814 matches
-
ceruriși nici oasele-n morminte,Vin călare, tunând geruri,Fulgerând cu-a lor copite.Țara noastră e prădată... XII. SUNT..., de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016. Sunt... Sunt o alee Cu orhidee, Cu fluturi zglobii Și iasomii. Sunt o scânteie Din ochi de femeie Cu aripi de foc Și iute la joc. Sunt o săgeată Ce zboară uitată Din ochi de iubită Și ea părăsită. Sunt o sclipire Din ochi de iubire Ce iute s-
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
în cămară nu mai e pic de verdeață, cu coșarca în spinare, capra a pornit spre piață. Pe poteca din pădure a-ntâlnit iedul cel mare - Unde mergi mămucă dragă? - Ia, să vă aduc mâncare! Pe pășunea însorită, alergă spre ea zglobiu, întrebând-o unde merge, iezișorul mijlociu. Până să ajungă-n piață, capra se-ntrebă un pic cum de nu-i ieșise-n cale iezișorul cel mai mic. Bănuia cumva că el, undeva, nu prea departe, sta ascuns ca de-obicei
LUPUL ŞI CAPRA CU TREI IEZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370610_a_371939]
-
mamă, Și Marea Neagră drag sfârșit, Și delta noastră o îndeamnă Să se oprească-n asfințit. Când strâmtorată, la cazane, I se răstoarnă val pe val , Trece cu bine prin canoane, Căci o veghează Decebal ! Pe valsurile Dunării plutesc, Ca fluturii zglobii prin flori, Toți mirii care se unesc Din dragostea ce dă fiori . Bătrânul Strauss îi cunună, Albastra Dunăre-i veghează, Și stele, mii, pe cer se-adună În faruri, care-i luminează. Referință Bibliografică: Dunărea / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare
DUNĂREA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368183_a_369512]
-
2015. Ce să însemn în gând, în noaptea groasă, Din ceasul rău, din apele tăriei? Întinse moartea mâna fioroasă Și, cald, culese sufletul Mariei. Odihna veșnică îi stă acuma Pe ochi, pe buze și pe mărțișoare, N’o mai călca, zglobie, toamnele și bruma Și n-o mai pune vara’n chiotoare. Cinci oameni vor veni după amiază Cu pași de pâslă și cu mâini uscate - O vor culege parcă ar fi trează Și-or aștepta să-i dea niște agate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Citește mai mult Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,Din ceasul rău, din apele tăriei? Întinse moartea mâna fioroasăși, cald, culese sufletul Mariei.Odihna veșnică îi stă acumaPe ochi, pe buze și pe mărțișoare,N’o mai călca, zglobie, toamnele și brumași n-o mai pune vara’n chiotoare.Cinci oameni vor veni după amiazăCu pași de pâslă și cu mâini uscate -O vor culege parcă ar fi treazăși-or aștepta să-i dea niște agate.Dar pân’ la urmă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
MARIEI Ce să însemn în gând, în noaptea groasă, Din ceasul rău, din apele tăriei? Întinse moartea mâna fioroasă Și, cald, culese sufletul Mariei. Odihna veșnică îi stă acuma Pe ochi, pe buze și pe mărțișoare, N’o mai călca, zglobie, toamnele și bruma Și n-o mai pune vara’n chiotoare. Cinci oameni vor veni după amiază Cu pași de pâslă și cu mâini uscate - O vor culege parcă ar fi trează Și-or aștepta să-i dea niște agate
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
închine, să I se roage, să-L slăvească. La Început este Cuvântul dumnezeiesc - Obârșia tuturor cuvintelor-făpturi: Cerul cu Îngerii lui, Pământul cu odraslele sale, Lumina cu cântarea-i serafică, Ziua cu zâmbetul ei, Noaptea cu înțelepciunea sa, Apa cu viețuitoarele zglobii, Iarba cu miresmele florilor, Pomii cu mugurii surâzând, Plantele legănându-se îmbobocite, Codrul cu rapsodiile maeștrilor lui, Soarele cu strălucirea sa, Luna și Stelele cu podoabele lor și sus de tot, peste toate acestea, ca un rege înveșmântat în splendoarea
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
pe care l-a avut încă de la naștere, l-a educat sistemat de-a lungul vieții lui devenindu-i la maturitate cu atât mai promt și puternic prin ‘’instinctualitate’’!! La bătrânețe cu atât mai mult sufletul îi devine un copil zglobiu, în ciuda tuturor eșecurilor în iubire...pentru că, nu multe presoane sunt de același calibru curat și senin pentru a comunica precum ca și cu el la același nivel. Deci, este mistic, filosof, trubadur, compozitor, copil ș.a.m.d., neîndoielnic fapt pentru
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
Acasa > Poezie > Imagini > REGAL DE IUBIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1619 din 07 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Regal de iubire văzut-am în munte: Pe el cavalerul, semeț, împietrit, Iar ea îl mângâie zglobie pe frunte Și-aleargă spre văi cu destin împlinit. Ca rod al creației divine-i născută O strânsă pereche-ntr-un calm aparent, E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în torent. Un munte își urcă
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie. Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascade prelinse prin barbă sau frunte Din el, cavalerul semeț și
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
din 07 februarie 2017 Toate Articolele Autorului nu știu dacă mai are importanță în ce zi suntem în ce lună în ce an planeta Nubiru se apropie cu viteza luminii copii noștri merg la școală hârjonindu-se ca niște fluturi zglobii bătrânii își cumpără laptele și pâinea cea de toate zilele în fiecare dimineață trăim din instinct ca și când am fi veșnici doar cerșetorii în zdrențe și-au ascuns mâinile stau ca niște statui antice neterminate în mijlocul drumului nu-și mai doresc
ÎN CUMPĂNĂ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352748_a_354077]
-
tăcere. Marge îi zâmbea încurajator Almei. Locul unde hotărâseră să facă picnic-ul era o poieniță înverzită, înconjurată de copaci umbroși. Soarele mângâia cu raze calde frumusețea proaspătă a naturii și înveselea micul grup multicolor. Mătușa Annie era gureșă și zglobie, spre iritarea lady-ei M.Joseph. Lady Morgan se așeză pe aceeași pătură cu lord M.Joseph dar Beth nu a lăsat-o, să se bucure prea mult. S-a alăturat tatălui său, ca un paznic. -Tată, vreau și eu să
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
de mult întreba Antoaneta hotărâtă să-i doea o șansă tânărului de a se desfășura,simțind că sub acest calm aparent se ascunde ceva drăguț. -Nu!...nu aștept de mult zise tânărul îndrăznind să o privească și căpătând o roșeața zglobie în obraji și rușinat fiind își coborî privirea părând interesat de pavajul uzat al trotoarului. Dar Antoaneta fiind o fată inteligență,atât emoțional cât și cerebral,sesiza schimbările emoționale cei provocase roșeața din obraz și zâmbi fericită,hotărâtă fiind să
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
frunții. M-am otrăvit de gustul zilelor tale. Dezleagă-mă, dezleagă-mă în ploaia cu stropii galbeni. În ploaia de aur. Mi-a înflorit cafeaua! Insinuantă, galeșă, ușoară, Dă primăvara târgului târcoale. Desculță, visătoare, suverană Încurcă colțul ierbii în cafele. Zglobie, zâmbitoare și vioaie Desprinde de pe umeri toporași Din subsiori culege viorele Și le presară tainic peste-oraș. Desface de la șolduri ghioceii, De pe genunchi, plăpândele zambile, Iar din legatul gleznelor subțire, Incendiază gândul meu cu tine. Referință Bibliografică: poeme / Lucia Bibart : Confluențe
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353689_a_355018]
-
de micuțul Bobita,un cățeluș cu blănita gri, cu ochișorii acoperiți de obraznicul breton, ce nu se lasă îndepărtat, cât de mult se agită micuțul, si chiar dacă mama mea i-l mai ‘’scurtă’’ din când în când. E atat de zglobiu!...Îmi sare în brațe, se rostogolește, apoi îl provoacă la joaca pe șăgalnicul Tigrut, si încing o jucare de toată frumusețea. Eu, după ce-mi salut cum se cuvine părinții, si le adresez câteva cuvinte duioase, încep să pregătesc micul
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
mirosul din creanga-nflorită sporindu-i frumosul și greu o încarcă de-o nouă povară lipsind-o de rodul gândit pentru vară pe albe imașuri stau turme uimite privind împrejur cum dispar troienite verdețuri pe care zburdau până-n seară mieluții zglobii risipiți pe hotară acum stau ascunși pe sub mame ca-n noapte speriați și cerșind câte-o gură de lapte în ochi și pe bot li se scurge șiroaie zăpada topită pe blana de oaie iar frigu-i pătrunde, ei plâng mai
ZĂPADA MIEILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353745_a_355074]
-
străzile pustii, Cu gândul mult plecat în urmă, Sperând și așteptând să vii Să luminezi plimbarea mea nocturnă... Am tot cernut frumoase amintiri Ce hrană au ajuns să-mi fie, Cercându-ți vesele porniri, Strângeri de mâini și firea ta zglobie... Am suspinat pe străzile pustii Cu chipul tău păstrat în minte, Sperând și așteptând să vii Să-ți spun, șoptit, doar câteva cuvinte... Tu n-ai putut din lumea ta să vii Să împlinești dorința-mi vie Sau, poate, nici
NOCTURNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354205_a_355534]
-
a zguduit din temelii sistemul comunist-torționar, înălțându-se în azurul apoteozei lor legendare. Demni de străbunii lor sciți, cinste și slavă nemuririi lor! Cu măreția Arefului în suflet urcăm spre Posada Vidraru cu oglinda ei albastră pe care se joacă zglobiu caierele de nouri între vârfurile de brazi și fagi ce se răsfrâng în luciul de cristal din zestrea Domniței Dochia și suim la Cabana Capra unde poposim. Cabana Capra a fost reconstruită modern pe vatra Cabanei celei vechi și este
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
eu îi aud, de parcă toate, mi se întâmplă chiar acum. Iar gâștele, gâgâitoare, măi zboară ș-acum printre nori și eu mă-ntorc, de la pădure, cu brațul încărcat de flori. Și mama mea, acolo-n vis, e tânără și e zglobie, o văd venind dinspre colnic, cu sortul plin de păpădie. Tăticul, râde, pe la poartă, de glumă spusă de un vecin și viața le pare frumoasă ciocnind câte un pahar de vin. Alerg pe drum cu alți copii înșir , pe ață
COPILUL A ÎMBĂTRÂNIT... POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347070_a_348399]
-
VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului VARIAȚIUNI PENTRU PLAN, VIOARĂ ȘI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ Povestire onirica de Al.Florin ȚENE Eram cu nepoțica, zglobie și drăgălașa, Catinca, la concert. Așezați în primele rânduri, pe scaunele plusate, de culoarea bordoului, ascultăm cu atenție „Variațiuni pentru pian, vioară și violoncel pe o temă originală”, op. 44, de Beethoven. Liniștea din sală accentua mult tactul pe care
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357030_a_358359]
-
Și deodată se stîrnește vîntul Copacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pămînt Frunzele foșnesc sfîșiate de norii negricioși Ce se învălmășesc ca niște bouri negri Un pumn de soare lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! Fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
Și deodată se stîrnește vîntul Copacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pămînt Frunzele foșnesc sfîșiate de norii negricioși Ce se învălmășesc ca niște bouri negri Un pumn de soare lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare, tot alb, la fel de bine călcat și, ca un fluture vioi se legăna în pasul ei săltăreț și zglobiu, măi să-și ia zborul. Strângea la piept o carte. Și în vis și în fotografie strângea în pumnul mâinii drepte cinci lei ... Citește mai mult M-am trezit din somn la limita dintre melacolie și un dor până la durere
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare, tot alb, la fel de bine călcat și, ca un fluture vioi se legăna în pasul ei săltăreț și zglobiu, măi să-și ia zborul. Strângea la piept o carte. Și în vis și în fotografie strângea în pumnul mâinii drepte cinci lei ... ÎI. SCRISOARE EXPEDIATA ÎN FIECARE CLIPĂ, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 725 din 25
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]