poti să duci de-aicea și covorul? “Parfum și miros de oaie udă!!!!!” îmi vine să glumesc, dar limba uscată și țeapănă nu mă ascultă...îmi zgârie doar dureros gura, pe lângă tubul de oxigen, atât de brutal vârât pe gât... În mâna stângă, strâng, cu putere, carnețelul în care am scris. -Pare o criză de diabet. Cu Sărbătorile, toți fac abuz...mormăie, pentru sine, mustăciosul. Mă urcă
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
Coapsele ei se strânseră în delirul pasiunii, toți mușchii i se încordau și se relaxau succesiv, în timp ce o fremătare interioară din ce în ce mai puternică o făcu, să își piardă cu totul mințile. Îi strânse cu mișcări brutale brațele, iar mai apoi îi zgârie spatele, dar profesorul nu simțea nimic din toate acestea, privind, anesteziat și exaltat, corpul tânăr pe care-l avea drept obiect de studiu. Uitase de pasiunea sa pentru matematică. Acum avea o altă pasiune și se așeză sârguincios s-o
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
ca o femeie de serviciu, sau mai bine spus, ca o servitoare oarecare. Nici nu te respectă ca om. Alții sunt zgârciți la mâncare, îți fac socoteala și la ultimul cent. Apoi sunt cazuri, când bătrâna te mai lovește, te zgârie, că are probleme cu capul, sau când bătrânul trage de fundul tău... - Vai Doamne, unde am ajuns ca români? Slugile Europei! - Cam așa este. - Și acum ce s-a întâmplat? - Ce să se întâmple! Copiii bătrânei de care îngrijeam s-
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNCEPUT ȘI SFÂRȘIT Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului înainte de început a fost cuvântul atât de dulce nespus care zgâria inima desculță mare cât un vultur sub pleoapă și începutul a început să se sfârșească până la urmă a fost inima atât de vulturoaică desculță care a îndrăznit să calce cu aripile peste cuvânt și sfârșitul a sfârșit să înceapă pe la
ÎNCEPUT ŞI SFÂRŞIT de VASILE PIN în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361008_a_362337]
-
Roman Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului TIMPUL a murit cu ceasul pe mână la fereastra unde soarele trebuia să apună. Leșul lui se scurgea printre secole arse de furtuni glaciare, printre suflete stoarse... Zgâriat pe obraz de cuvinte haine plângea cerul, mâhnit, cu comete-suspine, iar pe-o geană de dor un schelet de aripă survola rătăcit pas târziu, neagră clipă ... Doar ecoul în vis și-n lumină rănit al clepsidrei de versuri, suspina la
TIMPUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361035_a_362364]
-
plouă cu cer albastrude singurși un copil aleargă prin aripi alungându-le înapoila păsări... XXIII. ÎNCEPUT ȘI SFÂRȘIT, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014. înainte de început a fost cuvântul atât de dulce nespus care zgâria inima desculță mare cât un vultur sub pleoapă și începutul a început să se sfârșească până la urmă a fost inima atât de vulturoaică desculță care a îndrăznit să calce cu aripile peste cuvânt și sfârșitul a sfârșit să înceapă pe la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]